1989 – 17 mai 2025. Libertatea iluzorie. Dreptul de a muri de foame!
„Libertatea” noastră post-1989: o farsă bine jucată!
La sfârșitul anului 1989, românii credeau că au dobândit ceea ce le fusese refuzat timp de decenii: libertatea. Însă, ce au primit în schimb? O libertate care le dă dreptul de a muri de foame. O „libertate” care nu este altceva decât o iluzie monstruoasă vândută pe nimic de politicieni corupți și de elite care și-au băgat mâinile adânc în buzunarele poporului.
Tranziția a adus cu ea o profundă alienare socială, o distribuție inegală a bogăției și o împărțire cruntă între cei care au avut și cei care au pierdut. Cei care au ajuns la putere după 1989 au ales să jefuiască națiunea, în loc să o educe și să o ridice. În locul libertății autentice, românii au primit libertatea de a fi săraci, de a fi neputincioși și de a nu avea nici măcar un loc în societate.
Sărăcia endemică și impozitele nesimțite
România, în prezent, este țara în care sărăcia s-a generalizat. Peste 40% din populație trăiește sub pragul sărăciei, iar mulți dintre cei care sunt considerați „salariati” se zbat cu salarii de mizerie.
- Salarii de 1.500 – 2.000 lei pentru milioane de români, un salariu care nu ajunge nici măcar pentru plata facturilor, cu atît mai puțin pentru a asigura o viață decentă.
- În același timp, impozitele și taxele au crescut vertiginos. După 1990, statul a ales să impună taxe tot mai mari, fără a asigura servicii corespunzătoare în educație, sănătate sau infrastructură. În timp ce românii plătesc pentru un sistem de sănătate și educație care nu funcționează, politicienii își fac „afaceri” cu banii publici.
România este o țară în care libertatea de a trăi cu demnitate este limitată de sisteme fiscale inechitabile, care își bat joc de cei care muncesc din greu și îi lasă la cheremul celor care au fonduri imense pentru a se ascunde de taxe.
Corupția, dovada „libertății” reale!
Se spune că libertatea înseamnă posibilitatea de a alege. Dar cine alegem, dacă cei care ar trebui să ne reprezinte aleg să ne fure? Corupția în România este endemică. Nici măcar un guvern nu a reușit să își rezolve propriile scandale de corupție. De la politicienii de rang înalt până la funcționarii publici din micile comune, corupția este un sistem organizat, în care fiecare fură cât poate.
- Fondurile europene: Au fost alocate pentru dezvoltare, dar au ajuns să fie înghițite de buzunarele câtorva politicieni și afaceriști. Proiectele de infrastructură s-au transformat în măști de fraudă. Autostrăzile promise? S-au transformat în pungi de bani pentru firmele politice.
- Pensii speciale pentru politicieni, găleți de bani publici pentru partidele politice, contracte publice date fără licitație – acestea sunt doar câteva dintre cele mai evidente manifestări ale corupției, care ne arată clar că, în România, democrația este o farsa, iar „libertatea” este doar o mască care ascunde o dictatură a hoților.
Muncă neplătită și lipsa de perspective!
România este o țară în care munca cinstită nu este răsplătită. Tinerii sunt obligați să plece în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, iar cei care rămân în țară sunt condamnați la salarii de mizerie. România are unul dintre cele mai scăzute salarii medii din Uniunea Europeană, iar aproape 30% din români nu își permit nici măcar o vacanță.
Totodată, statul român a ales să închidă fabrici, școli și spitale, fără a oferi niciun plan alternativ de dezvoltare economică. În loc de locuri de muncă sigure și stabilitate economică, românii sunt condamnați la instabilitate și lipsă de perspective.
Dreptul de a trăi și de a munci în România
De ce este „libertatea” noastră o farsă? Pentru că, în România post-1989, libertatea a însemnat o iluzie: avem libertatea de a alege, dar nu avem resursele să alegem în mod real.
Astăzi, românii au dreptul de a muri de foame, dar nu au dreptul de a-și schimba viața. Au dreptul de a lucra pentru o retribuție care nu le permite nici măcar să își plătească facturile, dar nu au dreptul de a trăi cu demnitate. Libertatea de a alege între a trăi și a supraviețui este tot ce au câștigat românii din 1989 încoace.
Emigrarea. Singura soluție în căutarea unui loc de muncă decent!
În loc de prosperitate, mulți români aleg să emigreze în țări în care au impresia că vor găsi locuri de muncă mai bine plătite, siguranță socială și șanse reale. Românii au fost obligați să își abandoneze țara pentru a găsi un trai decent, iar acest exod reprezintă un faliment flagrant al clasei politice din România. Astăzi, emigrarea nu mai este o alegere, ci o necesitate pentru milioane de români.
Este un proces continuu, care afectează atât economia, cât și structura socială a țării. Românii pleacă pentru a nu muri de foame, iar cei care rămân sunt lăsați să se descurce într-o țară în care viitorul este sumbru.
Mărturii și statisticile care nu mint!
Exemplele concrete sunt cutremurătoare. Statisticile sunt clare și nu pot fi ignorate:
- 50% din populația activă a României trăiește sub pragul sărăciei.
- 40% dintre români nu își permit medicamentele de bază.
- 50% dintre pensionari trăiesc cu pensii care nu le permit un trai decent.
- 6 milioane de români au părăsit țara, lăsând în urmă o națiune în agonie.
Concluzii:
„Libertatea” de care au vorbit cei care au ieșit în stradă în 1989 nu este altceva decât o iluzie. România a fost predată pe tavă unor interese străine, iar cei care au avut puterea au folosit-o pentru a se îmbogăți în timp ce poporul s-a sărăcit.
Astăzi, libertatea înseamnă o perpetuă suferință: dreptul de a fi sărac, dreptul de a fi ignorat, dreptul de a nu avea o viață mai bună. Libertatea a fost transformată într-un joc murdar, în care singurii câștigători sunt cei care fură.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
