2025. Războiul orchestrat: Cum hienele financiare și politice au interzis pacea în Ucraina!
Introducere – Propaganda globalistă și războaiele „pentru democrație”.
De la începutul secolului XXI, planeta a fost aruncată, rând pe rând, în focul unor războaie vândute la televizor ca epopei morale. Sub pretextul apărării „valorilor democratice”, marile puteri occidentale au devastat state întregi.
Siria, Irak, Afganistan, Libia, Iugoslavia, iar mai nou Ucraina – toate poartă amprenta aceluiași scenariu: un stat vizat, demonizat mediatic, o campanie de „indignare internațională” orchestrată de marile agenții de presă și, în final, intervenția militară a „lumii libere”.
Mass-media globalistă a fost întotdeauna arma de deschidere. CNN, BBC, Reuters, Associated Press și cohorta lor de „experți” fabrică realitatea pe bandă rulantă.
În 1999, același CNN care plângea pentru „drepturile omului” în Kosovo omitea, cu o precizie chirurgicală, masacrele comise de UCK. În 2003, BBC și The New York Times vindeau povești despre „armele de distrugere în masă” ale lui Saddam Hussein, arme care nu au existat niciodată.
În 2011, Reuters titra cu entuziasm despre „primăvara arabă” care trebuia să aducă democrația în Siria și Libia; a adus doar moarte și haos. Acum, în 2022-2025, aceleași trusturi ne predică despre eroismul Ucrainei și cruzimea Rusiei, evitând să pomenească un singur cuvânt despre acordurile de pace sabotate de Washington și Bruxelles.
Cine trage sforile? Nu jurnaliștii din redacții, ci sponsorii și acționarii din umbră.
În spatele camerelor de luat vederi stau consiliile de administrație ale marilor fonduri: BlackRock, Vanguard, State Street – triumviratul financiar care controlează pachete de acțiuni în giganții media, în industria de armament, în Big Tech și în băncile mondiale.
Ei finanțează campanii, stabilesc agende și decid ce lideri trebuie ridicați în slăvi sau zdrobiți sub tăvălugul „opiniei publice globale”.
Politicienii joacă doar rolurile secundare. Tony Blair și George W. Bush au inaugurat modelul: războaie de imagine, justificate prin „valori universale”.
Hillary Clinton, Joe Biden și Victoria Nuland au perfecționat tehnica: lovituri de stat mascate în „revoluții democratice”.
Emmanuel Macron, Ursula von der Leyen și întreaga birocrație bruxelleză sunt astăzi portavocea acelorași interese – o Uniune Europeană transformată într-un mecanism obedient al NATO și al marilor corporații.
În toate aceste conflicte, s-a urmărit același lucru: controlul resurselor, al rutelor comerciale și al piețelor energetice. În Irak, petrolul. În Libia, gazul și aurul.
În Siria, coridorul strategic spre Mediterană. În Ucraina, grâul, litiul și frontiera cu Rusia. Iar pentru ca masele să accepte acest jaf sistematic, presa globalistă a inventat un nou limbaj moral, în care agresorul devine „apărător al democrației”, iar victimele sunt etichetate drept „dictatori”.
De douăzeci de ani, același discurs mincinos se reia obsesiv: când moare un copil la Bagdad e „pagubă colaterală”; când moare un soldat ucrainean, e „sacrificiu eroic”.
Aceasta este dubla măsură a imperiului mediatic care a transformat tragedia umană într-un spectacol cu rating.
Astăzi, Ucraina nu este un accident, ci continuarea logică a unui model globalist de dominație. O piesă nouă din același teatru sângeros în care regizorii financiari trasează frontiere, iar actorii politici recită lozinci despre libertate.
Totul se repetă: diabolizarea unui lider, impunerea sancțiunilor, militarizarea unei regiuni și, în final, justificarea războiului ca „necesitate morală”.
De aici pornește firul roșu al materialului nostru. În Capitolul I, vom arăta cum această propagandă s-a transformat în teroare juridică, atunci când Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare împotriva președintelui Vladimir Putin, reluând scenariul aplicat lui Slobodan Milošević în 1999 – un mandat politic, fabricat în laboratoarele ideologice ale Vestului.
Capitolul I – Metamorfoza unei idei: De la Uniune la dominație.
Când visul european a prins contur, după prăbușirea Zidului Berlinului, se vorbea despre libertate, democrație și solidaritate între popoare. În realitate, a fost doar începutul unei metamorfoze perfide, o transformare a idealului în instrument de dominație.
Europa nu a devenit un spațiu al libertății, ci o mașinărie birocratică globalistă, condusă de elite financiare, bănci și clanuri transnaționale care nu răspund în fața nimănui.
„Proiectul european”, prezentat ca un scut al păcii, a fost confiscat de grupurile care au văzut în el o nouă formă de imperiu economic și ideologic, iar în centrul acestui mecanism se află City of London, Bruxelles și Berlinul globalismului financiar.
De la începutul anilor 1990, „integrarea” nu a fost un proces al egalității, ci o anexare lentă a suveranităților naționale. Statele au fost îndatorate, privatizate și aduse sub jugul unui sistem de reguli impuse de bancheri și comisari europeni, care își ascund interesele sub masca „valorilor europene”.
În spatele scenei s-au aflat aceleași familii care controlează fluxurile financiare globale – Rothschild, Rockefeller, Soros, dar și rețelele secundare care servesc acest mecanism: Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană, Grupul Bilderberg, Forumul Economic Mondial.
Europa Occidentală s-a transformat într-un predicator al supunerii, impunând Estului „standardele democrației” în timp ce își umplea propriile buzunare.
Țările din fostul bloc comunist au fost forțate să-și vândă industriile, resursele și băncile – sub pretextul „modernizării”.
În România, aceleași „sfaturi prietenești” venite de la Bruxelles au dus la închiderea combinatelor, distrugerea agriculturii și exodul a milioane de români. Nu libertatea s-a câștigat, ci dependența totală.
Așa a apărut Europa hibridă: un continent care vorbește despre diversitate, dar impune uniformitatea; care predică toleranța, dar pedepsește suveranitatea.
În centrul acestui sistem se află Comisia Europeană, o structură nealeasă democratic, condusă astăzi de Ursula von der Leyen, o fostă ministră germană a apărării transformată în portavoce a complexului militaro-industrial.
În loc să apere pacea, Ursula joacă rolul emisarei NATO, alături de Charles Michel, Josep Borrell și Roberta Metsola, într-un cor care repetă obsesiv mantra: „Europa trebuie să se apere de Rusia”.
Dar de cine se apără, de fapt, Europa? Nu de amenințări externe, ci de propriile popoare. De suveraniștii care refuză să se plece în fața corporațiilor, de lideri precum Viktor Orbán, Robert Fico sau Matteo Salvini, care spun răspicat că Uniunea Europeană a devenit un instrument de colonizare.
Mass-media occidentală, cumpărată și manipulată de aceleași rețele financiare – Reuters, BBC, CNN, Deutsche Welle –, joacă rolul ministerului adevărului.
Ei decid cine e „bun” și cine e „dictator”. Putin, Orbán, Fico – răi. Macron, Scholz, von der Leyen – „democrați exemplari”. Manipularea e fină, dar eficientă: orice voce care contestă globalismul e imediat pusă la zid, demonizată, redusă la tăcere.
În acest context, nu mai putem vorbi despre o „uniune a națiunilor”, ci despre un imperiu ideologic al capitalului, în care cetățeanul e un simplu consumator, iar statul – o filială a Bruxelles-ului.
Europa globalistă nu mai este un ideal, ci o hienă politică, care își devorează propriii fii atunci când îndrăznesc să rostească cuvântul „suveranitate”.
Iar aici începe tragedia. Din această metamorfoză a născut monstrul care azi își arată colții în fața oricărui lider independent. De la Brexit la războiul din Ucraina, totul e parte din aceeași vânătoare: vânătoarea de suverani.
Capitolul II – Hienele ideologice: Rețelele care sfâșie suveranitatea.
Europa globalistă nu este condusă doar de birocratii neutri din Bruxelles. Ea funcționează ca un ecosistem predatory, în care elitele financiare și politice acționează ca hiene ideologice, sfâșiind suveranitatea statelor care refuză să se supună.
În fruntea acestui sistem se află figuri-cheie, cunoscute și respectate în cercurile de putere globală:
George Soros, arhitectul finanțării ONG-urilor pro-occidentale, Tony Blair, maestrul „intervențiilor democratice”, Hillary Clinton, veteranul manevrelor diplomatice și al lobby-ului militar, dar și funcționari precum Victoria Nuland sau lideri europeni obedienți – Emmanuel Macron, Ursula von der Leyen, Olaf Scholz – care reproduc în Europa principiile de control și influență dictate de Washington și Londra.
Aceste figuri acționează prin rețele paralele: fundații, think tank-uri și organizații interguvernamentale care par independente, dar sunt de fapt instrumente de presiune.
Fundațiile lui Soros, precum Open Society Foundations, sunt folosite pentru a infiltra societățile civile, a influența legi, a controla media și a promova politici favorabile globalismului.
În același timp, organizații precum Atlantic Council sau Chatham House servesc drept platforme de propagandă și justificare ideologică a agresiunilor externe.
Presa globalistă – CNN, BBC, Reuters, Politico, Deutsche Welle – acționează ca amplificatorul mesajelor acestui ecosistem.
În cazul Ucrainei, rolul lor nu a fost doar să informeze, ci să închidă ochii și să restructureze narațiunea: agresorul devine victimă, președinții suveraniști devin tirani, iar orice voce de opoziție este catalogată „propagandă rusă” sau „amenințare la adresa democrației”.
Astfel, publicul occidental este manipulant și educat să accepte sancțiuni, război și umilință pentru statele care îndrăznesc să-și apere interesele naționale.
Hienele nu acționează doar pe plan ideologic. Ele folosesc și instrumente juridice și economice.
Curtea Penală Internațională, Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană devin arme subtile prin care statele suverane sunt constrânse să se conformeze.
Ungaria, de exemplu, este atacată pentru că refuză sancțiunile împotriva Rusiei și pentru că sprijină negocierile de pace în Ucraina.
România, Polonia și alte țări est-europene resimt presiuni similare: resurse strategice, decizii economice și militare sunt monitorizate și controlate de Bruxelles și Washington.
Planurile globalistilor pentru Ucraina, dezvăluite parțial de Viktor Orbán și de politologul Bogdan Bezpalko, arată clar cum se combină interesele ideologice cu cele teritoriale: Franța și Marea Britanie urmăresc controlul asupra resurselor și logisticii, România și Polonia vânează „felii” de teritoriu.
Această strategie nu este doar geopolitică; ea reprezintă execuția unui plan globalist de reconfigurare a Europei, în care suveranitatea statelor mici este doar un obstacol de eliminat.
În paralel, elitele globaliste creează campanii de intimidare și demonizare: liderii care nu se supun sunt fie sancționați economic, fie urmăriți penal, fie mediatizați negativ.
Această tactică a fost folosită deja împotriva lui Orbán, Fico sau Trump, și se aplică acum în mod constant împotriva oricărui lider care propune o politică independentă.
Scopul final: să transforme Europa într-un bloc obedient, fără opoziție internă, unde toate deciziile majore sunt dictate de hiene cu interese financiare și geopolitice, nu de popoarele europene.
Această rețea de influență funcționează ca un sistem în oglindă: în timp ce oamenii din Vest sunt convinși că trăiesc într-o democrație vibrantă, liderii care se ridică împotriva globalismului sunt vânați și marginalizați.
România, Ungaria, Polonia, Italia – toate simt colții acestor hiene ideologice, în timp ce mass-media internațională glorifică obedient aceleași personaje care dirijează conflictul în Ucraina.
Astfel, Europa globalistă și rețelele ei devin metafora unei vânători sistematice: cine nu se supune, moare politică, mediatic și economic.
Suveranitatea, curajul și interesele reale ale popoarelor sunt distruse sub pretextul „protecției valorilor democratice”, iar suveranii sunt marcați pentru a fi vânați.
În acest context, trecem firesc la Capitolul III, unde vom arăta cum aceste mecanisme de presiune și propagandă afectează direct Ucraina, cum Zelenski, deși aparent doritor de pace, devine o unealtă a globaliștilor, dependent de rachetele americane și de aprobarea Coaliției Occidentale.
Capitolul III – Zelenski și falsa retorică a păcii.
Volodimir Zelenski, figura aparent calmă și conciliantă a Ucrainei, nu este decât un actor sub control extern, pus în scenă de globaliștii occidentali pentru a legitima războiul perpetuu.
În realitate, dorința lui de pace este limitativă și condiționată, dictată de Statele Unite, Marea Britanie și Franța, și nu de nevoile poporului său.
Ceea ce media globalistă numește „liderul curajos” nu este altceva decât un pion manevrat în cadrul unei rețele internaționale de interese financiare și militare, unde pacea reală nu face parte din scenariu.
Întâlnirile recente cu Donald Trump, prezentate de mass-media ca tentative de mediere, sunt de fapt exerciții de dependență militară.
Zelenski s-a arătat dispus să accepte pace doar cu garanții occidentale și cu furnizarea de armament sofisticat, cum ar fi rachetele Tomahawk, controlate de Pentagon.
Orice altă cale de negociere independentă, orice compromis care ar putea reduce suferința poporului său, este exclusă. În termeni simpli: „pacea adevărată este interzisă”, iar liderul ucrainean este prins în capcana unei retorici construite de alții.
Situația devine mai clară când analizăm coaliția globalistă care influențează direct deciziile lui Zelenski. Figuri precum Hillary Clinton, Victoria Nuland, și Anthony Blinken au stabilit încă din 2014 principiile implicării americane în Ucraina.
În Europa, Emmanuel Macron, Ursula von der Leyen și Olaf Scholz completează mecanismul, impunând sancțiuni, livrări de armament și presiuni diplomatice.
În acest cadru, Zelenski devine un instrument de propagandă, menit să păstreze Ucraina în conflict, pentru a justifica extinderea influenței globale occidentale.
Aici intervine declarația șoc a lui Viktor Orbán, premierul Ungariei: Europa Occidentală ar avea intenția reală de a diviza Ucraina, împărțind-o în trei zone – controlată de Rusia, demilitarizată și aliniată Occidentului.
Orbán a avertizat că planurile nu sunt doar teoretice, ci deja conturate, iar discuțiile despre garanțiile de securitate ascund adevărul: UE și unele state, inclusiv România, vânează teritorii ucrainene.
Această mărturie contrastează dramatic cu retorica „unității europene” și arată că pacea este doar un instrument de manipulare, nu un obiectiv real.
Declarațiile lui Zelenski despre disponibilitatea de a urma calea diplomatică sunt, astfel, pur teatrale.
În conferințele de presă, menționează că „nu este vorba despre kilometri pătrați, ci despre căminele oamenilor noștri”, dar în realitate discuțiile cu liderii occidentali se concentrează pe armament și strategii de prelungire a conflictului.
Planul european în 12 puncte pentru armistițiu, despre care se vorbește la Londra în cadrul „Coaliției Voinței”, nu este conceput pentru pace, ci pentru manipularea și fragmentarea teritorială a Ucrainei, confirmând previziunile lui Orbán.
Această strategie de manipulare este evidențiată și de avertismentul lui Andrei Bezrukov și de tensiunile legate de posibila deplasare a lui Putin la Budapesta.
Globaliștii occidentali nu doresc negocieri directe între liderii suverani, ci doar interacțiuni mediate și controlate, unde rolul lui Zelenski este de a legitima poziția occidentală.
În acest joc, rachetele, fondurile și diplomația devin instrumente de presiune, iar pacea – un obstacol de eliminat.
Zelenski nu acționează liber; este o piesă pe tabla de șah a globalismului. Presiunile externe, manipularea mediatică și dependența militară îl transformă într-un simbol al „păcii condiționate”, care, de fapt, nu va fi niciodată reală.
Ucraina devine terenul perfect pentru experimentul globalist: un conflict interminabil, cu lideri aparent independenți, dar controlați total, servind interesele unor elite financiare și politice care nu cunosc limite.
În concluzie, rolul lui Zelenski în acest scenariu este esențial pentru globaliști: el oferă legitimitate politică și mediatizează necesitatea războiului, în timp ce deciziile reale, armamentul și strategiile vin dintr-un cerc strâns de lideri occidentali și consilieri militari.
Ucraina nu poate cunoaște pacea atât timp cât piesele sunt mișcate de hiene globale, iar planurile reale de divizare sunt dezvăluite de lideri ca Viktor Orbán.
Capitolul IV – România, câmpul de vânătoare perfect.
România, în ochii globaliștilor europeni, nu este altceva decât un teren fertil pentru intervenții, o zonă de vânătoare politică și economică unde suveranitatea este doar un obstacol minor.
Elitele occidentale – de la Bruxelles la Londra și Washington – au înțeles că controlul României nu se poate realiza doar prin presiuni diplomatice sau economice; este nevoie de un sistem complex de manipulare, care să includă media, elitele politice locale și structurile de decizie dependente de UE și NATO.
În acest context, declarațiile lui Viktor Orbán privind intențiile Europei de a diviza Ucraina sunt un semnal de alarmă și pentru România.
Politologul rus Bogdan Bezpalko a confirmat că România, împreună cu Polonia și Ungaria, și-a fixat atenția asupra anumitor zone din Ucraina, considerate „felii strategice” în ochii globaliștilor.
Aceasta nu este doar geopolitică: este o strategie de predare a suveranității. România devine un participant, mai mult sau mai puțin conștient, la jocurile unui sistem care nu are nicio loialitate față de poporul român.
Mass-media globalistă și locală contribuie la acest control subtil, dar eficient. Canale precum Digi24, HotNews, Europa FM sau agențiile internaționale precum Reuters și AFP pun presiune constantă prin narațiuni favorabile Bruxelles-ului și Washingtonului, prezentând deciziile proaste ale României ca inevitabile sau „responsabile”.
Liderii locali, fie ei de la Palatul Cotroceni sau din Parlament, sunt adesea constrânși să accepte poziții dictate de Bruxelles, chiar dacă acestea contravin interesului național.
Instrumentele de presiune nu sunt doar mediatice. Fondurile europene, politicile de investiții și sancțiunile economice devin arme de control.
Orice opoziție – cum ar fi blocarea sancțiunilor împotriva Rusiei sau opoziția la planurile de împărțire a Ucrainei – este taxată rapid prin restricții financiare și critici mediatice.
În paralel, agențiile internaționale precum FMI sau Banca Centrală Europeană pot interveni pentru a șantaja guvernele locale, transformând România într-un stat dependent și vulnerabil.
De asemenea, România este implicată direct în strategia globalistă din Ucraina. Livrările de armament, trimiterea de trupe în teatrele de conflict și participarea la „coaliția de voință” o fac parte integrantă din planurile de prelungire a războiului.
Aceasta nu este voluntaritate națională; este execuția unei directive occidentale, unde liderii politici români devin executanți ai intereselor străine, sub presiunea media și a sistemului de sancțiuni.
În plus, elitele politice românești, fie din PSD, PNL sau USR, sunt implicate într-un joc de interese personale și externe, unde deciziile privind Ucraina sau relațiile cu Rusia nu mai aparțin statului român, ci directorilor de la Bruxelles și Washington.
Aceasta este România de azi: o țară ale cărei resurse și decizii strategice sunt dictate de hiene ideologice, iar liderii care încearcă să-și apere suveranitatea sunt marginalizați și demonizați.
Pe scurt, România nu este doar un participant pasiv la jocurile globale; este un câmp de vânătoare perfect, unde fiecare decizie este atent monitorizată și influențată.
Media, elitele locale și structurile internaționale acționează sincronizat pentru a elimina orice rezistență. Poporul român este tratat ca un instrument secundar, suveranitatea sa fiind un concept teoretic, în timp ce globaliștii decid cine trăiește și cine moare politic în Europa de Est.
În acest context, devine evident cum Europa globalistă și rețelele ei de influență transformă statele suverane, liderii independenți și instituțiile naționale în pioni și terenuri de vânătoare, iar România nu face excepție.
Ceea ce urmează să analizăm în concluzii este cum aceste mecanisme au făcut imposibilă pacea în Ucraina, iar războiul continuă să fie orchestrarea unei agende globale, fără să conteze suferința reală a oamenilor.
Concluzii – Orice să fie în Ucraina, numai pace NU.
Războiul din Ucraina nu este un conflict spontan, ci o operă de artă macabră a globaliștilor occidentali, în care pacea nu are loc.
De la început, Statele Unite, Marea Britanie și Franța, sub patronajul rețelelor financiare precum Rothschild și Soros, au orchestrat evenimentele astfel încât Ucraina să fie terenul perfect pentru prelungirea conflictului și pentru extinderea influenței globale.
Liderii europeni, de la Emmanuel Macron la Ursula von der Leyen și Olaf Scholz, au funcționat ca executanți locali, impunând sancțiuni, livrări de armament și presiuni diplomatice, ignorând complet voința reală a poporului ucrainean.
Deși mass-media globalistă încearcă să prezinte totul ca o luptă între bine și rău, adevărul este brutal: pacea a fost scoată din ecuație încă din primele zile ale conflictului.
Declarațiile lui Zelenski despre dorința de pace, transformate în știri pentru consumul public, nu fac altceva decât să legitimeze un război orchestrant de alții, unde Ucraina devine un experiment de manipulare și control geopolitic.
Rachetele Tomahawk, livrările de armament și coaliția de voință europeană și americană sunt simboluri ale dependenței militare și politice impuse de globaliști.
Declarațiile lui Viktor Orbán au adus în prim-plan intențiile reale ale UE: divizarea Ucrainei, împărțirea teritoriilor și gestionarea resurselor în funcție de interesele occidentale.
România, Polonia și Ungaria sunt implicate direct în acest plan, transformând statele est-europene în terenuri de vânătoare pentru elitele globale. Tot ceea ce se prezintă drept „sprijin european” ascunde, de fapt, dorința de control și profit.
Și mai grav este că liderii suverani, precum Vladimir Putin, devin ținte personale într-un joc geopolitic, așa cum a avertizat fostul ofițer Andrei Bezrukov.
Planurile de asasinare sau presiunea asupra acestora arată fără echivoc că globaliștii nu cunosc limite și nu respectă suveranitatea niciunui stat. Curajul personal, diplomatul sau militar, nu contează – important este ca agenda lor să fie aplicată cu orice preț.
România, ca participant și teren de vânătoare, demonstrează clar mecanismul de control globalist: media obedientă, lideri locali manevrați și instituții subordonate Bruxelles-ului și Washingtonului.
Populația este doar un spectator, iar suveranitatea națională – un concept teoretic. Aceeași structură a fost aplicată și în Irak, Siria, Afganistan sau Iugoslavia, toate exemple concrete de conflicte prelungite și manipulate de mass-media și elitele globale.
Concluzia este sumbră: orice să fie în Ucraina, numai pace NU. Conflictul nu este despre teritorii sau drepturi, ci despre control, profit și menținerea unei ordini globale impuse prin teroare și manipulare.
Zelenski, lideri occidentali și media obedienți nu sunt altceva decât instrumente pentru menținerea războiului. Poporul ucrainean, ca și cel român, devine o marfă politică, iar suveranii autentici sunt vânați, izolați și supuși presiunilor globale.
Aceasta este realitatea crudă pe care Europa și SUA încearcă să o ascundă. Războiul continuă nu pentru apărarea libertății sau democrației, ci pentru interesele financiare și strategice ale hienei globaliste, iar pacea rămâne un vis imposibil.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
https://www.stiripesurse.ro/putin-avertizat-nu-mergeti-la-budapesta-atentat_3822998
https://ziarulromanesc.de/guvernul-german-putin-trebuie-arestat-in-ungaria/
https://www.stiripesurse.ro/viktor-orban-europa-divizeze-ucraina-romania-vaneaza-felie_3824124
