Lev Nicolaevici Tolstoi (1828–1910) a fost un scriitor rus de mare influență, cunoscut pentru operele sale literare și pentru filozofia sa privind viața, moralitatea și religia. Iată principalele momente din viața lui:
Tinerețea
Tolstoi s-a născut pe 9 septembrie 1828 într-o familie nobilă, la moșia Yasnaya Polyana, aproape de Tula, Rusia. Orfan de ambii părinți de la o vârstă fragedă, a fost crescut de rude. În tinerețe a studiat la Universitatea din Kazan, dar nu a fost un student dedicat și a abandonat studiile de filologie și drept.
Cariera militară și primele lucrări
În 1851, Tolstoi s-a alăturat armatei ruse și a servit în Caucaz, unde a început să scrie primele sale opere literare. Printre primele sale lucrări notabile se numără **”Copilăria”** (1852), **”Adolescența”** (1854) și **”Tinerețea”** (1857), toate acestea formând o trilogie autobiografică.
Experiențele sale în Războiul din Crimeea (1853–1856) i-au inspirat scrierea unor povestiri precum **”Sevastopol”** (1855–1856), în care a descris ororile războiului. În acea perioadă, Tolstoi a început să fie cunoscut ca un talent promițător în literatura rusă.
Perioada de maturitate literară
După retragerea din armată, Tolstoi a călătorit prin Europa, unde a fost dezamăgit de societatea occidentală. S-a întors la moșia sa, unde a început să se dedice atât scrisului, cât și reformei educaționale, fondând școli pentru copiii țărănești.
În această perioadă, Tolstoi a scris capodoperele sale cele mai cunoscute:
– Război și pace”** (1869) – o frescă monumentală despre viața în timpul invaziei napoleoniene, explorând teme de război, pace, viață și moarte.
– Anna Karenina”** (1877) – o tragică poveste de dragoste, dar și o analiză profundă a societății și moralității.
Criza spirituală și filozofia tolstoiană
La mijlocul vieții, Tolstoi a suferit o profundă criză spirituală. Deși se bucura de succes literar, el s-a simțit din ce în ce mai nemulțumit de viața sa de aristocrat. Această criză a culminat cu respingerea valorilor lumești și o conversie la o formă radicală de creștinism.
Tolstoi a început să promoveze o viață simplă, de nonviolență și pacifism, influențat de Evanghelii și de învățăturile lui Iisus. El a denunțat Biserica Ortodoxă Rusă, nobilii și guvernul, ceea ce a dus la excomunicarea sa din Biserica Ortodoxă în 1901.
Scrierile sale religioase și filozofice, precum **”Confesiunea”** (1882) și **”Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”** (1894), au inspirat gânditori precum Mahatma Gandhi și Martin Luther King Jr.
Viața de familie și moartea
Tolstoi s-a căsătorit în 1862 cu Sofia Andreievna Behrs, cu care a avut 13 copii. Deși căsnicia lor a fost tumultuoasă, Sofia a jucat un rol important în viața sa, ocupându-se de publicarea operelor sale și sprijinindu-l.
În ultimele sale zile, relația cu soția sa s-a deteriorat, iar în 1910, la vârsta de 82 de ani, Tolstoi a fugit de acasă, căutând o viață de pustnic. S-a îmbolnăvit pe drum și a murit pe 20 noiembrie 1910 în gara Astapovo.
Moștenirea
Tolstoi a rămas una dintre cele mai mari figuri ale literaturii mondiale. Operele sale, cu analize profunde ale naturii umane și ale societății, sunt citite și studiate peste tot în lume. Ideile sale despre nonviolență și reformă socială au avut un impact considerabil asupra gândirii politice și religioase din secolul XX.
