2025. Românii, sclavi în Occident! Treziți-vă prostovanilor, Uniunea Europeană NU este ceea ce credeți voi!
Introducere – Iluzia Occidentului „de mai bine”.
Timp de decenii, românul și-a imaginat că, odată trecută granița, va descoperi un „Occident luminat”, drept, civilizat și bogat. În realitate, pentru milioane de români plecați la muncă, visul european s-a transformat într-un coșmar lent și umilitor: salarii de mizerie, munci epuizante, zero drepturi, dispreț și abuzuri sistematice.
O existență de sclav modern într-o Uniune Europeană care predică „egalitatea și demnitatea umană”, dar aplică dubla măsură cu un cinism colonial.
Românul ajuns în Occident muncește cât trei, plătit cât pentru o jumătate, trăind în barăci, camere comune, rulote sau sub poduri. În timp ce localnicii lenevesc pe ajutoare grase, îngrijiți de „badante” din Vaslui, Neamț sau Botoșani, românul e aruncat în cele mai grele munci – construcții, agricultură, abatoare, curățenie, îngrijire bătrâni, șantiere periculoase.
Se trăiește pe marginea prăpastiei, ignorat de autoritățile române și disprețuit de cele locale.
Acest articol își propune să radiografieze, fără menajamente, ipocrizia occidentală și drama profundă a diasporei muncitoare românești, aflată la intersecția dintre două lumi care o jefuiesc cu aceeași nerușinare: România care a alungat-o și Europa care o exploatează.
Capitolul I – Salarii umilitoare pentru români, privilegii pentru localnici.
Peste 3,5 milioane de români trăiesc și muncesc în afara granițelor țării. Cei mai mulți, în țări precum Italia, Germania, Spania, Austria, Franța sau Marea Britanie.
În toate aceste state, românii sunt majoritar angajați în sectoare prost plătite, fără calificare, fără contracte ferme, fără protecție socială reală.
🔹 În Italia, o „badantă” (îngrijitoare de bătrâni) româncă lucrează în general 6 zile din 7, 24 de ore din 24, pentru 900–1100 euro/lună. De cele mai multe ori, fără concedii reale, fără contract de muncă, cu riscul de a fi alungată oricând.
🔹 În Germania, sute de mii de români lucrează în construcții, abatoare, curățenie sau agricultură. Cei mai mulți sunt plătiți cu salariul minim brut (12,41 euro/oră în 2025), dar în realitate, prin subcontractori, comisioane și ore neplătite, venitul net ajunge la 6–7 euro/oră.
În timp ce muncitorii germani câștigă de două ori mai mult, având și asigurări complete, diasporeanul român doarme în barăci și primește resturi alimentare.
🔹 În Spania, în agricultură, salariul mediu net pentru un român e sub 1000 euro/lună. Culesul fructelor sau legumelor în soare torid și condiții primitive a devenit o formă de sclavie sezonieră tolerată de stat.
🔹 În Austria, firmele de construcții, pază și mentenanță aduc masiv români pentru lucrări grele. Diferența de salariu între un român și un localnic depășește 40–50% în favoarea celui din urmă, chiar la aceeași activitate.
Statistici relevante:
– Potrivit Eurostat (2024), românii din diaspora au un salariu mediu net între 700 și 1200 euro/lună, în timp ce localnicii din țările gazdă câștigă în medie între 2000–3000 euro/lună.
– Datele OECD arată că românii au una dintre cele mai mari rate de muncă informală în Europa Occidentală – aproape 30% dintre români lucrează fără contracte legale.
Notă: OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, este o organizație internațională formată din 38 de țări, cu scopul de a promova politici care să îmbunătățească bunăstarea economică și socială a oamenilor din întreaga lume. Minciuni. Este vorba de bunăstarea Occidentală și de sclavie modernă în toată regula.
Firme exploatatoare:
– Tönnies, abatorul german unde mii de români au lucrat în condiții inumane, cu focare de COVID, cazări în beciuri și rețineri ilegale din salarii.
– Ortomed, rețea de firme din Italia, care recrutează românce pe post de îngrijitoare, apoi le obligă să lucreze în regim non-stop, cu amenințări și șantaj.
– Agroheros – exploatare sezonieră în Spania, fără asigurări, fără concedii, fără sprijin în caz de accident.
Românii sunt ieftini, tăcuți și obedienți. De aceea sunt preferați. Și tocmai de aceea sunt sclavi moderni.
Capitolul II – Ajutoarele sociale și șomajul occidental: localnicii lenevesc, românii muncesc.
Ironia supremă a „integrării europene” e că românul plecat dintr-o țară săracă ajunge să muncească în Occident pe bani mai puțini decât primește un localnic care nu face nimic.
🔹 În Franța, indemnizația de șomaj ajunge la 1400–1800 euro/lună, iar „RSA” (venitul minim garantat) este aproape 600 euro/lună.
🔹 În Germania, ajutorul de șomaj („Bürgergeld”) este de 563 euro/lună + 400–600 euro pentru chirie, deci peste 1000 euro lunar, fără muncă.
🔹 În Olanda, „bijstand” – venitul garantat – ajunge la 1200 euro net/lună pentru un adult singur.
🔹 În Italia, ajutorul de cetățenie (reddito di cittadinanza) a fost de peste 750 euro/lună, ani de zile, pentru cei care „nu găsesc” loc de muncă.
Românul? Muncește în aceleași țări 12 ore pe zi pentru 900–1100 euro/lună. Fără garanții. Fără protecție. Cu umilință.
Situații revoltătoare:
– În Spania, un român care muncește legal pe 1200 euro/lună nu beneficiază de nicio subvenție la chirie, în timp ce un localnic cu aceleași venituri primește 200–300 euro ajutor lunar.
– În UK, românii au fost excluși de la accesul la beneficii sociale până în 2020. Între timp, migranții non-UE (Pakistan, Nigeria, Somalia) beneficiau de tot sprijinul.
Tabloul grotesc:
– Românul duce mâncare acasă leneșului occidental care trăiește din ajutor.
– Românca schimbă scutecele unui bătrân întreținut de stat, în timp ce ea nu are nici măcar un contract.
– Românul ridică case pentru austrieci sau italieni, dar nu are bani să-și plătească chiria.
În noul „Regat al Egalității” numit Uniunea Europeană, există o singură categorie de privilegiați reali: migranții africani și arabi, adică cei care vin în numele „drepturilor omului”, nu al muncii.
În Germania, Franța, Belgia, Olanda sau Suedia, aceștia beneficiază de locuințe gratuite, asigurări de sănătate, școli pentru copii, cursuri de limbă plătite de stat, telefoane mobile, abonamente de transport, și bani de cheltuială. În majoritatea cazurilor, peste 90%, acești migranți primesc mai mult decât un român care muncește 10–12 ore zilnic.
🔹 În Germania, un solicitant de azil primește peste 1000 euro/lună + cazare și hrană gratuite.
🔹 În Franța, refugiații au acces la locuințe sociale și prime de integrare de sute de euro.
🔹 În Suedia, ajutorul pentru refugiați este cu 30% mai mare decât salariul net al unui român care lucrează în construcții.
Românul e bun de muncă, dar nu merită nimic. În ochii sistemului, e doar un sclav alb, creștin, tăcut.
Singurii „liberi” sunt migranții lui Allah. Restul? Forță de muncă ieftină pe plantația Europei.
Capitolul III – Cazuri de sclavie modernă și abuz.
UE vorbește despre „drepturile omului”. Realitatea e plină de cazuri de sclavie, abuz sexual, muncă forțată și trafic de persoane care implică români – cu largul concurs al autorităților române și indiferența ambasadelor.
Exemple concrete:
🔹 Fermierii din Sicilia – ancheta The Guardian, 2017 și 2021: românce obligate să lucreze în sere sub supraveghere armată, abuzate sexual de angajatori italieni, fără niciun sprijin din partea autorităților.
🔹 Tönnies – Germania (2020) – focar de COVID într-un abator cu mii de muncitori români. Trăiau în condiții de lagăr, în camere improvizate, fără apă caldă sau ventilație.
🔹 Sky News – Anglia (2022) – anchetă despre români aduși prin rețele de trafic de forță de muncă, „închiriați” de firme de construcții sau agricultură, cazați în rulote, plătiți 30 lire/săptămână.
🔹 DIICOT (România) – peste 70 de dosare privind grupări care duc români la muncă în Spania, Germania și Italia, cu promisiuni false, reținerea actelor și forțare la muncă.
🔹 Europol – 2023: România, Bulgaria și Ucraina sunt principalele surse de sclavi moderni pentru piața muncii vest-europene.
Tăcerea vinovaților:
– Ambasadele României nu intervin.
– Consulatele oferă „consiliere juridică” formală.
– Ministerul Muncii mimează îngrijorarea.
– Politicienii nu suflă un cuvânt: diaspora e bună doar în an electoral, pentru voturi.
Concluzii – Libertatea de a fi sclav în Uniunea Europeană.
Românul, cel plecat „la mai bine”, trăiește în lagărul economic al Europei moderne. Nu e refugiat, nu e azilant, nu e beneficiar de ajutoare sociale – este robul perfect: nu cere, nu plânge, muncește și tace.
Statul român? E inexistent. Ministerul de Externe? Decorativ. Ambasadele? Pline de pile și incompetenți. Politicienii? Complici – trimit românii afară ca să mai scadă presiunea socială în țară.
În loc de demnitate și protecție, diaspora românească primește dispreț și uitare.
În loc de recunoaștere, românul primește șuturi și legi anti-migrație.
Libertatea de circulație nu înseamnă libertate, ci libertatea de a fi sclav oriunde în Europa.
🛑 E timpul ca poporul român să se trezească.
🛑 E timpul ca diaspora să ceară nu pomeni, ci drepturi egale și respect.
🛑 E timpul ca România să devină din nou patria celor care muncesc cu cinste, nu a celor care fură și pleacă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.