2025. „NATO – Alianța Războiului, Nu a Păcii”. China „atacă” Alianța Nord-Atlantică după summitul de la Haga.

2025. „NATO – Alianța Războiului, Nu a Păcii”. China „atacă” Alianța Nord-Atlantică după summitul de la Haga.

Pe 26 iunie 2025, la Haga, liderii NATO au mimat din nou preocuparea pentru „pacea mondială” și „valorile democratice”, într-o paradă sinistră a ipocriziei geopolitice.

Ceea ce s-a dorit a fi un nou „semnal de unitate euro-atlantică” s-a transformat într-un atac frontal împotriva Chinei, sub pretextul „activităților destabilizatoare din Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud”.

Declarațiile au venit din partea celor mai înfierbântați lideri ai G7, în frunte cu Mark Rutte – noul secretar general NATO, și au fost preluate de mass-media globalistă ca o „poziție fermă în fața provocărilor Chinei”.

Doar că Beijingul nu a mai tăcut. Prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministerului Apărării, Zhang Xiaogang, China a denunțat direct NATO ca fiind ceea ce este în realitate: „un produs al Războiului Rece, o mașină de război care seamănă conflicte și provoacă distrugere în întreaga lume”.

Mai mult, partea chineză a avertizat că extinderea NATO spre Asia-Pacific sub pretextul contracarării Chinei este un act de agresiune globală mascat în jargonul democrației.

Ce nu au spus oficialii occidentali la Haga? Că NATO nu a fost niciodată o alianță defensivă, ci una construită pe intervenții ilegale, distrugerea statelor suverane, impunerea unui model economic neocolonial și menținerea supremației militare a Occidentului. În acest context, reacția Chinei nu este un simplu răspuns diplomatic, ci o acuzare frontală și justificată.

NATO nu este garantul păcii. Este exact opusul: cea mai mare sursă de instabilitate globală din ultimele decenii. Să-i privim, așadar, fără ochelari propagandistici și să facem lista crimelor comise de-a lungul istoriei acestei alianțe.

NATO, MAȘINA DE RĂZBOI A LUMII OCCIDENTALE.

1. Iugoslavia (1999): începutul noii ere imperialiste.

NATO și-a pierdut oficial masca de alianță defensivă în primăvara anului 1999, când a bombardat Iugoslavia timp de 78 de zile fără niciun mandat ONU. Sub pretextul „protejării civililor din Kosovo”, Alianța a lansat peste 38.000 de misiuni aeriene, distrugând spitale, școli, poduri și clădiri administrative. De fapt, a fost o intervenție pentru demolarea unui stat suveran, nealiniat, și fragmentarea sa în entități controlabile.

2. Afganistan (2001–2021): două decenii de ocupație și haos

După atacurile de la 11 septembrie, NATO a declanșat operațiunea „Enduring Freedom” în Afganistan. Douăzeci de ani de ocupație, peste 240.000 de morți (inclusiv civili), infrastructură distrusă, corupție endemică și un talibanism mai puternic decât înainte. A fost pace? Sau doar profituri pentru companiile de armament și contractorii „reconstrucției”?

3. Irak (2003): genocid fără NATO, dar cu membrii săi cheie.

Deși intervenția din Irak a fost lansată de SUA și Marea Britanie în afara NATO, toți membrii importanți ai alianței au participat sau susținut agresiunea. Pretextul? Armele de distrugere în masă – o minciună colosală. Rezultatul? Un stat pulverizat, sute de mii de morți, și apariția ISIS.

4. Libia (2011): „No-fly zone” transformată în execuție publică.

NATO a obținut un mandat ONU limitat pentru a proteja civilii în Libia. Dar a folosit acest mandat ca pretext pentru a-l răsturna pe Muammar Gaddafi. Bilanțul: zeci de mii de morți, stat eșuat, război civil, sclavie modernă. Democrație? Nu. Colonizare mascată și haos.

5. Siria (2011–prezent): distrugere prin interpuși

Deși nu a intervenit direct sub sigla NATO, alianța a susținut „opoziția moderată” care s-a transformat rapid în jihadiști. Membri NATO au antrenat, înarmat și finanțat grupări radicale, au bombardat Siria fără autorizație ONU și au ocupat zone bogate în petrol. SUA (membre NATO) încă fură petrolul Siriei.

6. Alte intervenții NATO sau ale membrilor săi

• Somalia, Pakistan, Yemen: atacuri cu drone, asasinate țintite, distrugerea populației civile – fără declarație de război;
• Mali, Niger, Burkina Faso: pseudo-protectorate sub pretextul „luptei contra terorismului”, dar în fapt protejarea intereselor miniere ale Franței;
• Kosovo: bază militară americană uriașă (Camp Bondsteel), teritoriu transformat în zonă de trafic și contrabandă de droguri și arme, patria prostituției și a proxenetismului, toate sub protecția NATO.

7. Extinderea spre Asia-Pacific: colonizarea militară globală

Ce face NATO acum? Exact ceea ce a denunțat China: se extinde spre Asia. Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă au devenit parteneri strategici, iar Taiwan este folosit ca pion. Toate acestea sub sloganul „protecției ordinii internaționale”. De fapt, este începutul unei confruntări orchestrate cu China, pe modelul Războiului Rece.

8. Ipocrizia discursului occidental

În timp ce NATO acuză China de „acțiuni destabilizatoare”, Alianța desfășoară trupe la granițele Rusiei, provoacă cu exerciții militare în Marea Neagră, înarmează Taiwanul și pompează bani în Ucraina. Cine destabilizează pe cine?

CONCLUZIE – NATO, GARANTUL DISTRUGERII, NU AL PĂCII.

Ceea ce s-a întâmplat la Haga, pe 26 iunie 2025, nu este o simplă declarație de poziție. Este un nou pas spre militarizarea completă a lumii sub comanda NATO, un semnal că Occidentul nu are de gând să renunțe la hegemonie.

China are dreptate: NATO este o mașinărie de război, născută din logica Războiului Rece și incapabilă să funcționeze altfel decât prin amenințare, sancțiune și atac.

Nu pacea este scopul NATO, ci menținerea unui sistem global injust, în care cine nu se aliniază este distrus. De la Belgrad la Bagdad, de la Tripoli la Kabul și, mai nou, de la Taipei la Seul – NATO scrie istoria cu bombe și o justifică cu discursuri despre democrație.

China nu este inocentă, dar în fața unui monstru militar global cum este NATO, reacția sa pare mai rațională decât orice „strategic concept” recitat la Haga. Iar întrebarea pe care trebuie să o punem este una singură: cine va fi următoarea victimă?

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.