2025. Trădătorii României: Armata vândută, țara umplută cu migranți!
România este din nou pe marginea prăpastiei, împinsă cu bună știință de cei care ar fi trebuit să o apere. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, ne explică doct, la televiziuni, că „6.000 de militari ar putea ieși mâine la pensie” și că sistemul e „nesustenabil”.
Îți vine să râzi și să plângi în același timp. Când ai distrus economia, ai alungat milioane de români în Occident, ai adus poporul la sapă de lemn și ai ucis natalitatea, ai tupeul să spui că „nu mai sunt oameni pentru Armată”. În realitate, exact ei, „strategii” din fruntea statului, au creat acest dezastru.
Nu întâmplător, în paralel, ONG-urile „societății civile” – finanțate din aceeași pungă sorosistă – cer Guvernului și Președintelui să deschidă ambasade în Nepal, Bangladesh și Sri Lanka pentru a importa masiv forță de muncă ieftină.
Pretextul? „Drepturile imigranților”. Realitatea? Pregătirea terenului pentru înlocuirea populației și pentru un nou tip de sclavagism modern.
Ca tabloul să fie complet, Guvernul Bolojan a semnat deja cotele de refugiați impuse de Bruxelles: 300 de africani vor fi „relocați” în România, oficial „benevol”, dar în fapt sub dictatul unei Uniuni Europene care nu ezită să ne folosească pe post de groapă de gunoi social.
Coincidențe? Nicidecum. Totul face parte din aceeași strategie: armata slăbită și internaționalizată, economia prăbușită, poporul român redus la statut de minoritate pe propriul pământ. Aceasta nu mai este guvernare, este trădare națională la cel mai înalt nivel.
Capitolul I – „Prostu’ Satului” de la Apărare: când Armata e condusă de diletanți.
De câte ori România a avut parte de miniștri ai Apărării care să știe ceva despre război, strategie sau onoare militară? Extrem de rar. În schimb, a avut parte de tot felul de lichele de partid puși pe funcții doar pentru că au carnetul potrivit.
Astăzi, în fruntea Ministerului Apărării stă Ionuț Moșteanu, un ins pe care și propriii colegi îl numesc „tehnocrat de vorbe”, dar care în realitate e doar prostu’ satului cocoțat pe cel mai sensibil fotoliu al statului român.
Moșteanu a găsit soluția magică pentru toate problemele Armatei: 6.000 de militari ar putea ieși la pensie și asta ar arunca sistemul în aer. Așa ceva nu doar că e absurd, dar e și insultător pentru poporul român.
Într-o țară cu milioane de cetățeni plecați la muncă în Occident din cauza salariilor de mizerie, licheaua USR-istă are tupeul să ne spună că Armata e în colaps pentru că 6.000 de oameni se pensionează. De parcă nu guvernanții au fost cei care au distrus economia și au alungat tinerii!
Și mai ridicol este planul lui Moșteanu de a inventa o nouă categorie: „militari voluntari în termen”, care să facă patru luni de armată pe bani și să umple rezerva. O bătaie de joc!
În loc să construiască un sistem serios de apărare națională, el vrea să transforme Armata Română într-un ONG militarizat, unde oamenii vin, bifează patru luni și pleacă. O rezervă de carton, o armată de formă, bună doar să bifeze directivele NATO și să dea bine în rapoartele pentru Bruxelles.
Să fim serioși: adevărata problemă nu sunt „pensionările” și nici „lipsa de voluntari”. Problema e că România a fost lăsată fără industrie, fără economie, fără viitor.
Când salariul mediu abia îți ajunge de chirie și facturi, când familiile nu-și mai permit să facă copii, când tinerii fug peste graniță, ce pretenții să mai ai de la Armată? O țară pe butuci nu are cum să-și țină armata pe picioare. Și asta nu din vina militarilor, ci din vina trădătorilor care conduc țara.
Moșteanu nu vorbește pentru România. Moșteanu vorbește pentru NATO și pentru globaliști. Discursul lui nu e decât preludiul unei manevre murdare: internaționalizarea Armatei Române sub pretextul că „nu mai avem oameni”.
Asta înseamnă, de fapt, că forțele străine vor fi aduse în România și puse pe post de „apărători ai democrației”, în timp ce soldatul român va fi împins spre pensie, marginalizat și tratat ca o povară bugetară.
În spatele jargonului cu „contractul social” și „calendarul de discuții”, mesajul e clar: Armata Română nu mai este a românilor. Ea devine o anexă NATO, întreținută cu bani românești, dar controlată din afară. Și pentru acest plan, prostu’ satului de la Apărare este perfect: nu înțelege, nu gândește, execută ordine.
Capitolul II – ONG-urile lui Soros, avocații migrației și ai colonizării României.
În timp ce neică nimeni zero absolut de la Apărare își dă cu stângul în dreptul la televizor, așa-zisa „societate civilă” își face treaba cu sârg: scrie scrisori, cere ambasade, inventează probleme și oferă soluții pe gustul Bruxellesului și al finanțatorilor din umbră.
De data asta, peste 20 de ONG-uri, majoritatea crescute pe bani sorosiști și pe granturi occidentale, s-au unit să ceară statului român deschiderea de ambasade în Nepal, Bangladesh și Sri Lanka. Motivul oficial? „Protejarea drepturilor imigranților”. Motivul real? Facilitarea importului masiv de forță de muncă ieftină, pe spinarea românilor.
Lista e cunoscută: ActiveWatch, Centrul de Resurse Juridice, Centrul pentru Resurse Civice, CeRe, Caritas, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și multe altele.
Toate au aceeași matrice: bani din afară, discurs globalist, zero interes pentru poporul român. Nu-i vezi să ceară fabrici pentru români, salarii decente pentru români, spitale pentru români.
Îi vezi doar când e vorba să apere „drepturile” imigranților, ale minorităților inventate sau ale celor care vin să ocupe golurile lăsate de milioanele de români forțați să fugă peste graniță.
De ce Nepal? De ce Bangladesh? De ce Sri Lanka? Pentru că de acolo vin deja mii de muncitori aduși prin firmele de recrutare, adevărate rețele de sclavi moderni.
În construcții, în HoReCa, în comerț, în servicii – acolo unde patronii români, sufocați de taxe și lipsiți de sprijin, nu mai găsesc lucrători români dispuși să accepte salarii de mizerie.
În loc ca statul să facă ceea ce trebuie – să ridice nivelul de trai, să stimuleze natalitatea, să încurajeze întoarcerea românilor din diaspora – acesta preferă soluția de carton: să aducă asiatici și africani pe post de carne de tun pentru piața muncii.
ONG-urile nu fac altceva decât să deschidă drumul pentru asta. Să nu ne amăgim: nu e nimic „umanitar” aici. E un plan rece, calculat, de a schimba structura populației României.
Când 80% din muncitorii imigranți provin deja din Asia de Sud, iar România își crește de cinci ori cotele de vize pentru ei, înseamnă că procesul e în plină desfășurare. Scrisorile ONG-urilor sunt doar decorul „democratic” care să justifice decizii deja luate.
Dar să vedem și consecințele:
- Securitate și criminalitate. În loc să discutăm despre apărarea țării, aducem oameni din zone unde traficul de persoane și rețelele criminale sunt la ordinea zilei. Cum controlezi asta? Cu ambasade improvizate și câțiva funcționari plătiți de statul român? E o glumă proastă.
- Drepturile românilor – zero. ONG-urile fac scandal pentru „drepturile imigranților”, dar nu zic nimic despre milioanele de români care muncesc la negru în Italia sau Spania, fără protecție reală. Nu zic nimic despre bătrânii abandonați de sistemul de pensii. Nu zic nimic despre spitale în colaps. Pentru români, tăcere. Pentru imigranți, scrisori la Președinte.
- Costuri uriașe. Fiecare ambasadă înseamnă bani, personal, logistică. Cine plătește? Poporul român, prin taxe și impozite. În timp ce școlile din sate se închid și spitalele n-au medicamente, ONG-urile cer să facem ambasade pentru importul de forță de muncă.
Așa funcționează „societatea civilă” în România: o rețea de influență, plătită să creeze pretexte pentru politici care distrug suveranitatea. Și toate aceste ONG-uri se află în permanent dialog cu Bruxellesul și cu ambasadele occidentale, nu cu poporul român.
Ceea ce se întâmplă acum nu e decât un pas înainte spre colonizarea României. Îți distrug economia, îți alungă tinerii, îți scad natalitatea și apoi vin cu „soluția”: import masiv de migranți.
ONG-urile dau glas planului, guvernul execută, iar poporul român rămâne spectator la propria dispariție.
Nu întâmplător, acest discurs merge perfect cu lamentațiile lui Moșteanu despre lipsa de oameni în Armată. „Nu avem oameni!” e sloganul care justifică tot: armata internaționalizată, economia umplută cu migranți, România transformată în câmp de experimente sociale.
Capitolul III – Guvernul Bolojan, slugă la Bruxelles și cotele de refugiați africani.
Dacă la MApN avem un „prostu’ satului” care aberează despre pensii, iar ONG-urile sorosiste cer ambasade pentru import de migranți, tabloul nu era complet fără executanții de la Palatul Victoria.
Guvernul Ilie Bolojan a semnat, fără să clipească, decizia de relocare a 300 de refugiați africani în România, pentru perioada 2026–2027. Oficial, e o contribuție „benevolă” la Planul european de migrație și azil. În realitate, e doar dovada că România nu mai decide nimic pentru ea însăși.
Ilie Bolojan, premierul „reformist” vândut ca mare gospodar, a devenit în fapt un comisar docil al Bruxelles-ului. Alături de Nicușor Dan – autistul care semnează orice i se pune în față – și de Oana Țoiu – ministrul de Externe care își face selfie-uri și bea bere pe stadion în loc să apere interesele țării – guvernarea actuală a acceptat transformarea României într-un depozit de refugiați africani.
Cei 300 de refugiați vor veni din Sudan, Eritreea și Sud-Sudan, via Egipt și Kenya. Adică din regiuni unde terorismul, războaiele tribale și rețelele criminale fac parte din viața de zi cu zi.
În loc să sprijine întoarcerea românilor din diaspora, guvernul preferă să aducă migranți pe care să-i integreze cu bani europeni, bani care nu vor ajunge niciodată la poporul român.
Nume și responsabilități:
- Ilie Bolojan, premierul, care dă aprobările în numele „sustenabilității” și „solidarității europene”.
- Nicușor Dan, președintele, cel care ar trebui să consulte poporul înainte de asemenea decizii, dar care tace și semnează.
- Oana Țoiu, ministrul Afacerilor Externe, care primește scrisorile ONG-urilor sorosiste și le transformă în agendă guvernamentală.
- Ciprian Șerban, ministrul Transporturilor, care pregătește logistica pentru „transferul refugiaților” în România.
- Alexandru Rogobete, la Sănătate, cel care va trebui să asigure servicii medicale pentru noii sosiți, în timp ce spitalele din România nu mai au bani de medicamente.
Toți acești oameni fac parte din același mecanism de supunere. Niciunul nu a avut curajul să spună: „România nu are nevoie de cote de refugiați, România are nevoie de românii ei înapoi acasă.” Niciunul nu a ridicat problema siguranței naționale, a criminalității sau a costurilor pe termen lung. Toți au acceptat, cu zâmbete ipocrite, planul Bruxelles-ului.
În plus, această decizie nu vine singură. Ea se leagă direct de cererile ONG-urilor și de declarațiile lui Moșteanu.
„Nu avem oameni pentru Armată, nu avem oameni pentru economie” – iată leitmotivul. Soluția impusă de afară e simplă: aduceți migranți, aduceți refugiați, internaționalizați tot.
Cine câștigă? Multinaționalele care vor avea forță de muncă ieftină, ONG-urile care își justifică finanțările, birocrații de la Bruxelles care bifează „solidaritatea europeană”. Cine pierde? Poporul român, care vede cum îi este furat viitorul sub ochii lui.
Să nu ne amăgim: acești 300 de refugiați sunt doar începutul. Dacă azi sunt 300, mâine vor fi 3.000, iar poimâine 30.000. Așa a început și în Germania, Franța, Suedia.
La început, câteva sute „ca gest umanitar”. Apoi, mii și zeci de mii. Iar consecințele le vedem: cartiere întregi transformate în ghetouri, creșterea criminalității, prăbușirea siguranței publice.
În România, unde statul nu e în stare să asigure siguranța cetățenilor săi proprii, să te aștepți că va gestiona integrarea refugiaților africani e o utopie.
Realitatea e că vor fi abandonați la marginea societății, unde fie vor fi exploatați ca sclavi moderni, fie vor aluneca spre criminalitate. Și în ambele cazuri, poporul român va plăti nota de plată.
Guvernul Bolojan nu a cerut opinia românilor, nu a organizat referendum, nu a consultat nimic. Totul s-a decis în spatele ușilor închise, cu o slugărnicie dezgustătoare față de Bruxelles.
Așa arată democrația românească în 2025: o piesă de teatru ieftin, în care trădătorii se dau europeni și progresiști, dar în realitate își vând țara bucată cu bucată.
Concluzie – România între Armata vândută și colonizarea prin migranți.
Tabloul e complet și grotesc: un ministru al Apărării pe care l-am numit, pe bună dreptate, prostu’ satului, care ne sperie cu „6.000 de pensionări” și visează la o armată de patru luni, bună doar de decor.
În spatele lui, ONG-urile sorosiste, acea „societate civilă” care nu apără niciodată românii, dar sare ca arsă când vine vorba de migranți asiatici și africani.
Și, în vârful piramidei, Guvernul Bolojan și președintele Nicușor Dan, care execută orbește ordinele de la Bruxelles și acceptă cote de refugiați fără să clipească.
Toate aceste acțiuni sunt legate între ele ca într-un plan diabolic:
- Slăbirea Armatei prin pensionări forțate și prin internaționalizare.
- Distrugerea economiei și alungarea românilor, pentru a justifica „lipsa de forță de muncă”.
- Colonizarea prin migranți, aduși ca soluție „umanitară” și „economică”, dar în realitate pentru a dilua identitatea națională.
Aceasta nu mai este o coincidență, nu mai este o „politică neinspirată”. Este o strategie de trădare națională. O strategie prin care România e transformată într-un teritoriu de consum, într-o colonie militară și demografică, fără armată proprie, fără economie, fără popor.
În loc să aducă românii acasă, să crească salariile, să sprijine natalitatea și să reconstruiască industria, conducătorii noștri au ales calea trădării. Și nu o fac pe ascuns – o fac pe față, în direct, cu televiziuni „respectabile” și cu ONG-uri „onorabile” care le țin isonul.
Astăzi, România nu mai e doar o țară furată. E o țară vândută la kilogram, cu Armata de formă și cu viitorul demografic pus pe tarabă. Și toate astea poartă un singur nume: trădare.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
