2025. „Jigodiile Justiției: Prime de 36.000 de euro pentru ‘pensionarii’ de lux ai CCR, în timp ce România moare cu zile!”
În 13 iulie 2025 scriam că magistraților nu li se vor tăia pensiile speciale, că politicienii și judecătorii fac parte din aceeași mafie cu robe și costume scumpe.
Am avut dreptate. Mai mult, astăzi, vedem cum acei judecători cer, sfidător, și primesc, fără probleme, prime de zeci de mii de euro pentru tăcerea lor, pentru trădarea lor, pentru obediența lor față de noul regim. Iar noi, contribuabilii, suntem obligați să plătim. Ca niște sclavi moderni. Să tăcem. Să înghițim. Să suportăm.
INTRODUCERE.
Într-o țară sufocată de datorii, în care bolnavii mor în spitale mizerabile, elevii învață în școli fără căldură, iar bătrânii se târăsc spre moarte cu pensii de mizerie, trei foști judecători ai Curții Constituționale – oameni care au făcut din lege o armă împotriva poporului – își cer dreptul „legal” la o primă de 36.000 de euro fiecare.
Nu, nu e o glumă. E România anului 2025. Țara în care jigodiile cu robă își scriu singure privilegiile și își aplaudă între ele trădările, în timp ce mulțimea se uită hipnotizată la prețurile din supermarket.
Vicepremierul Tánczos Barna, omul bun la toate și responsabil cu nimic, se declară revoltat, într-un interviu la Antena 3 CNN. Dar revolta lui e ca ploaia de vară – trece repede, nu udă pe nimeni și nu deranjează Sistemul.
Da, recunoaște că e „legal”, dar nu „moral”. Ați auzit? Legea le permite acestor nenorociți, pensionari de lux la 55 de ani, să-și mai bage o dată mâna în buzunarul contribuabililor, sub forma unei „prime de plecare”.
Adică, după ce și-au bătut joc de Constituție, au girat fraude electorale și au fost pionii de siguranță ai noii dictaturi progresiste, ar trebui să plece cu un bonus de trădare.
Într-un stat normal, asemenea cereri ar stârni anchete, furie națională, strigăt de revoltă în stradă. În România, însă, totul e posibil. Pentru că magistrații conduc România. Pentru că justiția a devenit Mafie. Pentru că legea este scrisă cu dedicație pentru privilegiați și aplicată cu brutalitate doar celor slabi. Pentru că poporul este slab, laș și fricos.
CAPITOLUL I: Magistrații, noua castă conducătoare a României.
România nu mai este o republică. Nu mai este nici măcar o democrație. Este o dictatură a magistraților, o republică a robilor, în care nu Guvernul, nu Parlamentul, nici măcar Președintele ales nu mai are ultimul cuvânt.
În realitate, România este condusă, controlată și disciplinată de CSM, CCR și instanțele care au fost confiscate de interese de grup, obediență politică și privilegii obscene.
În mai 2025, s-a consumat una dintre cele mai scârboase și scabroase farse electorale din istoria post-decembristă. Alegerile prezidențiale, cu Nicușor Dan „câștigător”, au fost validate într-un timp record, fără o analiză reală a voturilor, fără anchetă asupra semnalelor masive de fraudă, fără niciun recurs serios admis.
Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională au acționat ca o echipă de forță a Sistemului: au închis gura oricărui contestatar, au blocat orice investigație și au decretat rezultatul ca fiind „curat ca lacrima”.
Asta, în timp ce presa internațională, ONG-urile independente și grupurile civice românești trăgeau semnale de alarmă privind diferențele suspecte dintre datele oficiale și cele paralele.
Și cine a avut grijă ca totul să fie „legalizat”? Fix judecătorii CCR care acum își cer „prima de pensionare” de 36.000 de euro. Aceiași care au semnat în orb, fără să clipească, hotărârea de validare a alegerilor.
O muncă de două pagini, făcută în 48 de ore, plătită cu zeci de mii de euro din buzunarele fraierilor care cred că votul lor contează.
Și dacă mai era nevoie de un argument pentru a demonstra cine sunt magistrații noștri, e suficient să ne uităm la dubla măsură aplicată sponsorilor electorali.
Cei care au îndrăznit să îl susțină pe Călin Georgescu – oameni de afaceri onești, patrioți, cu viziune suveranistă – sunt acum hărțuiți de procurori, târâți prin anchete, cu conturile blocate și imaginea publică distrusă.
În schimb, sponsorii lui Nicușor Dan, sunt, încă, necunoscuți, deși legea îi obligă să-și devoaleze identitatea. Care lege? Cea a CCR-ului? Bună glumă.
În tot acest timp, România se sufocă sub corupție, dar marile dosare nu mai ajung niciodată în instanță. De ce? Pentru că au fost uitate „din greșeală” în sertarele judecătorilor.
Dosarele lui Gabriel Oprea, Dan Barna, Ludovic Orban, Rareș Bogdan sau ale marilor jupâni din energie, sănătate și infrastructură zac într-un colț prăfuit al Justiției.
Judecătorii care ar trebui să condamne au devenit portarii unei rețele mafiote, care decide cine scapă și cine moare civil.
În România, astăzi, nu mai trăim sub domnia legii, ci sub dictatura magistraților privilegiați, care au devenit gardienii propriului lor interes. Și dacă îndrăznești să deschizi gura, ei îți arată imediat dosarul. Nu dosarul tău – ci dosarul pe care ți-l pot face.
CAPITOLUL II: Primele de 36.000 €, pensiile speciale și lăcomia fără margini.
Într-o Românie în care Guvernul le spune pensionarilor „n-avem bani” și le cere profesorilor și medicilor „să mai aibă răbdare”, trei foști judecători ai Curții Constituționale își revendică, cu nerușinare, prime de plecare de peste 36.000 de euro fiecare.
Nu pentru că au făcut performanță. Nu pentru că ar fi servit poporul. Ci pentru că legea le permite. O lege pe care chiar ei au avut grijă să o interpreteze favorabil propriei găști.
Despre cine este vorba? Marian Enache, fost președinte al Curții Constituționale, Livia Stanciu, fostă șefă a Înaltei Curți și membră CCR, și Attila Varga, omul UDMR infiltrat în toate structurile statului – toți trei și-au încheiat mandatele pe 13 iulie 2025 și au întins mâna pentru prime de 36.000 de euro fiecare. Nu pentru că ar fi reformat justiția. Nu pentru că ar fi apărat Constituția în fața abuzurilor. Ci pentru că, „legal”, li se cuvine. Așa zice legea – o lege făcută tot de ei, pentru ei, prin ei.
Practic, acești pensionari de lux ai Justiției vor pleca din funcție cu câte un „bonus de loialitate” echivalent cu șase salarii nete, în timp ce România se zbate în haos economic, iar profesorii și medicii își cer drepturile în stradă. Suma va fi luată de la bugetul de stat, printr-o manevră de rectificare: din fondurile de investiții – adică din banii destinați dezvoltării țării – vor fi plătiți judecătorii care au garantat statu quo-ul corupției și impunității.
Acești trei oameni nu sunt doar beneficiari ai unui cadou legislativ. Sunt simboluri ale unei caste care își recompensează trădătorii și îi pedepsește pe cei care îndrăznesc să gândească altfel.
Au validat fără să clipească alegeri fraudate, au închis ochii la abuzurile de putere, au blocat orice inițiativă reală de reformă a sistemului. Iar acum, pleacă liniștiți cu buzunarele pline, în vreme ce poporul plătește – și tace.
Aceeași lege care le dă pensii speciale lunare de 30.000–45.000 de lei, indemnizații pentru „merite deosebite”, acces la șoferi, secretare, consilieri și protecție SPP.
În total, statul român plătește lunar zeci de milioane de lei pentru „fostele glorii” ale justiției, într-o țară în care deficitul bugetar a ajuns la peste 9% din PIB, iar spitalele nu au bani de dezinfectanți.
Această primă de 36.000 de euro este vârful aisbergului unei ticăloșii instituționalizate. În realitate, fiecare judecător CCR pleacă cu un pachet financiar echivalent cu câștigul unui român mediu în 10–12 ani de muncă cinstită.
Și nici măcar nu se rușinează. Nu ascund. Cer oficial, prin Secretariatul General, cu antet, parafă și zâmbet satisfăcut. Știu că vor primi. Sau, dacă nu, se vor judeca… cu cine? Cu foștii colegi.
Vicepremierul Tanczos Barna spune, cu jumătate de gură, că „nu e moral”, dar este „legal”. O ipocrizie penibilă. Barna însuși a fost parte din guvernările care au crescut alocațiile bugetare pentru CCR.
A fost complice la sistemul care le-a permis acestor indivizi să ajungă judecători în statul propriu, dictatori ai normelor, cenzori ai poporului. Când spune „nu sunt bani”, o face pentru a liniști opinia publică. Nu pentru că s-ar opune cu adevărat.
Mai grav este că aceste prime nu sunt o excepție. Sunt prevăzute în bugetul CCR, într-o rubrică ascunsă, cu denumirea de „drepturi cuvenite personalului la încetarea mandatului”.
Cine a verificat acești bani? Curtea de Conturi? Niciodată. Parlamentul? Nici gând. Presa mainstream? Prea ocupată cu știri despre horoscop și fustițele Andreei Esca.
Aceasta nu mai este doar risipă bugetară, ci un furt cu acte în regulă. Este instituționalizarea jafului. Este o declarație de război împotriva decenței, moralei și logicii.
În orice alt stat, asemenea solicitări ar genera anchete, demisii, audieri în Parlament, proteste masive. În România? Tăcere. Complicitate. Indolență. Și mai ales, protecția absolută a Sistemului, care le garantează acestor paraziți că nu vor da niciodată socoteală.
Cine controlează România? Cei care nu pot fi trași la răspundere. Cei care își dau singuri legi. Cei care nu plătesc pentru nimic și încasează pentru tot. Magistrații.
CAPITOLUL III: Politicienii și judecătorii – o mafie cu robe și costume scumpe.
În orice stat de drept autentic, politicienii sunt temporari, iar judecătorii sunt permanenți, tocmai pentru a asigura echilibrul și controlul reciproc între puteri. În România, însă, judecătorii și politicienii au fuzionat într-o mafie instituțională cu obiective clare: să se protejeze reciproc, să-și păstreze privilegiile și să-i jupoaie pe fraieri până la os.
De 30 de ani încoace, aceeași rețea de magistrați și politicieni corupți s-a perpetuat, consolidat și înmulțit ca o tumoare malignă. Judecători care au „îngropat” dosare grele ale oamenilor politici, au fost ulterior răsplătiți cu funcții, avansări sau chiar numiri în instituții-cheie.
Politicieni cu dosare penale, în loc să ajungă în fața completelor de judecată, au ajuns în brațele lor, cu diplome de integritate oferite în schimbul liniștii.
Cum funcționează acest sistem? Simplu și cinic: politicianul numește judecătorul „loial”, iar judecătorul blochează orice dosar care îl vizează pe numitorul său sau rețeaua acestuia.
Iar în cazul în care un magistrat „se rătăcește” de pe traseu, CSM-ul – acel infraparlament a magistraturii – îl trage la ordine și-l scoate din sistem. Exemple sunt cu duiumul.
Victor Ponta – anchetat pentru contractele cu Turceni și Rovinari, dar achitat spectaculos.
Elena Udrea – zeci de dosare, dintre care cele mai grele zac de ani de zile în instanțe.
Gabriel Oprea, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Barna, Dacian Cioloș – toți protejați de un sistem în care procurorul e legat de mână, iar judecătorul judecă doar când i se dă voie. Cine i-a apărat? Exact: colegii de mafie, cu robe și titluri pompoase.
CCR-ul, odinioară Curtea „Constituțională”, a devenit între timp Curtea Clanului Român, un garant al nelegiuirii cu parafă oficială. Acolo se dau decizii care schimbă soarta alegerilor, validează guverne ilegale, resping inițiativele cetățenești și blochează reforme.
De ce? Pentru că toți au ceva de câștigat. Fie bani, fie imunitate, fie o pensie specială, fie promisiunea unei numiri internaționale, gen Greblă la Chișinău sau Dorneanu la Moscova.
Și când vine vorba despre privilegii, nimeni nu urlă mai tare decât magistrații. Sporuri de toxicitate, de antenă, de stres psihic, de radiații electromagnetice, de suprasolicitare intelectuală – toate acordate cu generozitate.
Și dacă vreun guvern, vreun premier, vreun ministru al Justiției îndrăznește să ridice glasul, magistrații amenință cu proteste, boicoturi și colaps instituțional. Pe față. Fără rușine. Fără mustrări de conștiință.
Așa s-a ajuns ca România să fie țara cu cei mai bine plătiți magistrați din UE, dar și cu cele mai puține condamnări în marile dosare de corupție. O țară în care se fură miliarde, dar se condamnă doar hoțul de buzunare din tramvai.
Este timpul să spunem adevărul: nu avem justiție, avem o mafie în robă. Nu avem politicieni, avem complici în costum. Iar poporul român este prins la mijloc între două bande care jefuiesc cu legitimitate de stat.
CONCLUZII.
Când într-un stat falimentar, în care profesorii cer 200 de lei în plus, iar medicii sunt umiliți în spitale fără săpun, judecătorii Curții Constituționale cer 36.000 de euro doar pentru că „li se cuvine”, nu mai vorbim despre un simplu abuz. Vorbim despre un jaf național organizat.
Magistrații au devenit veritabilii conducători ai României. Ei decid cine trăiește politic și cine moare. Ei validează președinți, anulează alegeri, închid dosare sau le țin la sertar, după bunul plac și interesul momentului. Nu poporul contează. Nu Constituția. Nu Justiția. Ci doar interesele mafiei în robă.
Azi, România nu e o țară condusă de legi. E o țară condusă de interpretarea interesată a legii, de decizii „definitive” care apără trădători și condamnă cetățeni simpli, de o castă care nu mai are rușine, frână sau adversar real. Pentru că nimeni nu îndrăznește să-i înfrunte. Parlamentarii sunt lași. Guvernanții sunt șantajabili. Președintele e un pion al Sistemului. Iar poporul? Poporul tace. Plătește. Se uită la televizor. Sau pleacă din țară.
Dar până când?
Dacă România nu se trezește, dacă nu dăm afară, prin orice mijloace, această castă infectă care a confiscat tot – atunci nu mai avem nici viitor, nici țară, nici dreptate. Doar o ruină populată de privilegiați și plătită de cei care n-au greșit cu nimic, în afară de faptul că s-au născut în România.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
