Partea a III a
Scurta recapitulare din Partea a II a
Într-un context economic bolnav si tensionat, marcat de deficite externe și o inflație persistentă, guvernatorul a făcut recent apel la măsuri dure, afirmând că „țara trebuie să treacă printr-o anumită dietă”, referindu-se la necesitatea unor măsuri dure pentru corectarea dezechilibrelor economice. România se confruntă cu un deficit extern de 8% și o inflație persistentă, probleme care, conform guvernatorului, ar putea genera tensiuni economice, sociale și politice dacă nu sunt adresate rapid.
Această declarație vine pe fondul unei istorii lungi de acuzații privind pierderi strategice pentru economia românească, de la flota comercială până la resursele minerale și rezervele naționale de aur.
Mugur Isărescu, în calitatea sa de guvernator al Băncii Naționale a României (BNR), a fost implicat într-o serie de decizii economice și financiare controversate, care au avut un impact negativ major asupra economiei românești și asupra cetățenilor. Lista prezentată detaliază câteva dintre principalele situații asociate mandatului său, fiind o combinație de evenimente bine documentate și acuzații persistente în spațiul public.
1. Cursul valutar dual (1990-1991)
Imediat după Revoluție, economia românească era în tranziție de la sistemul centralizat comunist la unul de piață liberă. În acest context, BNR a permis existența unui curs valutar dual – un curs oficial stabilit la niveluri relativ scăzute și un curs neoficial, utilizat pe piața neagră, mult mai ridicat. Această măsură a avut consecințe semnificative:
- Speculații masive: Persoanele care aveau acces la valută (prin relații bancare sau alte conexiuni) cumpărau dolari la cursul oficial (35 sau 60 de lei/dolar), vânzându-i apoi la cursul pieței negre, care ajunsese la 100-200 de lei.
- Inflație și scăderea puterii de cumpărare: Cetățenii obișnuiți, fără acces la valută ieftină, au resimțit o scădere dramatică a nivelului de trai, în timp ce inflația galopantă eroda economiile și salariile.
Analistii economici au subliniat că BNR, condusă de Mugur Isărescu, a permis această discrepanță fără măsuri de control care să protejeze populația. În același timp, guvernatorul și susținătorii săi argumentează că măsura era inevitabilă într-o economie post-comunistă aflată în colaps.
2. Liberalizarea tranzacțiilor valutare (1995-1996)
În perioada de stabilizare economică, BNR a introdus politici de liberalizare valutară, permițând persoanelor fizice să cumpere dolari de la casele de schimb. Era limitată suma de 500 USD per tranzacție, cu ștampilă aplicată în pașaport.
Consecințe notabile:
- Speculații și contrabandă: Speculanți, în special de origine arabă și persană, au exploatat această măsură pentru a acumula valută necesară contrabandei cu produse precum țigări, cafea și alcool contrafăcut.
- Creșterea pieței negre: Valuta devenise o marfă foarte căutată, iar BNR nu a reușit să controleze efectele secundare ale liberalizării.
3. Prăbușirea Bancorex și taxa de solidaritate
Bancorex, principala bancă de stat pentru finanțarea comerțului extern, a fost implicată în scandaluri majore legate de credite neperformante acordate unor persoane și companii influente. În 1999, Bancorex a intrat în faliment, iar pierderile au fost estimate la peste 2 miliarde USD.
După faliment:
- Statul a introdus o taxă de solidaritate, inclusă în prețul combustibilului, pentru a acoperi pierderile Bancorex. Taxa este încă percepută, dar destinația acestor bani nu este clar explicată publicului.
- Analistii economici susțin că BNR, sub conducerea sa, a eșuat în supravegherea adecvată a băncii, deși guvernatorul a argumentat că BNR avea atribuții limitate în gestionarea băncilor de stat în acea perioadă.
4. Schemele piramidale: Caritas, SAFI și FNI (1992-1999)
În anii ’90, scheme piramidale precum Caritas, SAFI (Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri) și FNI (Fondul Național de Investiții) au înșelat sute de mii de români, promițând randamente exorbitante. Prăbușirea acestor scheme a dus la pierderi uriașe pentru depunători.
Deși responsabilitatea BNR în reglementarea acestor entități era limitată, tocmai din cauza guvernatorului BNR, care a urmarit in permanenta satisfacerea sa si a clientelei politice, institutia nu a intervenit activ pentru a proteja cetățenii.
5. Falimentul băncilor populare și al cooperativelor de credit
În anii ’90 și începutul anilor 2000, multe bănci populare și cooperative de credit au folosit denumiri care semănau cu cele ale băncilor comerciale, generând confuzie în rândul publicului. Exemple notabile includ Banca Populară Română sau scandalurile legate de Botea și Sabina Product.
Falimentul acestor instituții a dus la pierderi financiare masive pentru depunători, care au fost înșelați să creadă că își plasează economiile în bănci sigure. Analistii economici consideră că BNR, reprezentata de Mugur Isarescu a eșuat în a reglementa și în a avertiza publicul despre diferențele dintre băncile comerciale și cooperativele de credit.
6. Perioada 2004-2008: Creditarea nesustenabilă și criza francului elvețian
Înaintea crizei financiare globale din 2008, BNR a permis o creditare agresivă, inclusiv în valute exotice precum francul elvețian. În lipsa unor avertismente clare privind riscurile valutare, mulți români s-au împrumutat masiv, iar creșterea bruscă a cursului de schimb a dus la imposibilitatea rambursării creditelor.
De asemenea, BNR a permis băncilor să impună:
- Obligația deschiderii multiple de conturi pentru acordarea de credite.
- Clauze abuzive în contracte, care au fost ulterior contestate în instanțe de mii de consumatori.
7. Publicitatea înșelătoare a băncilor și speculațiile imobiliare
Între 2004 și 2008, publicitatea mincinoasă a băncilor și politica permisivă a BNR au contribuit la:
- Formarea unei bule imobiliare, prin evaluări nerealiste ale proprietăților și împrumuturi care depășeau capacitatea de rambursare a debitorilor.
- Creșterea economiei „gri”, ca urmare a limitării retragerilor de numerar pentru societăți comerciale.
8. Decizii care au favorizat speculațiile economice
BNR a permis ca anumite companii să factureze în lei, dar raportat la cursul valutar. Această practică a avantajat furnizorii de servicii precum telefonia mobilă sau cablul TV, ale căror tarife au crescut constant în raport cu inflația, în timp ce veniturile populației rămâneau mult în urmă.
Moștenirea economică: O povară istorică.
Sub presiunea factorilor externi care guverneaza lumea, cu exceptia statelor componente ale BRICS+, respectiv corporatiile transnationale/oligarhia mondiala, organizatii masonice la care Mugur Isărescu este parte, guvernatorul BNR este perceput de politicienii romani si acolitii lor drept un tehnocrat experimentat, care a menținut stabilitatea macroeconomică a României, într-un mediu regional și global turbulent, adus in aceasta situatie de masurile contradictorii ale celor care detin marea finanta internationala.
Pe de altă parte, poporul roman îl acuză că a favorizat interesele străine și că a luat decizii care au afectat grav economia și suveranitatea economică a țării. De la pierderea flotei comerciale până la cedarea resurselor naturale și contractarea unor împrumuturi împovărătoare, moștenirea sa rămâne una diametral opusa intereselor Romaniei.
În timp ce susținătorii văd în el un lider indispensabil, marea masa a populatiei îl consideră un simbol al trădării economice, alături de alți oficiali, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, sefii serviciilor secrete, consilieri prezidentiali, guvernamentali si nu numai, care au contribuit la pierderea unor active strategice ale României.
Concluzii
În calitate de guvernator al BNR, Mugur Isărescu a avut o influență nefasta asupra economiei românești. Deși acolitii săi îl consideră un garant al stabilității macroeconomice, criticii aduc în discuție numeroasele controverse și decizii considerate dăunătoare pentru tara si cetățeni.
Va urma.
