Scurta recapitulare din episoadele 1, 2, 3, 4, 5 si 6.
- IDEOLOGIA ANGLO-AMERICANA (GLOBALISTA) INDREPTATA IMPOTRIVA ORICARUI STAT CARE SE OPUNE IMPERIULUI.
Ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră!
- Ofensiva Frantei si, ulterior, a Presedintelui Emmanuel Macron, impotriva pradatorilor de peste ocean.
- 2003: Franța se opune invaziei SUA în Irak.
- 2008: Franța se opune aderării la NATO a Ucrainei și Georgiei.
- 2019: Macron afirmă că NATO este în „moarte cerebrală”.
- 2022: Macron spune că îngrijorările de securitate ale Rusiei sunt legitime.
- Aprilie 2023: Macron vizitează China, cochetează cu BRICS.
- Macron: Nu trebuie să fim vasalii Americii.
IMPERIUL CONTRAATACA FRANTA.
- MASURILE DE RETORSIUNE ALE ESTABLISHMENTULUI IMPERIAL ANGLO-AMERICAN.
- AUKUS: Lovitura de cuțit în spatele Franței.
- Cum a fost pedepsita Franta de catre Statele Unite, pentru opoziția la invadarea Irakului.
- Pre-anunțul Atacului împotriva Franței.
- Tulburarile stradale din 2023.
- Criza haitiana.
- Cum au dezamorsat oligarhii americani (cabala mondiala), situatia creata intre Haiti si Franta.
- Giorgia Meloni, sluga oligarhilor americani, „ataca” Franta.
Partea a VII a
Într-o altă lovitură menită să pună în dificultate Franța, în mai 2022, New York Times a publicat un articol referitor la abuzurile coloniale franceze în Haiti.
Articolul, intitulat „Răscumpărarea: cum o bancă franceză a capturat Haiti”, este scris într-o manieră care sugerează că francezii ar fi fost cei care au inventat sclavagismul și colonialismul, nicidecum Spania, Portugalia si Imperiul Britanic, puteri navale care au ucis zeci si sute de mii de bastinasi din teritoriile ocupate.
Cotidianul american The New York Times (NYT) dezvăluie, într-o serie de articole, istoria tragică a independenței Haiti și datoria astronomică pe care această țară a plătit-o Franței în secolul al XIX-lea, relatează AFP. Ziarul american dezvăluie – după ce a analizat luni de zile date provenite din arhive – că aceste plăți, efectuate, începând din 1825, de către prima Republică de culoare din Istorie,” au costat pierderi în dezvoltarea economică a Haiti timp de două secole, în valoare de 21 până la 115 miliarde de dolari, adică de până la opt ori Produsul Intern Brut (PIB) al țării în 2020”, scrie News.ro.
Acestea dezvăluiri au generat un val de reacții pe platformele sociale, unde au fost intens dezbătute, dar, în mod surprinzător, autoritățile din Port-au-Prince și opoziția haitiană au evitat complet să comenteze subiectul.
„Politicienii haitieni au o tendință deranjantă de a acționa doar în funcție de problemele momentului, fără a privi către trecut”, a declarat istoricul haitian Pierre Buteau într-un interviu acordat AFP. „Ei sunt preocupati, exclusiv, de lupta pentru putere și de menținerea poziției lor politice”, a adăugat el.
Dezinteresul manifestat de clasa politică haitiană față de această problemă crucială ar putea fi explicat, în parte, prin amprenta profundă lăsată de intervenții occidentale în istoria recentă în aceste țări din Caraibe. Influența străină, manifestată prin diverse forme de control economic și politic, continuă să reprezinte un factor determinant în dinamica internă a Haitiului, complicând astfel posibilitatea abordării unor astfel de subiecte istorice cu implicații majore.
TURNUL EIFFEL, FINANȚAT CU BANI HAITIENI
În anul 2003, președintele Jean-Bertrand Aristide a readus în atenția publică problema datoriei prin care statul haitian si-a cumparat independența fata de Franta, considerând-o o injustiție istorică ce trebuia reparată. El a transformat aceasta temă într-o prioritate națională, calculând că suma totală plătită de Haiti Franței depășea 21 de miliarde de dolari. Mesajul său, adresat atât haitienilor cât și comunității internaționale, era acela că independența Haitiului a fost cumpărata la un cost exorbitant, care continuă să afecteze economia țării.
Cu toate acestea, poziția sa fermă a atras un val de opoziție, iar in februarie 2004, Aristide a fost înlăturat de la putere în urma unei insurecții armate și a unei revolte populare, evenimente alimentate de acuzații privind încălcarea drepturilor omului. Sub o presiune internațională semnificativă, exercitată de Statele Unite, Franța și Canada, liderul haitian a fost forțat să părăsească puterea.
Aproape douăzeci de ani mai târziu, Thierry Burkard, ambasadorul Franței în Haiti în această perioadă, a recunoscut, într-un interviu acordat The New York Times , că revendicările lui Jean-Bertrand Aristide de restituire a acestei datorii au legătură cu îndepărtarea sa de la putere.
Haiti, care și-a declarat independența la 1 ianuarie 1804, și-a început existența ca stat suveran într-un context geopolitic ostil. Puterile coloniale dominante – care sprijineau sclavagismul – au impus o izolare economică și diplomatică severă aceasei republici de culoare.
Franța, fosta putere colonială, a forțat Haiti să plătească despăgubiri colosale pentru a compensa pierderea „proprietății” reprezentate de sclavi și plantații.
Acestea despăgubiri au fost plătite timp de peste un secol și jumătate, privând țara de resurse esențiale pentru dezvoltare.
Economistul francez Thomas Piketty, în lucrarea sa din 2018, Capital et idéologie , analizeaza problematica datoriei haitiene a independenței. Plățile cerute de către Franța au privat economia haitiană de resurse, vitale ascensiunii sale. NYT arată cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, banca CIC a trimis în Franța – prin împrumuturi toxice, menite să ajute Port-au-Prince să achite datoria – veniturile tinerei Bănci naționale haitiene.
Aceste capitaluri au permis, ulterior, establishmentului bancar parizian să finanțeze construcția Turnului Eiffel.
De asemenea, practicile financiare abuzive au fost urmate de intervenții militare. La 17 decembrie 1914, opt pușcași marini americani au pătruns în sediul Băncii Naționale a Haitiului și au confiscat lăzi pline cu aur, în valoare de 500.000 de dolari. Aceasta actiune a fost un preludiu al invaziei armatei americane, care a ocupat Haiti între 1915 și 1934. Chiar și după retragerea oficială a trupelor, Statele Unite au menținut un control direct asupra finanțelor timp de peste un deceniu, consolidând astfel dominația economică asupra aceastei natiuni.
Aceste episoade de exploatare economică și intervenționism militar au lăsat urme adânci în structura socială și economică a Haitiului. Resursele critice ale țării au fost sistematic drenate, iar orice încercare de redresare economică a fost zădărnicită de influență externă.
Problema datoriei de independență, pe care Aristide a adus-o în discuție, rămâne emblematică pentru injustițiile istorice suportate de Haiti, țară care continuă să se confrunte cu consecințele colonizării, sclavagismului și intervențiilor externe.
Astăzi, aceste episoade reprezinta nu doar o pagină întunecată a istoriei, ci și un punct de plecare pentru discuțiile despre repararea injustițiilor istorice și despre dreptul națiunilor la suveranitate economică. Haiti rămâne un exemplu viu al prețului enorm pe care o națiune l-a plătit pentru libertate, în timp ce fostele puteri coloniale continuă să beneficieze de pe urma resurselor furate.
Va urma. Cine este imperiul Anglo-American.
