ALRO SLATINA a fost înființată de Guvernul României în anul 1963, prin construirea primei și singurei uzine românești de aluminiu în Slatina. Producția de aluminiu a început în anul 1966, cu o capacitate 50 mii de tone aluminiu pe an. Până în anul 1989 capacitatea de producție a urcat la 263 mii de tone pe an.
In anul 2018, Alro Slatina (ALR), una dintre cele mai profitabile companii din România, era evaluată la 4,4 mld. lei dacă în calcul este luat preţul din intervalul superior al ofertei de vânzare de acţiuni pe care compania o desfăşoară în prezent la bursă. Spre comparaţie, în decembrie 2002, în anul în care fusese privatizată, compania valora 247 mil. lei la bursă pentru ca în anul următor să urce la 637 mil. lei şi pe fondul unei majorări de capital social cu aport în numerar din partea acţionarilor.
Acest lucru arată că pierderea statului din vânzarea foarte proastă a acestei companii în anul 2002 sub bagheta guvernului Năstase, privatizare care a dus la demararea unor anchete din partea DNA şi a DIICOT, poate fi evaluată la peste 1 mld. euro, la care se adaugă şi dividendele brute de 340 mil. euro pe care Alro le-a distribuit în ultimii zece ani.
Statul român nu mai are nicio acţiune la Alro Slatina în prezent, fiind diluat după majorările de capital efectuate de acţionarul majoritar, ruşii de la Vimetco.
De la privatizarea Alro în 2002, grupul a investit aproximativ 412 milioane USD pentru a dezvolta și menține capacitatea de producție a aluminiului. Totuși, activitatea rușilor la Alro a fost marcată de scandaluri și anchete. DIICOT și DNA au deschis mai multe investigații legate de Alro, în special în legătură cu privatizarea la prețuri preferențiale pentru energie, dar majoritatea anchetelor s-au încheiat fără urmări.
În 2002, când s-a realizat privatizarea, statul român deținea 51% din capital, iar rușii de la Marco 49%. Cota deținută de stat era evaluată la aproximativ 250 milioane de dolari, dar Marco a achiziționat 10% din acțiuni pentru 11,4 milioane de dolari, devenind astfel acționar majoritar. Procurorii DNA au subliniat că reprezentanții grupului Marco, inclusiv Vitali Mackitsky și Valeri Krasnov, au încercat să obțină sprijin din partea decidenților români pentru a-și promova afacerile.
Rușii dețineau mai multe combinate de oțel, tubing, alumină și aluminiu, inclusiv Alro. Între timp, majoritatea acestor combinate au redus activitatea sau s-au închis. În prezent, Vimetco N.V. deține 84,2% din acțiunile Alro Slatina, iar acționarii vânzători plănuiesc să ofere acțiuni Alro investitorilor instituționali și de retail din România, precum și investitorilor eligibili din străinătate. Vânzarea se va realiza pe bursa locală, având ca scop maximizarea prețului acțiunilor, evitând negocierile directe cu potențialii ofertanți.
Procentul acțiunilor ce urmau a fi vândute nu era specificat, având în vedere că rușii controlau deja peste 90% din acestea. De asemenea, nu se știa dacă viitoarele tranzacții vor implica cedarea unei majorități.
În 2006, DNA a deschis prima anchetă legată de privatizarea Alro, vizând legalitatea procesului și eventualele beneficii nejustificate. Ancheta a fost disjunsă în 2007, DIICOT deschizând un dosar pe faptele de constituire a unui grup infracțional organizat și tentativă de subminare a economiei naționale. Alro Slatina a fost fondată de Guvernul României în anii ’60 și a început producția de aluminiu în 1966.
În 2007, un nou scandal a izbucnit în legătură cu „băieții deștepți din energie”, Alro fiind acuzată că a beneficiat de energie ieftină de la Hidroelectrica. Deși această situație nu a dus la rezultate concrete, Alro a pierdut contractul cu Hidroelectrica și a fost nevoită să achiziționeze energie de pe piață. Intervenția președintelui Traian Băsescu pe lângă ministrul economiei, Codruț Sereș, pentru analiza situației Alro a fost interpretată ca o diversiune de către adversarii săi politici.
Ancheta deschisă în 2007 pentru suspiciuni de subminare a economiei naționale a vizat grupul Marco, care a fost acuzat că a creat o rețea de susținere la nivelul Președinției și Parlamentului pentru a promova interesele rusești în domeniul energiei. Elena Udrea, consilier prezidențial la acea vreme, a fost acuzată că a intervenit în favoarea grupului Alro. Ulterior, a intentat un proces de calomnie împotriva procurorului Ciprian Năstasiu
În 2017, Alro a raportat un profit de 679 milioane USD. “Alro S.A. anunță că acționarul său majoritar, Vimetco N.V., împreună cu Conef S.A. (denumiți împreună „Acționarii vânzători”), plănuiesc să lanseze o ofertă publică de vânzare pentru acțiunile companiei.” Compania, împreună cu filialele sale, se numără printre cei mai mari producători de aluminiu integrați pe verticală din Europa, având operațiuni în toate segmentele esențiale ale producției de aluminiu, de la exploatarea și rafinarea materiilor prime până la producția de produse din aluminiu primar și procesat.
În 2017, grupul a realizat vânzări și EBITDA de 2,7 miliarde RON (aproximativ 679 milioane USD) și 566 milioane RON (aproximativ 140 milioane USD). Majoritatea profitului a fost distribuită sub formă de dividende, ceea ce sugerează că rușii intenționează să obțină profit din Alro. Grupul ce include Alro, Alum Tulcea (producător de alumină) și mine de bauxită din Africa este unul dintre cei mai mari producători de aluminiu integrați pe verticală din Europa. Acesta are divizii upstream și downstream, având capacitatea de a extrage și rafina materia primă, precum și de a produce și vinde produse din aluminiu primar și procesat.
Grupul folosește bauxita extrasă din minele din Sierra Leone pentru a produce alumina, materia primă principală în fabricarea aluminiului, care este ulterior procesată la rafinăria din Tulcea. Resursele de bauxită identificate în minele grupului au fost estimate la 53,6 milioane de tone, suficient pentru aproximativ două decenii de activitate. În 2017, grupul a realizat o producție de 1.787.716 tone, inclusiv 472.606 tone de bauxită și alumina.
Unitățile de producție din Slatina au fabricat aproximativ 282.000 de tone de aluminiu primar în 2017, din care 56% au fost utilizate în producția de produse din aluminiu procesat. Portofoliul de produse al grupului include sârmă, bare, plăci, lingouri și produse laminate plate, precum și o varietate de profile extrudate. Grupul are o prezență solidă pe piețele internaționale, fiind activ în diverse sectoare industriale, iar expertiza sa îi permite să respecte standardele tehnice cerute de clienți din industriile aeronautică, auto, maritimă și construcții.
Traian Băsescu, în calitate de președinte, a fost un critic constant al monopolurilor industriale și energetice, evitând totuși să își asume responsabilitatea pentru semnătura sa pe acordurile ce au dus la privatizarea Petrom, Alro și Sidex. Deși a acuzat PSD de privatizări dăunătoare, el a fost parte integrantă a proceselor de privatizare, inclusiv pentru Alro, unde angajamentele față de Banca Mondială includeau aceste vânzări.
SEMNĂTURA LUI BĂSESCU
Afirmatiile președintelui că Guvernul Năstase a condus procesul de vânzare a acțiunilor majoritare este un adevăr parțial. Băsescu omite, însă, faptul că angajamentele Guvernului României față de Banca Mondială, ce includeau privatizarea Petrom, poartă semnătura sa. În calitate de coordonator al reformelor structurale finanțate prin împrumuturi de la Banca Mondială, el a contrasemnat HG 374/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 219/18 mai 1999. Acesta conducea un comitet de coordonare ce includea nume precum Valeriu Stoica, Decebal Traian Remeș, Radu Berceanu și alții.
Rolul lui Traian Băsescu
- Calitatea de ministru: În perioada privatizării Alro, Băsescu era ministru al Transporturilor (1991-1992), iar ulterior a devenit primar al Bucureștiului. Deși nu era direct responsabil pentru privatizarea Alro, cariera sa politică și legăturile cu mediul de afaceri au fost subiecte de interes.
- Critici privind privatizarea: Traian Băsescu a fost criticat pentru modul în care au fost gestionate privatizările în general, inclusiv cea a Alro. Existau acuzații că privatizarea a fost realizată cu neglijență și că statul român nu a obținut un preț corect pentru activele sale. De asemenea, s-a spus că privatizarea a dus la pierderi semnificative de locuri de muncă și la reducerea controlului statului asupra unor resurse strategice.
- Aspecte legate de corupție: Criticile au fost amplificate de acuzațiile de corupție care au apărut în legătură cu privatizările din acea perioadă. S-a spus că anumite interese politice și economice au influențat procesul de privatizare, iar Băsescu, în calitate de politician influent, a fost acuzat că a avut legături cu oamenii de afaceri implicați în tranzacție.
Impactul privatizării
- Evoluția companiei: După privatizare, Alro a reușit să se modernizeze și să devină competitivă pe piața internațională, dar controversa legată de privatizare și impactul social rămân subiecte sensibile. Compania a reușit să își mențină poziția de lider pe piața aluminiului, dar a fost și subiectul criticilor legate de impactul asupra comunității locale.
- Probleme de mediu și sociale: Privatizarea Alro a adus și probleme legate de mediu și de condițiile de muncă, iar comunitatea locală a fost afectată de schimbările economice și sociale care au rezultat din privatizare.
Concluzie
Implicarea lui Traian Băsescu în privatizarea Alro Slatina reflectă complexitatea proceselor de privatizare din România post-comunistă și interacțiunea dintre politică și mediul de afaceri.
