2025. Noi murim de foame, ei trăiesc în belșug.
Dezvăluiri din Guvern: 21.000 de lei pe lună pentru deplasarea unui demnitar. „Sunt unii care folosesc mașina și în weekend”.
Statul român, adică noi toți, plătim lunar până la 30.000 de lei pentru ca un singur demnitar să se deplaseze de acasă la birou și înapoi. Nu vorbim despre rachete, spitale sau tehnologii de ultimă generație.
Vorbim despre o mașină, un șofer, combustibil și cheltuieli de mentenanță. Suma minimă: 21.000 de lei. Adică 999 de lei pe zi. Când un pensionar abia își duce traiul cu 2.000 pe lună, un politruc are „consum” de aproape 1.000 pe zi.
Nu din buzunarul propriu, evident. Din banii publici. Din taxele și impozitele pe care fiecare cetățean le plătește lună de lună, an de an.
Dezvăluirea vine de la Noni Iordache, liderul sindicatului angajaților din Guvern, care a aruncat bomba la Antena 3 CNN: „Știți cât costă deplasarea unui demnitar? În jur de 21.000 – 30.000 de lei lunar.
Sunt unii care folosesc mașina și în weekend”. Acum învățăm și noi de ce trebuie crescut TVA-ul, impozitat cash-ul și tăiate pensiile celor care au muncit: pentru ca un directoraș să fie plimbat ca un nabab, într-o limuzină plătită de poporul pe care-l ignoră cu dispreț.
Armata de privilegiați ai statului: cât ne costă huzurul lor?
În Guvern, la ministere, autorități, agenții și alte sinecuri, există mii de demnitari, secretari de stat, consilieri personali, șefi de departamente, fiecare cu mașină de serviciu. Unele de lux, evident.
Cele mai multe folosite nu doar în interes profesional, ci și personal. Week-end la munte? Cu mașina statului. Soție dusă la salon? Cu șoferul de la Guvern. Copil dus la afterschool? Benzina e gratis, fraierii plătesc!
În general, aceste mașini sunt atribuite fără criterii clare. Ele sunt văzute ca un drept, nu ca un beneficiu condiționat de rezultate. Iar șoferii – angajați special pentru a deservi „importanța” funcției – nu sunt deloc rari.
Mulți dintre acești șoferi devin, în timp, complici în rețeaua de privilegii: fac cumpărături, cară plicuri, transportă rude și amante, fără ca cineva să întrebe sau să răspundă pentru aceste abuzuri.
Înmulțim 21.000 de lei cu măcar 500 de astfel de demnitari? Rezultatul: peste 10.000.000 lei/lună, adică peste 2 milioane de euro lunar pentru deplasările acestor „importanți ai neamului”.
Într-un an? Peste 120 milioane euro. Cu 120 de milioane, construiai 20 de spitale regionale, modernizai 50 de școli sau finanțai 100.000 de burse în mediul rural. Sau, mai simplu: îi lăsai pe români cu TVA 19% și nu le mai furai direct din coșul zilnic.
Pe cine dăm afară? Profesioniștii! Cine rămâne? Clientela de partid!
Când vine vorba de concedieri, în Guvern se pregătește o nouă epurare. Nu a pilelor, nu a politrucilor, ci a profesioniștilor. Noni Iordache susține că șeful cancelariei premierului, Mihai Jurca, a cerut liste cu oameni care pot fi dați afară.
În realitate, sunt vizați angajații competenți care nu au carnet de partid. Trebuie făcute locuri pentru noile numiri politice. Bursa de partid funcționează impecabil!
„Suntem sătui de bursierii partidelor! Am avut miniștri din toate partidele, dar acum vine cineva și spune că nu mai suntem buni. De ce? Ca să fie aduși alții, cu carnetul la zi”, spune Iordache.
Cu alte cuvinte, fiecare guvern care vine aruncă afară funcționarii neutri și aduce la schimb găști de partid. Nu contează performanțele, ci apartenența. Nu contează evaluările, ci cum te-ai poziționat în campanie. Și, bineînțeles, pe cine ai servit.
Guvernul se apără: nu am cerut nume, doar reduceri.
Mihai Jurca, șeful cancelariei, a negat că ar fi cerut nume, dar a recunoscut că a cerut rapoarte de activitate și propuneri de concedieri.
„Nu are sens să fim mai mulți decât e cazul”, a spus Jurca, de parcă până acum Guvernul era un azil de înalte capacități profesionale.
Sau de parcă miniștrii care i-au girat pe funcționarii actuali au fost complet inconștienți. Acest tip de retorică este manipulare pură: se mimează reforma, dar se ascunde epurarea politică.
Și mai grav: Jurca afirmă că, acolo unde nu primește propuneri, „va decide el”. Adică, mai pe românește, dacă nu dai afară pe cine trebuie, vei fi tu dat afară. Clasic pentru guvernările care mimează meritocrația, dar promovează exclusiv obediența.
Așa arată jaful legalizat: 1.000 de lei pe zi pentru o plimbare cu șofer. Iar tu plătești TVA de 24%!
România este astăzi o țară în care cetățeanul onest muncește pentru a susține privilegiile celor mai nesimțiți. 21.000 – 30.000 de lei lunar pentru deplasarea unui demnitar înseamnă mai mult decât o risipă.
Este o insultă la adresa oamenilor cinstiți. Este dovada că între clasa conducătoare și restul populației există o prăpastie morală și financiară imposibil de justificat.
Dacă un simplu demnitar costă 1.000 de lei pe zi doar pentru transport, înseamnă că sistemul este complet dezechilibrat. Este construit nu pentru eficiență, nu pentru rezultate, ci pentru confortul și huzurul celor care conduc. Un sistem care se hrănește din sângele economic al unei populații tot mai sărăcite și mai umilite.
Nu te mira că se taie din salarii, că se majorează TVA-ul, că se inventează noi taxe. Banii tăi nu merg către dezvoltare, ci către confortul unei caste de privilegiați care îți cere să te „sacrifici pentru țară”, în timp ce ei se plimbă cu șoferul, pe banii tăi, până la pensiunea unde și-au programat weekendul.
Aceasta este România reală. România privilegiilor obscene, a sinecurilor și a ipocriziei guvernamentale. Iar cât timp poporul tace, acești paraziți vor continua să trăiască regește. Pe banii noștri. În disprețul nostru.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
