2025. Veșnicia șpăgii s-a născut în spitale!
Introducere.
În România, spitalul public nu mai este doar un loc unde oamenii merg să se vindece, ci și o mină de aur pentru o mână de indivizi care au înlocuit jurământul lui Hipocrate cu jurământul banului.
Sub ochii pacienților umiliți și ai personalului onest, o categorie de „medici-manageri” și funcționari de spital a ridicat șpaga la rang de procedură standard, cu tarife fixe, termene clare și chiar bonusuri în băuturi fine sau vacanțe de lux.
Cazul exploziv de la Spitalul Orășenesc Cernavodă, documentat în detaliu de DNA, nu e o excepție, ci o mostră de corupție în stare pură, desfășurată pe ani de zile, cu o siguranță de sine care sfidează legea și bunul-simț.
Funcționari cu putere absolută în achiziții, manageri care „nu știu nimic” dar primesc plicurile acasă, contracte atribuite la prețuri umflate, comisioane negociate ca în manualele de mafie economică – totul pe banii statului și pe sănătatea pacienților.
În timp ce românii mor pe targă în UPU, așteptând o operație sau un aparat funcțional, sistemul medical pierde milioane în buzunarele celor care ar trebui să-l administreze.
Iar aceste sume nu dispar în vid: ele se transformă în vile, mașini de lux, case de vacanță, băuturi scumpe și excursii exotice – un stil de viață complet rupt de realitatea saloanelor mizere și a secțiilor fără materiale sanitare.
Acest articol nu este doar despre Laura Cocor, Marius Sponoche și mecanismul lor de sifonare a banului public. Este despre un model generalizat de parazitare a sistemului medical românesc, tolerat de rețele politice și protejat, prea adesea, de o justiție blândă cu „doctorii în șpagă”.
Capitolul I – Laura Cocor și cariera de șpăgar în halat administrativ.
Laura Iuliana Cocor nu era medic, dar în Spitalul Orășenesc Cernavodă avea mai multă putere decât mulți dintre doctorii care intrau în sala de operații. În trei ani, a parcurs traseul de la referent tehnic la șef al Serviciului Administrativ și persoană responsabilă cu controlul financiar preventiv – adică exact omul care semna, verifica și aproba achizițiile publice. În limbaj simplu: poarta de intrare pentru fiecare leu cheltuit de spital.
DNA o descrie ca fiind „cel mai important funcționar al Spitalului în domeniul achizițiilor publice”. Și nu era doar o apreciere tehnică – în realitate, această poziție îi permitea să decidă cine câștigă contracte, ce prețuri se plătesc și, evident, cât „comision” se întoarce pe sub masă.
Între octombrie 2021 și ianuarie 2025, Cocor a adunat un palmares de 42 de acte materiale de luare de mită, în bani și bunuri. Nu era vorba de „atenții” ocazionale, ci de plăți în rate – de la 1.500 de lei până la 75.000 de lei – aranjate ca într-un credit ilegal, dar fără bancă, fără dobândă și fără risc… atâta timp cât anchetatorii stăteau departe.
Modul de operare era simplu și eficient: sumele erau pretinse fie direct, fie prin intermediul colegei Nicoleta Neamțu, economist la Achiziții Publice, de la administratorul firmelor care livrau produse și servicii către spital, Memedula Erdivan.
Dincolo de bani, „comisionul” putea fi și în natură – patru sticle de băuturi alcoolice fine, evaluate la 700 de lei, au fost „rezervate” special pentru managerul spitalului, Marius Sponoche.
Lista plăților arată ca o fișă de plăți lunare: 2.000 lei în iunie 2022, 21.500 lei în septembrie, 12.470 lei în aprilie 2023, 65.860 lei în iunie, 75.000 lei în ianuarie 2025. Zeci de tranzacții, uneori cu valori modice, alteori cu sume grase, toate parte din același sistem de drenare a banilor publici.
Cocor nu era o simplă rotiță într-un mecanism corupt – era unul dintre butoanele centrale. Știa exact cine trebuie „uns” și cum se maschează tranzacțiile pentru ca mita să devină parte din rutina financiară a spitalului.
Capitolul II – Spitalul ca bancomat personal.
În schema Laurei Cocor, Spitalul Orășenesc Cernavodă nu era o instituție medicală, ci un bancomat cu plicuri. Codul PIN nu era numeric, ci format dintr-o combinație de relații, favoruri și comisioane stabilite dinainte.
Piesa centrală a acestui mecanism era parteneriatul cu omul de afaceri Memedula Erdivan. Metoda? Contractele erau atribuite direct firmelor acestuia, fără licitații reale, la valori consistent umflate față de prețul pieței. În schimb, „taxa” era clară: 10% din valoarea contractului, plătită în bani lichizi, de obicei în tranșe, ca să pară mai puțin suspect.
Rezultatul: între 2022 și 2024, firmele lui M.E. au primit 59 de contracte cu spitalul, în valoare totală de peste 5 milioane de lei. Nu vorbim de consumabile uzuale, ci de lucrări și livrări care permiteau „umflarea” prețurilor cu generozitate: de la renovări de spații, până la furnizarea de echipamente și materiale la suprapreț.
Cea mai cinică operațiune a fost legată de renovarea blocului operator și a compartimentului ATI, semnată în vara lui 2024. Prețul oficial era mare, dar ceea ce conta era partea neoficială: Cocor ar fi pretins, în ianuarie 2025, 30.000 de euro pentru sine și pentru managerul spitalului, Marius Sponoche.
Prima tranșă, 15.000 de euro, a fost livrată pe 10 februarie 2025. Banii nu au ajuns într-un cont, ci în ghiozdanul fiicei Laurei Cocor, transportați direct la locuința lui Sponoche.
Interceptările DNA surprind momentul cu o replică ce spune totul despre naturalețea cu care se derula afacerea: „Știi că e doar jumătate, da?” – îi spune Cocor managerului, referindu-se la faptul că a adus doar prima parte din șpagă.
Replica nu provoacă niciun semn de mirare, nici vreo reacție de respingere. Era o tranzacție obișnuită între doi parteneri vechi.
Banii au fost găsiți în dormitorul lui Sponoche, exact acolo unde fuseseră lăsați. Și dacă episodul ar fi fost singular, poate că ar fi părut un exces izolat.
Dar el era doar vârful aisbergului: zeci de plăți, plicuri lăsate în spital sau fotografiate la locul „predării”, băuturi fine aduse „pentru manager” – totul parte dintr-un circuit intern de șpagă care transformase spitalul într-o sursă constantă de venit neimpozitat.
Capitolul III – Marius Sponoche, managerul „neștiutor”.
În orice schemă de corupție bine unsă, există mereu un personaj-cheie care pozează în „neștiutor”, dar la care, cumva, ajung banii.
În cazul de la Spitalul Orășenesc Cernavodă, acest rol i-a revenit managerului Marius Sponoche – un om care, dacă ar fi să ne luăm după poziția oficială a DNA, nu ar fi avut o înțelegere directă cu omul de afaceri Memedula Erdivan. Totuși, probele arată altceva: o legătură strânsă cu Laura Cocor și o disponibilitate suspectă de a primi plicuri, sacose și ghiozdane cu bani, fără întrebări inutile.
Relația sa cu M.E. nu era una de simplă cunoaștere. Omul de afaceri lucra inclusiv la casa de vacanță a managerului – un detaliu care, în orice țară normală, ar fi ridicat semne de întrebare instantaneu. În realitate, această legătură personală a facilitat nu doar contractele repetate cu firmele lui M.E., ci și „fluidizarea” traseului banilor.
Interceptările din dosar îl surprind pe Sponoche în ipostaze care demontează imaginea de manager rupt de realitățile financiare ale spitalului. Replica Laurei Cocor – „Știi că e doar jumătate, da?” – nu stârnește nici măcar o ridicare de sprânceană. Nu există refuz, nu există indignare. Banii ajung direct în dormitorul său, unde sunt găsiți de anchetatori în momentul flagrantului.
Mai grav este că acest tip de „neștiință convenabilă” este o rețetă consacrată în sistemul medical românesc. Managerii nu cer banii personal de la furnizori – pentru asta au oameni ca Laura Cocor.
Dar sunt beneficiarii finali ai „atențiilor” mascate în comisioane și favoruri. În felul acesta, își pot păstra fațada de funcționari corecți, în timp ce dincolo de ușile biroului lor se face contabilitatea paralelă a șpăgilor.
În cazul lui Sponoche, DNA a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor sale, în vederea confiscării sumelor primite. Însă rămâne de văzut dacă instanța va trece peste acest paravan al „lipsei de probe directe” și va trata faptele la adevărata lor gravitate.
Pentru că în orice sistem sănătos, a accepta un ghiozdan plin cu bani în dormitorul propriu nu se încadrează la „neștiu”, ci la complicitate în toată regula.
Capitolul IV – Nota de plată pentru pacienți.
În timp ce Laura Cocor și Marius Sponoche își împărțeau plicurile cu bani și sticlele de băuturi fine, pacienții din Cernavodă plăteau nota de plată în cel mai dur mod cu putință: prin lipsa de servicii medicale decente.
În spitalele românești, fiecare leu deturnat spre buzunarele unor funcționari corupți înseamnă un medicament mai puțin pe raft, un aparat defect care rămâne nereparat, un pacient amânat pentru o intervenție urgentă.
În Cernavodă, pacienții au ajuns să se trateze într-un spital unde banii destinați modernizării blocului operator și compartimentului ATI erau parțial transformați în comisioane de zeci de mii de euro pentru conducere.
Rezultatul? Săli de operație care se modernizează „pe hârtie” și cu întârzieri suspecte, lipsă de echipamente performante, materiale sanitare cumpărate la prețuri umflate dar cu calitate îndoielnică.
În timp ce conducerea sifona bugetul prin contracte cu firme „de casă”, bolnavii erau trimiși să-și cumpere singuri pansamente, medicamente și chiar seringi.
Acest caz nu este singular. Din Iași până la Timișoara, din București până în Petroșani, sistemul medical este plin de exemple în care paturile pacienților sunt goale de resurse, dar pline de umilință, iar birourile managerilor sunt pline de plicuri.
Aceasta este adevărata crimă: nu doar furtul banilor publici, ci furtul șanselor la viață ale oamenilor.
În loc să fie sancționați exemplar, mulți dintre acești „doctori în șpagă” scapă cu pedepse ridicole: câteva luni sau ani cu suspendare, interdicții temporare, amenzi modice. Între timp, pacienții continuă să fie tratați într-un sistem cronic subfinanțat – nu pentru că statul nu alocă bani, ci pentru că banii sunt devorați de lăcomia celor puși să-i administreze.
Cernavodă este doar un punct pe harta corupției medicale din România. Dar harta completă arată un teritoriu infestat, unde șpaga circulă cu viteza sângelui, iar pacientul rămâne, invariabil, la capătul lanțului trofic.
Capitolul V – Medicii-șpăgari celebri: galeria rușinii în halat alb.
Cazul de la Cernavodă nu e o anomalie. Este doar încă o piesă dintr-un puzzle murdar, în care halatul alb ascunde buzunare largi, gata să înghită plicuri, pungi și ghiozdane cu bani. Iată câteva dintre cele mai notorii exemple din ultimii ani, care arată că șpaga în sistemul medical nu e excepție, ci regulă nescrisă.
1. Dr. Cristian Paleru – Institutul „Marius Nasta”.
Condamnat la 3 ani cu suspendare și 100 de zile de muncă în folosul comunității, după ce a recunoscut că și-a construit o avere din șpăgile primite de la pacienți. DNA i-a confiscat peste 700.000 lei și a identificat mite suplimentare de peste 22.000 lei. Verdictul final: rămâne liber, cu cazier „curat” pentru o nouă carieră în privat.
2. Dr. Jan Palade – chirurgie toracică, „Marius Nasta”.
A primit 2 ani cu suspendare, după ce a recunoscut că împărțea șpaga cu colegii prin Revolut. Grupul a fost prins după ce camerele video au surprins predarea plicurilor. Nu și-a pierdut dreptul de practică – doar a schimbat modul de încasare.
3. Prof. Dr. Radu-Mircea Gorgan – Spitalul „Bagdasar-Arseni”.
Acuzat de 89 de acte materiale de luare de mită, între 200 lei și 1.000 de euro fiecare, cu un total ce depășește 25.000 de euro. A pretins inclusiv favoruri la angajări universitare. Dosarul e încă pe rol, iar colegii îl laudă ca pe „un profesionist desăvârșit”.
4. Dr. Octavian Mazilu – Timișoara.
Condamnat la 3 ani cu suspendare, după ce a fost prins numărând șpaga… în toaleta spitalului. Instanța a motivat că „nu condiționa actul medical de primirea banilor”, ca și cum mita ar fi opțională și, deci, scuzabilă.
5. Dr. Paul Botez – Iași.
Șeful Clinicii de Ortopedie, prins în flagrant în timp ce primea 5.000 lei pentru o operație la șold. Condamnat la 3 ani și 2 luni cu suspendare pentru luare de mită și fals în declarații. Reîntors în sistem, cu pacienți noi și, probabil, tarife revizuite.
6. Dr. Maria Vasilie – Spitalul de Urgență Petroșani.
Medicul primar ginecolog a fost prins în flagrant în februarie 2025, după ce a cerut 1.000 lei de la o pacientă pentru o intervenție chirurgicală urgentă în urma unor complicații de sarcină.
A recunoscut fapta și a fost cercetată sub control judiciar, cu interdicția de a-și exercita profesia pe perioada respectivă
7. Colonelul Marian Mitrică (și colegii săi) – Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, București.
Colonelul Marian Mitrică, șeful Secției de Neurochirurgie și medic primar, alături de colegii săi, colonel Vasile-Alin Chirteș și colonel Emil Popa, au fost puși sub urmărire penală pentru luare de mită în formă continuată.
Conform DNA, Mitrică ar fi primit sume între 100 lei și 1.000 lei de la pacienți în schimbul concediilor medicale nejustificate, investigații RMN, consultații sau intervenții chirurgicale; Chirteș și Popa au acte materiale similare
Aceste exemple au un element comun: justiția blândă. Cu rare excepții, pedeapsa este suspendată, averile obținute rămân parțial intacte, iar „doctorii în șpagă” își continuă cariera fie în privat, fie în sistemul public.
Totul se petrece sub protecția unei magistraturi care, la rândul ei, are cazuri notabile de corupție – un cerc vicios în care șpăgarii din sănătate și șpăgarii din justiție își asigură reciproc imunitatea.
Concluzie.
Sistemul medical românesc nu este bolnav doar de lipsa banilor, ci de o tumoră malignă numită corupție. Cazul Cernavodă, la fel ca dosarele medicilor-șpăgari din toată țara, arată că nu vorbim despre abateri izolate, ci despre un mecanism național, bine uns, protejat de complicități politice și juridice.
În timp ce pacienții așteaptă ore în șir pe holurile spitalelor, în timp ce aparatele medicale stau defecte, iar medicamentele lipsesc, plicurile cu bani și sticlele de băuturi fine circulă discret din mâinile furnizorilor în dormitoarele managerilor și ale „profesioniștilor” în halat alb.
Șpaga nu este excepția – este regula neoficială care face sistemul să funcționeze pentru unii și să se prăbușească pentru restul.
Și poate cel mai revoltător este modul în care justiția tratează aceste cazuri: pedepse cu suspendare, confiscări parțiale, interdicții temporare. Aceeași justiție care, atunci când e vorba de un furt minor sau de un cetățean obișnuit, știe să aplice legea cu toată duritatea.
Când însă inculpatul poartă halat alb sau grad militar, brusc apar circumstanțe atenuante, „lipsa pericolului social” și verdictul „nu a condiționat actul medical de primirea banilor”.
Adevărul este crud: România nu are doar un sistem medical subfinanțat, ci un sistem medical jefuit din interior.
Iar până când cei prinși cu mâna în buzunarul pacientului nu vor fi condamnați real, cu confiscarea completă a averilor și interdicție pe viață de a mai lucra în domeniul public, cancerul corupției va continua să metastazeze. Iar pacientul – adică noi toți – va rămâne pe lista de așteptare… la moarte.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
