C.N.S.A.S.  vs. Traian Băsescu.

C.N.S.A.S.  vs. Traian Băsescu.

Notele informative noi.

În recursul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privindu-l pe Traian Băsescu, C.N.S.A.S. a depus documente care nu au făcut parte din probatoriul pe care s-a bazat prima decizie, din instanța de fond.

Europa Liberă România a obținut acces la dosarul aflat acum pe rol și vă prezintă câteva dintre notele informative atribuite fostului șef de stat. Traian Băsescu nu le-a contestat autenticitatea în fața judecătorilor și a refuzat să discute cu reporterii noștri despre acest subiect.

Potrivit cercetătorilor de la C.N.S.A.S., primul nume de sursă al lui Traian Băsescu este „Petrov”. E din perioada în care studia la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanța.

Din anii în care Traian Băsescu era student la Institutul de Marină din Constanța sunt două note informative care au convins magistrații de la Curtea de Apel București să dea verdictul de colaborator al Securității.

Cele două documente din 1975 sunt olografe, scrise chiar de Traian Băsescu, și apoi semnate cu numele de sursă „Petrov”.

Alte note informative din dosar sunt dactilografiate de ofițerii de Securitate în urma relatărilor lui Traian Băsescu.

Cele două note, date în aceeași zi, sunt considerate grave de C.N.S.A.S. În ele sunt turnați doi colegi, iar despre unul sursa „Petrov” afirmă că ar dori să rămână în străinătate.

„Intenția unei persoane de a părăsi țara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului”, subliniază reprezentanții instituției care se ocupă de cercetarea arhivelor instituției represive comuniste. O astfel de intenție era asimilată unui act de trădare, ceea ce putea crea mari probleme persoanei turnate.

Un prim document în acest sens e datat 7 decembrie 1972, adică din primul an de facultate.

„Petrov” povestește ofițerului de Securitate Nicolae Despinoiu cum un student a adus în cămin „un ceas și două perechi de butoni străini. Butonii i-a vândut cu 60 de lei perechea la doi colegi.” Unuia dintre ei îi și dă numele. Delațiunea conține și o referire la o posibilă relație a surorii studentului respectiv cu un cetățean pakistanez.

Ca urmare a celor scrise de Traian Băsescu, ofițerul notează că studentul „va fi semnalat organelor de miliție” pentru contrabandă. De asemenea, el ar urma să fie chemat la biroul de personal pentru a da explicații.

Studentului Traian Băsescu i-a fost trasată sarcina de a continua să înștiințeze despre „aspecte negative” din Institut.

Cinci ani mai târziu, în 26 octombrie 1977, un raport al Securității din Tulcea clarifică însă că, în urma verificărilor, nu sora studentului pârât, ci „o chiriașă a avut legături cu un cetățean arab”. Studentul nu-l cunoștea decât din relatările părinților săi.

Până să se ajungă, însă, la această concluzie, potrivit documentelor găsite de cercetătorii C.N.S.A.S., Securitatea i-a interceptat corespondența respectivului tânăr, a fost chemat la discuții cu securistul responsabil de Institutul de Marină și, în 1975, ofițerul de Securitate a propus să nu se acorde aviz studentului pentru practica pe navele de pescuit oceanic.

Tânărul a fost și exmatriculat de la Institutul de Marină deoarece „ar fi plecat în învoire fără avizul comandantului”.

C.N.S.A.S. spune că informațiile cuprinse au fost date de fostul președinte Traian Băsescu. Documentul a fost anonimizat de către instanță.

Jocuri de noroc, relații cu străinii și „concepții cosmopolite”.

În februarie 1973, adică la două luni de la informarea legată de butonii vânduți în Institutul de Marină, sursa „Petrov” semnalează Securității că patru colegi joacă poker. Indică și cine a câștigat și despre ce sumă a fost vorba. Securitatea îi cere colaboratorului să transmită unde se întâmplă jocurile de poker „în ideea prinderii lor în flagrant de conducerea Institutului.”

O altă informare pe aceeași temă, atribuită tot lui Traian Băsescu și aflată în actele depuse de CNSAS la dosarul de la Instanța Supremă, este din primăvara anului 1976.

În nota scrisă de mână, probabil de către ofițerul care a preluat informațiile, Petrov relatează că un coleg era „angrenat” în jocuri de noroc cu alți tineri și că avea absențe.

Datele oferite Securității nu se opresc aici. Sursa afirmă despre respectivii tineri că erau „cunoscuți ca având relații cu străinii și concepții cosmopolite.” „Petrov” relatează și aspecte ce țin de viața personală a unuia dintre ei. Ar fi „întreținut relații intime” cu o fată pe care a cerut-o în căsătorie abia mai târziu.

În documentul original este subliniat cu pixul de către un ofițer de Securitate, printre altele, următorul pasaj, așa cum a fost el transmis de Petrov: „În cadrul discuțiilor sale, elogiază modul de viață din apus și în special referitor la tineret apreciază «libertinajul» din apus, unde, după spusele lui, fiecare face ce vrea fără a fi controlat și supravegheat. De asemenea a apreciat negativ drepturile și libertățile tineretului nostru.”

În argumentația din instanță, reprezentanții CNSAS atrag atenția că denunțarea unor activități potrivnice regimului totalitar putea duce la anchete în cazul celui vizat.

Tot din anii Institutului de Marină sunt și alte două note informative care au convins magistrații de la Curtea de Apel București să dea verdictul, nedefinitiv, de colaborator al Securității.

După cum consemnează juriștii C.N.S.A.S. în acțiunea înaintată în instanță, cele două documente din 1975 sunt scrise, de data aceasta, chiar de către Traian Băsescu și apoi semnate cu numele de sursă „Petrov”. Spre deosebire de acest caz, alte note au fost dactilografiate sau scrise de persoanele care au preluat informațiile de la sursa Securității.

Cele două note, date în aceeași zi, sunt considerate grave de C.N.S.A.S. În ele sunt turnați doi colegi, iar despre unul sursa Securității afirmă că ar dori să rămână în străinătate.

„Intenția unei persoane de a părăsi țara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului”, subliniază reprezentanții instituției care se ocupă de cercetarea arhivelor instituției represive comuniste. O astfel de intenție era asimilată unui act de trădare, ceea ce putea crea mari probleme persoanei turnate.

În cazul unuia dintre colegii despre care dă note, Petrov oferă și detalii legate de viața personală a acestuia.

Astfel, Petrov susține că cel în cauză „a avut relații cu femei de cetățenie cehă”, ceea ce putea fi iarăși un fapt agravant, implicând străini.

Ion Bârgău este numele studentului despre care relata astfel Traian Băsescu. La apariția în presă a notei, Ion Bârgău explica publicației independente Dela0.ro că lucrurile puse pe hârtie de Petrov pentru Securitate sunt minciuni sau informații trunchiate.

Notele informative din anii muncii.

În 1976, Traian Băsescu a terminat cursurile Institutului și a devenit ofițer de marină la NAVROM Constanța. Potrivit C.N.S.A.S., dosarul său personal de la Securitate, cel din anii studenției, a fost distrus de instituția represivă trei ani mai târziu, în 1979, pentru că Traian Băsescu a devenit membru al Partidului Comunist Român.

Doar în situații speciale membrii PCR puteau fi urmăriți de Securitate sau să fie informatori.

De altfel, notele atribuite lui Traian Băsescu și ajunse în instanță au fost găsite în dosarele altor persoane.

După numirea ca reprezentant al NAVROM în portul Anvers, din Belgia, documentele C.N.S.A.S. arată că, în 1988, relația lui Traian Băsescu cu Securitatea fusese din nou reluată. Numele conspirativ e însă altul: „Traian”.

Într-un raport al Securității din același an se menționează că „Traian”, după numirea la Anvers, „la prima venire în țară, în iulie a.c, ia legătura cu organele de securitate și sesizează mai multe aspecte de interes operativ”.

Informațiile date cu această ocazie sunt tehnice, legate de activitatea NAVROM. Spre final, Traian Băsescu strecoară și un detaliu de viață personală: directorul unei companii străine s-a întâlnit cu o femeie în România. Acesta ar vrea să o reîntâlnească la întoarcere.

Extras din nota informativă dactilografiată în anul 1988.

Pe lângă detalii legate de activitatea sa la Anvers, Traian Băsescu amintește și chestiuni personale din viața celor despre care dă raportul.

Mai sunt, în dosarul ajuns în justiție, și alte note care cuprind informații despre activitatea în portul Anvers, dar și o notă despre un român stabilit acolo, din 25 septembrie 1989. E vorba de omul de afaceri George Pădure.

Conform datelor oficiale, pe 22 decembrie 1989, Departamentul Securității Statului avea 15.312 angajați, din care 10.114 ofițeri. Cu toate acestea, conform scriitorului Marius Oprea, în opera sa ”Moștenitorii Securității”, rețeaua de informatori număra peste 400.000 de persoane, iar la 22 decembrie 1989 erau activi 136.000.

Concluzii.

Istoricii vor afla probabil cum de elita tehnocrată și politică post-decembristă a fost recrutată în mare măsură dintre cei care avuseseră relații cu Securitatea.

Și mai ales care au fost consecințele pentru evoluția României în ultimii 30 de ani. În Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia există studii din care rezultă că noua clasă politică de după căderea comunismului a fost formată în proporții covârșitoare din copiii foștilor nomenklaturiști și din tinerii pregătiți de sistem să ocupe funcții administrative.

Rețeta e valabilă și în România, dar aici se mai adaugă acest ingredient important al recrutărilor făcute de Securitate și al dosarului de informator, care putea fi folosit oricând ca mijloc de șantaj. Pe vremea când era președinte, Traian Băsescu a vorbit despre această posibilă amenințare, pe care poate că o exersase deja în celelalte funcții pe care le-a ocupat anterior, când era ministru al Transporturilor sau doar în ascensiune, în perioada Mineriadei din iunie 1990.

Un reflex al serviciilor autohtone care au împins în față oameni șantajabili, pe care apoi i-au folosit în propriile scopuri. A fost folosit Traian Băsescu de aceste structuri și când a devenit inutil l-au compromis? Continuă oare acest carusel al serviciilor care pot interveni în jocul politic folosindu-se de noi dosare de recrutare, după ce generația informatorilor Securității va ieși din uz?

Dosarul de colaboraționist al lui Traian Băsescu ar trebui să ducă, însă, la o dezbatere serioasă în societate despre influența serviciilor secrete în politică, despre incapacitatea politicului de a verifica ce fac aceste structuri, despre felul în care au putut fi șantajați sau manipulați diverși miniștri sau parlamentari pe baza dosarelor compromițătoare pe care le dețin profesioniștii informațiilor, despre cum poate fi inventat un lider, fără ca el să aibă calitățile necesare, cum poate fi plasat în funcții de maximă decizie. Și mai ales cu ce consecințe.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.