2025. Prăduitorii de la Ministerul Apărării Naționale. Astăzi, Generalul Vasile Cocoșilă, un șmenar cu epoleți. Când armata produce penali cu pensii speciale și demnitate zero.
Capitolul 1. De la rachete antiaeriene la tunuri financiare. Cocoșilă, rezervistul cu miros de combinație.
Într-o Românie în care corupția militară se ascunde sub masca onoarei și a „demnității în uniformă”, generalul de brigadă (r) Vasile Cocoșilă este exemplul perfect al prăduitorului cu epoleți, ieșit din rândurile Armatei Române pentru a intra în topul escrocilor cu certificat de respectabilitate.
Fost comandant al Unității 17 Rachete Antiaeriene „Semenic”, la Reșița, Cocoșilă a trecut în rezervă ca general de brigadă, înconjurat de onoruri, flori și lozinci patriotarde.
Numai că, la scurt timp, și-a arătat adevărata față: aceea a unui personaj care nu mai lansa rachete, ci combinații financiare dubioase.
A fost numit director al sucursalei Astra Asigurări din Reșița, o funcție în care a început să construiască o rețea de tip mafiot, profitând de imaginea sa de militar respectat.
Sub acoperirea uniformei trecutului, Cocoșilă a început să vândă polițe cu dedicație, să umfle evaluările de daune și să joace dublu în relația cu statul și clienții.
În loc de integritate, a oferit combinații. În loc de disciplină, fraudă. Iar în loc de respectul pentru jurământul militar, a livrat hoție cu zâmbetul pe buze.
Capitolul 2. Schema de tip Cocoșilă. Cum se fac banii în familie, prin fraudă cu acoperire militară.
Ce făcea, concret, generalul-poliță în fruntea sucursalei Astra? Ceea ce fac majoritatea impostorilor care știu să combine autoritatea cu ticăloșia: a umflat, a falsificat și a încasat.
Schema era simplă, dar eficientă: evaluări fictive ale daunelor, emiterea de polițe false, sume decontate ilegal din fondurile firmei și livrate cash unor clienți „prieteni”. În fond, era vorba de fraudă în formă continuată. Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost prima instituție care a tras un semnal de alarmă, dar semnalul a fost recepționat de justiție ca un „bip” slab într-o stație militară ruginită.
Subordonații erau fie complici, fie orbiți de aura fostului general. Nimeni nu avea curajul să conteste ordinele sale. Numele Cocoșilă devenise sinonim cu „merge și-așa”.
Nimeni nu controla nimic. Într-un oraș mic ca Reșița, unde relațiile de familie, de castă și de partid se intersectează fără rușine, generalul avea acoperire totală.
Frauda a fost estimată la zeci de mii de euro, dar suma reală rămâne necunoscută. La fel ca în toate dosarele prăduitorilor de lux, ancheta a fost tergiversată, neterminată, mascată de comunicate sterile.
Capitolul 3. Justiție cu flori și suspendare. Când ești general, pușcăria e o metaforă.
În 2012, după ani de investigații, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a trimis dosarul în instanță. Verdictul? 6 luni de închisoare cu suspendare. Atât.
O palmă simbolică aplicată cu mănușă albă. Nicio zi de pușcărie, niciun prejudiciu real recuperat, niciun semn că statul ar dori să-i retragă gradul, pensia specială sau onoarea.
Pe scurt: generalul Cocoșilă a ieșit din proces mai curat decât a intrat. Justiția română s-a făcut, din nou, de rușine în fața unui caz evident de corupție economică. Totul a fost tratat cu indulgență, ca și cum ar fi fost vorba de o greșeală contabilă, nu de un jaf sistematic.
Nici Ministerul Apărării Naționale nu a avut vreo reacție. Nicio măsură, nicio anchetă internă, nicio retragere de grad. A fost lăsat să-și ducă pensia specială liniștit, cu toate onorurile unui erou care și-a servit țara. În realitate, a servit doar conturile proprii și ale apropiaților.
În același an, mii de soldați activi și-au văzut salariile tăiate sau amânate. În timp ce Cocoșilă încasa mii de lei lunar din pensia specială, armata reală înghițea praf, indiferență și lipsuri.
Capitolul 4. Un nume, o rușine: Cocoșilă – simbolul prăduitorului cu epoleți.
Cazul Vasile Cocoșilă nu e doar un episod izolat. E un simbol al decăderii morale și instituționale a Armatei Române. E dovada că în România poți fi general, infractor, penal și pensionar de lux – toate în același timp.
În ochii tinerilor militari, asemenea exemple nu mai inspiră respect, ci greață. Ce mesaj le transmite statul? Că merită să lupți, să mori pe front, să urmezi ordinele? Sau că merită mai mult să faci parte din gașca generalilor care „au știut cum se face”?
Astăzi, în contextul scandalurilor multiple din MApN, Cocoșilă rămâne un nume care trebuie rostit cu dispreț. Un „veteran” al combinațiilor, un prăduitor în uniformă, un tip de personaj care ar trebui să dispară din instituțiile statului.
Dar nu dispare. Pentru că sistemul îl apără. Pentru că sistemul se apără pe sine.
Și pentru că în România, generalul prăduitor nu e o rușine – ci o regulă.
Concluzie.
Vasile Cocoșilă a fost general, director de sucursală, combinator, penal și, în final, pensionar privilegiat. A reușit să iasă din scandal fără să-i tremure epoleții.
A făcut parte dintr-o generație de militari care, în loc să apere țara, au apărat combinațiile proprii. Iar astăzi, în timp ce generațiile noi își pun viața în joc la exerciții NATO, asemenea personaje își beau cafeaua liniștiți, pe banii noștri.
Cocoșilă e numele unei rușini militare naționale. Un avertisment. O dovadă că prăduitorii din MApN nu sunt doar o excepție – sunt o problemă de sistem.
Și până nu vor fi trași la răspundere real, pe bune, fără menajamente, România va continua să fie o țară condusă de ticăloși în uniformă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
