În noile condiții ale relațiilor politice și economice internaționale, există voci care afirmă că Republica Moldova este „într-o fundătură”.
Totdeauna m-a interesat situația Basarabiei române, cea de mulți râvnită, ruptă de România, mult și dureros deromânizată… Cu mulți ani în urmă, pe timpul comuniștilor, călătorind cu trenul de la Chișinău la Kiev, am fost impresionat că în gara din Chișinău, copii de 10-12 ani aruncau cu pietre în trenul de România. Erau și alte trenuri în gară, dar acei copii aruncau cu pietre doar în cel din România…
Nu-i oprea nimeni, semn că nouă, românilor, ni se transmitea un semnal că nu prea avem ce căuta pe acolo. În anumite perioade foarte grele, elite românești din Basarabia au luat drumul gulagului sovietic, condus de minoritarii etnici ai U.R.S.S., respectiv khazaro-evreii, și au suferit, acolo, alături de elitele etniei ruse, principalii locatari ai lagărelor. De la Chișinău până la Vladivostok e plin de cimitire doldora de români…
Scopul a rămas același. Doar tacticile și strategiile au fost schimbate.
După asasinarea președintelui K.G.B., Lavrenti Beria, asasinul lui Stalin, în 1956, s-a produs o schimbare de linie politică în toată Uniunea Sovietică și basarabenii erau trimiși în lagăre și închisori doar prin excepții. În schimb, s-a adoptat altă tactică. Elitele de etnie română erau dislocate din Basarabia, prin oferte de locuri de muncă mai bune, salarii mai mari și locuințe mai confortabile, în alte republici unionale.
Oamenii plecau, pentru că aveau o singură viață și încercau binele pentru ei și pentru copiii lor, și pentru că li se spunea că așa este mai bine. În locul lor au fost aduși intelectuali rusofoni, asfel că și procentul de români s-a micșorat mereu. Românii au ajuns să fie întâlniți mai ales la baza societății.
Dar cea mai mare depopulare de etnici români din Republica Moldova a avut loc după ce regimul Băsescu a legiferat acordarea cetățeniei române pentru locuitorii din țara-soră. Sute de mii de etnici români din Basarabia și-au luat cetățenia română și au plecat direct în Occident. Rusofonii nu pleacă în masă din Moldova. Așa s-a ajuns ca, încet, încet, procentul celor care doresc unirea cu România să se diminueze cu până la aproximativ 30-35%…
Greșeli politice sau intenții criminale?
Nu vreau să fac o recapitulare a strategiilor pro-românești din Republica Moldova și mă rezum să vă spun că, după părerea mea, toate strategiile de îmbunătățire a situației interne a etniei române basarabene din perioada sovietică, iar apoi strategiile de unire a Republicii Moldova cu România au eșuat datorită faptului că aceste proiecte nu au fost niciodată aduse la un anume nivel de conivență cu Federația Rusă, ci, din contră, au fost concepute în adversitate cu această țară.
Proiectele nu și-au propus stabilirea unor relații de încredere reciprocă cu Rusia, de la care să se poată negocia aspirațiile naționale românești. Patrioții români din Basarabia spuneau că acest lucru nu este posibil, dar nimeni nu a încercat.
Apoi, proiectul de unire trebuia făcut de conivență și cu România, care să-și propună ca obiectiv național reunificarea cu Basarabia și să accepte că acest lucru se poate face doar cu acordul Moscovei. Pentru aceasta trebuia câștigată încrederea acestei țări. Politica de ostilitate față de Rusia a guvernelor de la București a fost o frână pentru proiectele unioniste. România și-a propus proiecte visătoare, de libertate, alături de Occident și s-a trezit colonie, pentru ca astăzi să fie deposedată de absolut tot. Totul i-a fost luat. Nu mai avem nimic.
Interesele Statelor Unite.
Staele Unite nu au sprijinit deloc mișcarea unionistă din Republica Moldova și nici din România. Din contră, guvernanții americani s-au opus pe față unirii. În anul 2016, ambasadorul american la Chișinău, James Pettit, a declarat public, în cadru oficial, că:
„Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în Uniunea European. sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune, aici, în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune, aici, în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova, pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni.
Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile ei provocări, printre care este și faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și, desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”.
Pro-unioniștii din Republica Moldova și din România visau să se sprijine pe Occident în demersurile lor și nu vedeau că sunt într-o fundătură fără ieșire.
Când le-am spus acest lucru și am și scris acest lucru, unele persoane, care se revendicau a fi patrioți unioniști sinceri (?) m-au contrat, incvlusiv în scris.
Prin această poziționare oficială a Washingtonului, mișcarea unionistă din Republica Moldova și din România a pierdut sprijinul singurei puteri din lume care ar fi putut să o ajute în direcția satisfacerii aspirațiilor ei istorice. De asemenea, dorind unirea cu România, iar ulterior, aderarea la Uniunea Europeană, proiectele de țară ale Republicii Moldova nu au avut în vedere nici o clipă ca țara să renunțe la Transnistria, indiferent cât era acest pas de dureros din punct de vedere economic.
Nerenunțând la Transnistria, românii din Basarabia n-au avut nici o șansă pentru niciun proiect unificator și nici de aderare la structurile euro-atlantice. Cum să te unești cu o țară, România, a cărei conducere, imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, dorea să adere la Alianța Nord-Atlantică și care, ulterior, a aderat la NATO și la Uniunea Europeană, când tu, Republica Moldova, ai o armată rusă de ocupație pe teritoriul tău? Cum să adere Moldova la U.E. cu trupe rusești, un uriaș depozit militar rusesc și structuri informative rusești foarte puternice pe teritoriul său?
Interesele reale ale globaliștilor de la Bruxelles.
Desigur, Uniunea Europeană încurajează Moldova să-și dorească aderarea, pentru ca să-și implementeze politicile globaliste, să accepte pătrunderea companiilor transnaționale occidentale în țară, să legifereze în conformitate cu interesele occidentale, să spele creierele tineretului în direcție globalistă și să facă să urmeze calea României, ca să fie și Moldova transformată în colonia Occidentului.
Din păcate, în rândul etnicilor români din Republica Moldova există grupuri elitiste care așteaptă o prezumtivă aderare la U.E. ca pe o oportunitate de a deveni administratori ai viitoarei colonii și să devină profitorii regimului euro-atlantic.
Argumentul lor este că mulți cetățeni își doresc aderarea la Uniunea Europeană, că, ulterior, Moldova se va reuni cu România, că relația cu Rusia este una păguboasă, că numai în cadrul Uniunii Europene s-ar putea stârpi corupția endemică din țară și grupările mafiote locale și altele. Oare să nu aibă habar de corupția colosală din Occident?
Sursa: Corvin Lupu.
Va urma! Politica Soroș a Maiei Sandu.
