ROMÂNIA. RAPORT SECRET GERMAN, 1940. ROMÂNIA COLONIE GERMANĂ. ORICE ASEMĂNARE CU REALITATEA ESTE PUR ADEVĂRATĂ. Episodul 3.
Raport secret german datat 4 noiembrie 1940. Documentul, probabil redactat de un expert al N.S.D.A.P. (Partidul Muncitoresc Național-Socialist German sau Partidul Nazist), propunea strategia Germaniei naziste față de recentul său aliat român.
Fotocopia originalului se găsește la Arhivele Naționale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258, cadrul 1405523.
Ultima parte.
Printr-o politică românească bazată pe realități… fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele…o mai bună supraveghere și alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce privește interesele Reichului și foloasele cuvenite pentru contribuția și asumarea responsabilității politico-militare (vezi astăzi bazele de la Deveselu și Kogălniceanu – n.n.), forțele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare și administrare, conducerea producției și comerțului. … Germania nu trebuie să lase să îi scape posibilitățile coloniale care se găsesc la ușa sa.”
Această „ofertă” este valabilă și azi.
Putem fi noi de acord că națiunea română este o alcătuire artificială, iar statul român exclusiv un proiect politic? Dacă suntem de acord cu asta înseamnă că, oricând, un alt proiect politic, presupus mai bun, îi poate lua locul.
Ceea ce a fost montat „greșit” poate fi demontat și remontat „corect” prin voința unui alt inginer.
Putem fi noi de acord că proiectul național românesc este unul cu totul eșuat și că românii (în special liderii lor) care doresc perpetuarea „eșecului” apărând o identitate națională iluzorie, sunt niște retrograzi corupți care trebuie eliminați? După cum, dimpotrivă, cei care vor o „Nouă Românie” antinațională, reprezintă „forțele sănătoase” ale unei comunități lipsită de alcătuire organică și de identitate culturală? Dacă suntem de acord cu asta înseamnă că eliminarea actualelor elite românești este necesară și legitimă.
Putem fi noi de acord că, astfel cum a fost ea construită, națiunea română este incapabilă de autoguvernare și că are caracteristici incompatibile cu civilizația occidentală euro-atlantică?
Dacă da, atunci nu avem altă posibilitate decât să acceptăm o tutelă străină, singura noastră libertate fiind eventual aceea de a opta între un stăpân sau altul. Aceasta cu conștiința că alegerea stăpânului este ultimul drept de care dispune omul liber înainte de a deveni slugă.
Dacă tăcerea ar însemna acceptare, s-ar zice că majoritatea românilor răspunde afirmativ acestor întrebări.
Să nu ne facem iluzii. Libertatea și sclavia nu pot sta împreună; așa cum două săbii nu pot sta în aceeași teacă. Între cele două nu poate exista compromis. Nu poți fi puțin liber și puțin vasal; așa cum o femeie nu poate fi puțin virgină și puțin gravidă.
Bătălia în care suntem deja implicați este una pe viață și pe moarte.
Soarta ei depinde de cel care obține victoria pe frontul intern. Este limpede că puterile globale sau regionale ale căror aliați suntem – indiferent care ar fi ele – nu se simt confortabil cu o Românie suverană, potentă și rezistentă. Întrucât, totuși, nu ne pot nici ignora, ne vor accepta și așa, de îndată ce semnele că există destui români gata să facă act de supunere se vor stinge.
Nu defectele noastre, ci trădările noastre explică de ce aliații noștri cred că este mai profitabil pentru ei ca noi să pierim ca neam, lăsând în urmă o națiune vidă asemenea unei cochilii goale, decât să ne păstreze ca partener pe care se pot sprijini tocmai întrucât le opunem rezistență.
A mers vorba că românii obișnuiesc să își trădăze aliații. Adevărul este exact invers. Aliații i-au trădat întruna. Românii se trădează doar pe ei înșiși.
