2025. „Planul tăcut: Sărăcie pentru popor, paradis pentru corporații.

2025. „Planul tăcut: Sărăcie pentru popor, paradis pentru corporații. Cum sunt românii distruși ca să crească profiturile străinilor”!

1. Pauperizarea ca metodă de control – sărăcia nu e efect, e armă!

Românul nu mai trăiește. Supraviețuiește. De la o lună la alta, între două scumpiri, între o factură și un raft gol. Aceasta nu este o consecință accidentală a „inflației globale” sau a „războiului din Ucraina”, așa cum ni se tot repetă obsesiv la televizor.

Este o strategie deliberată de pauperizare socială, dusă cu mâna politicienilor români și girată de interese externe.

Creșterea prețurilor, a taxelor și a costurilor de trai are un scop clar: controlul complet al populației. Un popor sărac, fără economii, fără acces la hrană de calitate, fără resurse proprii, este ușor de manipulat, de șantajat, de exploatat.

În fața unor alegeri, unor directive europene sau a unor aberații ideologice, românii nu vor mai gândi, ci vor vota cu burta goală:

„Să fie pace și ieftin la Lidl”.

Puterea de cumpărare a scăzut cu peste 30% în ultimii trei ani. Salariile au rămas constante, dar TVA-ul, accizele și prețurile la energie au explodat. Până și hrana de bază devine un lux.

Cine profită? Cine controlează această spirală? Nu guvernele naționale – ci structurile globale care dirijează economia europeană de sus în jos, cu complicitatea politicienilor naționali.

1. Supermarketurile – evaziune legalizată. Paradisul fiscal are sediul la colțul blocului.

Pe rafturile din magazine nu lipsesc nici merele poloneze, nici carnea congelată din Germania, nici conservele cu etichetă trilingvă. Lipsesc produsele românești. Nu pentru că nu există, ci pentru că nu mai au loc.

Marile lanțuri de retail – Lidl, Penny, Carrefour, Auchan, Mega Image – nu plătesc aproape nimic în România.

De ce Lidl, Penny, Carrefour, Auchan, Mega Image și altele asemenea lor nu plătesc taxe și impozite? Foarte simplu. Pentru că:

• ei dețin puterea  reală în România și cine cârtește în fața lor este băgat la pușcărie.
• Declară profit zero, fapt acceptat de către politicieni pentru ceea ce am scris mai sus.
• Materia primă este adusă din afară, subvenționată masiv de guvernele occidentale.
• Prelucrarea și ambalarea se face tot acolo, pe costuri mici, energie ieftină, taxe reduse.
• În România, vin doar să vândă, fără să contribuie serios la bugetul național.
• Profitul? Se duce în Olanda, Germania, Austria. La noi, se declară „cheltuieli”, „investiții”, „optimizări fiscale”.

Potrivit unor date fiscale necontestate, peste 75% dintre marii retaileri străini raportează profit zero în România de ani de zile. În același timp, vând de miliarde de euro anual.

Și statul român nu spune nimic. Nu verifică, nu controlează, nu sancționează. De ce? Pentru că aceste companii sunt protejate politic, internațional, și pentru că decidenții noștri sunt fie șantajabili, fie cumpărați.

III. Distrugerea planificată a producătorului român – sabotaj economic cu steag european.

Fermierii români, procesatorii, brutarii, crescătorii de animale sau micii întreprinzători nu mai pot concura. Nu pentru că nu au produse bune, ci pentru că sunt împovărați sistematic:

• Energia pentru ferme, abatoare și procesare a ajuns la prețuri de 3–4 ori mai mari față de 2020;
• TVA-ul și accizele cresc exact pentru sectoarele românești – hrană, transport, combustibil;
• Subvențiile sunt de 3–5 ori mai mici decât cele acordate agricultorilor vest-europeni;
• Logistica, taxele locale și impozitele sunt gândite să favorizeze importurile, nu producția internă.

În aceste condiții, ce face statul român? În loc să protejeze micul producător, să reducă TVA-ul la produsele locale, să acorde sprijin real, preferă să bage mii de controale și amenzi, blocând inițiativa autohtonă.

În timp ce Lidl negociază direct cu Guvernul, țăranul român este umilit de ANAF și batjocorit de hipermarketuri care îi oferă 20 de bani pe kilogramul de roșii.

Aceasta este epurarea economică a românilor, făcută nu cu tancuri, ci cu politici fiscale și economice.

1. Concluzie – România, jefuită sistemic. Sărăcia este o politică de stat, nu o întâmplare.

Tot ce trăim nu este o criză, ci o operațiune. O operațiune de tranziție de la o economie națională suverană la un sistem de consum total controlat de corporații și reglementat de birocrații de la Bruxelles.

Poporul român este sărăcit intenționat, pentru ca marile lanțuri să prospere.

Produsele românești sunt sabotate, pentru ca importurile să domine.
Muncitorii români sunt presați, pentru ca forța de muncă să fie ieftină, umilă și emigrabilă.

Statul nu guvernează – execută ordine, iar poporul tace, pentru că nu mai are vlagă să urle.

Dar vine momentul în care foamea, frigul și umilința nasc furie. Și atunci, nici Lidl, nici Standard & Poor’s, nici Bruxelles-ul nu vor mai putea salva Sistemul.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.