Consolidarea dictaturii în România! Episodul 1.
Atentat la una dintre libertățile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la opinie.
Atentat: acțiune criminală și o formă brutală de rezistență a sistemului împotriva drepturilor și libertăților propriului popor.
Marius Tucă, condamnat pentru delict de opinie.
Consiliul Național al Audiovizualului, unul dintre câinii de pază a dictaturii instaurate în România, a hotărât să emită o „decizie privind ordinul de eliminare a conținutului ilegal” cu privire la o înregistrare video publicată de jurnalistul Marius Tucă pe Youtube.
Potrivit interpretărilor date de ei, înregistrarea ar încălca prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, care are următorul conținut:
„Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.”
Ce a spus Marius Tucă atât de grav?
A criticat decizia BEC de invalidare a candidaturii lui Călin Georgescu, catalogând-o „lovitură de stat”, aspect de care este conștient atât întregul popor român, cât și oficialitățile internaționale, și a solicitat deja celebrul „turul doi înapoi”.
Putem sau nu să fim de acord cu asemenea afirmații, însă niciun demers de exegeză, de interpretare de bun-simț nu ne poate duce la concluzia că ne aflăm în fața unei situații care să justifice restrângerea exercițiului libertății de exprimare, cu a sa componentă referitoare la libertatea presei.
A contrazice deciziile unei autorități nu înseamnă a renunța la obiectivitate, așa cum afirmă domnul Bănescu, ci, dimpotrivă, este o manifestare a responsabilității jurnalistice față de interesul public. Obiectivitatea nu presupune obediență, ci echilibru, corectitudine și independență editorială.
Am putea considera că abordarea lui Tucă este lipsită de echilibru?
Depinde din punctul cui de vedere. Poporul spune că domnul Tucă are dreptate, în timp ce lichelele care deservesc interese străine de ale românilor spun, la unison, ca și Vasile Bănescu, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, că:
„„Personal, consider că a contrazice o instituţie în deciziile ei nu face parte din fişa postului unui jurnalist obiectiv”.
Este una dintre cele mai aberante afirmații făcute vreodată cu referire la rolul presei într-o societate, despre care ei susțin că ar fi democrată, iar noi suntem convinși că este totalitară.
Potrivit cuvintelor acestui fiu de nomenclaturist, ar trebui desființate Curțile de Apel, CEDO, FACIAS, Legea Contenciosului Administrativ și alte asemenea instituții interne și internaționale care ne apără împotriva abuzurilor statului. De asemenea, ar însemna că se cuvine a fi eliminate toate opiniile din presă, de vreme ce o opinie presupune, din start, excluderea altor puncte de vedere.
Jurisprudența CEDO a confirmat în mod constant că presa are nu doar dreptul, ci și obligația de a critica autoritățile publice, iar acest tip de discurs beneficiază de un grad sporit de protecție.
Această protecție se traduce nu doar prin măsurile pozitive de protecție a liberății de exprimare, ci mai ales prin obligațiile negative care revin autorităților publice de a se abține de la orice acțiuni care aduc atingere exercițiului acestei libertăți.
Măsura dispusă de Consiliul Național al Audiovizualului nu atacă doar libertatea de exprimare, în componenta ei referitoare la presă, ci pune în pericol și demersurile legitime și necesare de supraveghere a peisajului media, inclusiv online.
Nu contestă nimeni faptul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine (art. 30 alin. 6 din Constituție).
Tot Constituția spune că sunt interzise defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Dar ce încredere să mai aibă românii în aplicarea proporțională și nediscriminatorie a unor măsuri, altmiteri necesare într-o societate democratică, dacă membrii Consiliului Național al Audiovizualului analizează opiniile specifice democrației la fel ca faptele vădit ilegale, în conformitate cu interesele guvernanților?
Acesta, dar și multe alte asemenea derapaje, demonstrează, încă o dată, că ne aflăm într-o societate hibridă, un fel de struțo-cămilă, în care, instituțiile statului, prin reprezentanții lor, clamează în permanență despre așa-zisa democrație din România, în timp ce organele de forță ne arestează și ne bagă în pușcărie pentru delict de opinie.
Va urma!
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
