România în flăcări și haosul globalist orchestrat după votul din 18 mai 2025!
Protestatarii de serviciu, rețelele soroșiste și panica globaliștilor în fața suveranității pe care o așteptăm de 35 de ani!
Teama globaliștilor de a pierde România!
România se află, în acest moment, în centrul unei confruntări ideologice de proporții istorice, un veritabil „război rece” între două viziuni opuse: suveranismul, care propune întoarcerea la controlul național asupra resurselor, deciziilor politice și destinului colectiv, și globalismul, care, sub masca democrației, a libertății și a „statului de drept”, promovează un sistem centralizat de dominație transnațională, în care interesele corporațiilor, ale structurilor bancare și ale Organizațiile NonGuvernamentale finanțate extern sunt mai importante decât voința națiunii.
Alegerile prezidențiale din 18 mai 2025 sunt, fără îndoială, momentul-cheie. Ele nu mai reprezintă doar o simplă opțiune electorală între doi candidați, ci o alegere între două lumi: o Românie care vrea să-și recapete demnitatea, autonomia și identitatea, și o colonie obedientă, condusă de birocrați de partid fără coloană vertebrală, impuși de Bruxelles, Washington și rețele de interese oculte.
George Simion, liderul Alianței pentru Unirea Românilor, simbolizează pentru mulți români speranța unei rupturi decisive de regimul impus de tehnocrați, soroșiști, partide corupte și „activiști” de profesie. De aceea, în eventualitatea unei victorii a lui Simion, riscul unor manifestații violente și organizate cu sprijin intern și extern din partea globaliștilor devine iminent.
Alegerile prezidențiale din 18 mai 2025 ar putea marca un moment de cotitură în istoria României. Candidatura și, mai ales, victoria posibilă a liderului suveranist, George Simion, provoacă reacții fără precedent în tabăra globalistă.
Într-un context geopolitic tensionat, în care lumea se împarte tot mai evident între taberele suveranismului emergent și globalismului aflat în criză, România devine o miză strategică. Pentru forțele globaliste interne și externe, pierderea controlului asupra acestei țări nu este doar o înfrângere electorală, ci o înfrângere de sistem.
În spatele discursurilor despre „democrație” și „drepturile omului” se ascunde o teamă viscerală că România ar putea deveni primul stat al Uniunii Europene care se rupe de matricea impusă de Bruxelles, Berlin, Paris și Londra.
1. Protestatarii de profesie: rețeaua haosului global!
De la Euromaidanul din Ucraina până la Piața Tahrir din Egipt sau Piața Taksim din Turcia, lumea a asistat la o serie de proteste aparent spontane, dar în realitate bine finanțate și dirijate de rețele cu tentacule globaliste.
Nu este un secret pentru analiștii geopolitici că multe dintre aceste mișcări au fost infiltrate, deturnate sau chiar orchestrate de Organizații NonGuvernamentale, finanțate de fundații internaționale precum Open Society Foundations, Freedom House sau National Endowment for Democracy.
În spatele acestor organizații stă o infrastructură uriașă de influență care își extrage legitimitatea din aparenta apolitizare, dar care servește de fapt agende politice foarte clare. În cazul României, nu este exclus ca, în eventualitatea câștigării alegerilor de către George Simion, același tip de rețea să fie activat.
Nu doar în stradă, ci și în mediul online, în presă și chiar în structuri instituționale. Este vorba despre o „forță de reacție rapidă” a globalismului care se activează oriunde și oricând există riscul pierderii unei enclave de control. România ar putea deveni o astfel de enclavă.
Istoria recentă a demonstrat că există grupuri bine instruite, antrenate, finanțate și activate pentru a destabiliza regimuri care ies din matca globalistă. În Ucraina, în 2013-2014, „protestatarii pașnici” din Euromaidan s-au transformat peste noapte în paramilitari, cu arme, cocteiluri Molotov și un plan clar de înlăturare a guvernului legitim.
Aceleași rețete s-au aplicat în Egipt (Piața Tahrir), în Turcia (Piața Taksim) și în Serbia, Belarus, Georgia sau Libia. În toate cazurile, „spontaneitatea” protestelor a fost o ficțiune, înlocuită de strategii testate și implementate de Organizații NonGuvernamentale, autointitulate „civice”, cu finanțare masivă de la Soros, Open Society Foundations, N.E.D. (National Endowment for Democracy) sau Freedom House.
În România, acești protestatari de profesie există deja. Îi regăsim în Organizațiile NonGuvernamentale, bolșevico-progresiste, în rețelele de „activiști” digitali, în foștii #rezist, în rețelele useriste care au susținut proteste pentru „statul de drept”, dar niciodată pentru românii amendați abuziv în pandemie, pentru părinții cărora li s-au luat copiii de către Protecția Copilului, sau pentru bătrânii cu pensii de mizerie.
Acești indivizi, bine conectați la rețele externe, sunt capabili să mobilizeze rapid mase în București, Cluj, Timișoara, Sibiu, mereu aceleași orașe „progresiste”. Ei nu protestează pentru români, ci pentru menținerea dominației globaliste. În eventualitatea în care George Simion câștigă alegerile, aceste rețele vor fi active încă din seara alegerilor, susținând falsuri, acuzații de „fraudă”, cerând „anularea” rezultatului democratic.
2. Declarațiile alarmante ale globaliștilor români și panica clasei politice!
În ultimele luni, mai mulți lideri politici, analiști și formatori de opinie din zona Partidului Național Liberal, Partidului Social Democrat, Uniunii Salvați România și Uniunii Democrate a Maghiarilor din România au făcut declarații alarmiste cu privire la „derapajele” pe care le-ar presupune o conducere suveranistă.
Personaje precum Dacian Cioloș, Rareș Bogdan sau Alina Gorghiu au avertizat că România ar putea „părăsi drumul european” sau că „drepturile minorităților ar fi amenințate”.
În realitate, aceste declarații maschează o frică existențială: pierderea funcțiilor, a privilegiilor și a controlului. Într-un regim suveranist, e de așteptat ca guvernul să desecretizeze contracte păguboase, să facă publice documente care arată cum a fost trădat interesul național și să înceapă anchete penale împotriva celor care au înstrăinat resursele țării.
Mai mult, sunt vizate contractele de consultanță, afacerile din energie, din I.T., dar și numeroasele proiecte europeano-globaliste care au fost folosite doar pentru a înghiți fonduri fără rezultate concrete. Panica este atât de mare încât se vorbește deja, pe surse, de posibile proteste „anti-extremism” organizate exact după modelul protestelor din Statele Unite post-Trump, în care violența era mascată sub aparența „apărării democrației”.
Dincolo de Organizațiile NonGuvernamentale, presa mainstream, aproape integral aservită agendei progresiste, a început deja să lanseze amenințări voalate. Declarații precum „România va ieși din Europa dacă Simion câștigă”, „AUR este pericolul suprem pentru statul de drept”, „extrema dreaptă trebuie oprită prin orice mijloace” s-au înmulțit în ultimele luni. Nu sunt simple opinii, ci pregătiri psihologice pentru justificarea unor viitoare violențe, a unor „intervenții” interne și externe.
În spatele acestor declarații stau indivizi precum Dacian Cioloș, Dan Barna, Vlad Voiculescu, Dragoș Tudorache – „tehnocrați” de serviciu, conectați direct la structuri UE și ONG-uri internaționale. Pentru acești oameni, România este doar o platformă de tranzacționare a intereselor străine.
Victoria unui suveranist precum Simion va însemna pentru ei:
- pierderea accesului la fonduri europene sifonate prin Organizații NonGuvernamentale și firme de casă;
- anchetarea și publicarea unor documente ce arată cum au fost cedate gazele din Marea Neagră, cum a fost distrusă industria românească, cum s-a distrus sistemul sanitar în pandemie sub pretextul „digitalizării”;
- oprobriul public pentru trădările repetate ale partidelor de guvernamânt, care au vândut tot, de la pământurile agricole către străini, până la resursele energetice și telecomunicațiile.
Frica lor nu este de George Simion. Este de Justiția populară care va cere socoteală. Este de poporul care va înțelege, pentru prima dată în 30 de ani, cine i-a furat țara.
3. Magistrații privilegiați și categoriile care se tem de normalitate!
Un alt nucleu de opoziție violentă împotriva unei posibile guvernări suveraniste este reprezentat de o categorie despre care se vorbește prea puțin, dar care deține puteri uriașe: magistrații. În ultimii ani, sub pretextul „independenței justiției”, unii judecători și procurori au abuzat legea, au protejat interesele mafiei politice și au reprimat brutal libertățile românilor.
În pandemie, au validat amenzile aberante date de Jandarmerie, au închis ochii la achizițiile ilegale de măști și vaccinuri, au refuzat anchetarea miniștrilor responsabili de zeci de miliarde de euro împrumutate fără justificare.
În perioada pandemică și în anii de după, instanțele au comis abuzuri flagrante: arestări abuzive, dosare instrumentate politic, tergiversarea marilor cazuri de corupție, au validat amenzile aberante date de Jandarmerie, au închis ochii la achizițiile ilegale de măști și vaccinuri, au refuzat anchetarea miniștrilor responsabili de zeci de miliarde de euro împrumutate fără justificare.
Aceste rețele din justiție sunt profund conectate la rețelele politice și Organizațiile NonGuvernamentale soroșiste care le oferă protecție mediatică și internațională. Un guvern suveranist care promite reforme și audituri reale în sistemul judiciar va reprezenta un pericol imens pentru cei care au profitat de privilegiile imunității și protecției externe.
În spatele togilor s-au ascuns privilegii uriașe: pensii speciale de 30.000 lei/lună, vacanțe de trei luni, dreptul de a ieși la pensie la 49 de ani. O guvernare suveranistă care promite să elimine aceste privilegii nu va fi întâmpinată cu aplauze.
Pe lângă magistrați, mai există și alte caste: șefii Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu averi inexplicabile, membrii comisiilor de evaluare a fondurilor Uniunii Europene, directorii din ministere, rectorii care au primit fonduri pentru „cursuri de diversitate”, funcționarii din agențiile europene, profesioniștii Organizațiilor NonGuvernamentale, bugetarii de lux, jurnaliștii de propagandă sau directorii puși politic în instituții cheie, se tem că-și vor pierde pozițiile.
Pentru acești oameni, victoria lui Simion înseamnă nu doar o înfrângere politică, ci o lovitură directă la stilul lor de viață construit pe relații, sinecuri și protecții oculte.
Toate aceste rețele privilegiate se tem de George Simion nu pentru ideologia sa, ci pentru că promite să le taie sursa de putere, să le anuleze impunitatea, să le confiste averile ilegale. Și dacă Justiția va începe să funcționeze, atunci multe dosare uitate vor fi redeschise. Frica devine disperare. Iar disperarea poate lua forma violenței organizate.
Concluzie. O alianță periculoasă între rețelele externe și interne. Războiul împotriva Statului National Unitar Român. Rețeaua globalistă internă și externă pregătește contraatacul!
În eventualitatea unei victorii a lui George Simion, România ar putea deveni ținta unei campanii de destabilizare fără precedent. Organizațiile NonGuvernamentale leninist-bolșevice, așa-zis progresiste, finanțate de structuri precum Open Society, alături de partide internaționale din Franța, Germania și Marea Britanie, vor exercita presiuni diplomatice, financiare și mediatice.
La acestea se adaugă actorii interni: Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat, Uniunea Salvați România și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, o parte a serviciilor, mass-media afiliată și influenceri de profesie. Toți aceștia vor încerca, printr-o diversiune orchestrată, să provoace haos în stradă și să forțeze chiar delegitimizarea noului președinte.
Ceea ce se conturează la orizont, în eventualitatea în care George Simion câștigă alegerile din 18 mai 2025, nu este doar o opoziție politică, ci un veritabil asalt împotriva statului național român. Franța, Germania, Marea Britanie, prin ambasadele lor, prin rețelele de presiune internațională, vor încerca să exercite presiuni, inclusiv prin blocarea fondurilor europene, șantaje diplomatice și campanii de presă.
În interior, Partidului Național Liberal, Partidului Social Democrat, Uniunii Salvați România și Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, împreună cu Organizațiile NonGugenamentale sorosiste, rețelele de presă finanțate extern, „activiștii” și „analiștii” de serviciu vor crea o stare de tensiune permanentă. Se va cere suspendarea președintelui. Se vor organiza proteste, greve, acțiuni de blocare a administrației. Nu este exclusă nici varianta unui „Maidan românesc”.
Scenariul este clar: proteste, „revolte spontane”, denunțuri în presa internațională, apeluri la Comisia Europeană și, eventual, blocaje instituționale.
Obiectivul: împiedicarea instaurării unui regim suveranist real în România. Dar adevărata întrebare care se ridică este: vor mai putea opri poporul? Sau tocmai această tentativă disperată de a păstra puterea va declanșa un nou val de trezire națională?
Românii trebuie să înțeleagă că miza este uriașă. Nu este vorba despre George Simion, ci despre libertatea de a fi stăpâni în propria țară. Dacă forțele externe, cu complici interni, vor reuși să conteste rezultatul democratic, dacă se vor folosi de violențe și destabilizare pentru a răsturna voința populară, atunci România nu va mai fi o democrație, ci o colonie în care votul nu mai contează.
De aceea, trebuie spus clar: cei care pregătesc violențe, proteste, destabilizări nu sunt apărători ai democrației, ci dușmanii statului de drept și ai poporului român. Și trebuie tratați ca atare.
Surse utilizate:
https://www.opensocietyfoundations.org/grants
https://www.ft.com/content/160dd559-1eb1-4d4c-8917-ba775171d5f2?utm_source=chatgpt.com
Rapoartele anuale ale Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) pentru România.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt zxol de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
