2025. Mafioții din Primării – Casta bugetară care parazitează România. Bolojan le taie robinetul!
INTRODUCERE.
România nu e parazitată doar din vârful Parlamentului sau din birourile de la Palatul Victoria. Țara e sugrumată la firul ierbii, în mii de comune și orașe conduse de baroni locali care au transformat primăriile în afaceri de familie, iar consiliile județene în imperii feudale.
Aici se sifonează grosul: asfaltări fictive, studii de fezabilitate scrise pe genunchi, contracte atribuite „la prieteni”, amante pe posturi de „consilier personal” și șoferi care încasează spor de condiții grele pentru că duc primarul la cules de voturi.
Sute de mii de angajați bugetari îngroapă țara în ineficiență, hârtii inutile și salarii nesimțite.
În timp ce spitalele crapă și profesorii își plătesc creta din salariu, o secretară de primar în comuna Borâcați din Deal poate câștiga 8.000 de lei lunar, fără să semneze vreodată un document real.
Iar poliția locală – o glumă sinistră – funcționează ca garda de corp personală a edililor, nu în slujba cetățeanului.
Acum, în sfârșit, vine tăvălugul: Ilie Bolojan și Cseke Attila pun frână mafiei din administrația locală. Grile unice, plafonări de personal, desființări de posturi fictive, reducerea cabinetelor aleșilor și prioritizarea proiectelor reale.
E începutul sfârșitului pentru boierii locali. Nu e austeritate. E spălarea cadavrului bugetar de puroiul minciunii și al risipei.
CAPITOLUL I.
Ce a ajuns administrația locală: cimitir de nepoți, amante și gărzi de curte.
Administrația publică locală a fost transformată, în ultimele trei decenii, într-o rețea clientelară de proporții feudale, unde votul se cumpără cu posturi, fidelitatea politică se răsplătește cu funcții, iar banii publici sunt tratați ca o pradă. Primăriile nu mai sunt instituții de utilitate publică – sunt cartiere generale ale micilor mafii locale.
În România lui 2025, avem comune cu 1.200 de locuitori și peste 40 de angajați în primărie. O armată de „inspectori”, „consilieri”, „șefi de compartimente” și „funcționari de execuție” care nu execută nimic.
Mulți dintre ei sunt nepoții, amantele, cumnații sau finii primarului. Nu știu să scrie un proiect, dar semnează prezența. Nu știu să folosească un computer, dar iau spor de „complexitate”.
În aceste primării-fantomă, posturile sunt împărțite ca într-o turmă de oi: contabilul e cumnatul, șeful de la achiziții e nașul, omul de la urbanism e fratele de pălincă, iar femeia de serviciu e și consilier pe fonduri europene… la nevoie.
Iar peste toți stă primarul – un jupân local, ales „cu munca lui”, care se plimbă în SUV de primărie, cu șofer plătit din buget, însoțit de doi polițiști locali care îi cară mapa și cafeaua.
Poliția locală – încă o glumă amară. În orașe ca Buzău, Cluj sau Iași, avem un polițist local la fiecare 300 de locuitori, dar cetățeanul e tot cel care sună la 112 dacă e tâlhărit.
Polițistul local patrulează prin mall, scrie amenzi de parcare și îl însoțește pe primar la zilele comunei. Un fel de bodyguard de ocazie, plătit cu 7.000–9.000 lei pe lună, cu normă întreagă la frecat clanța.
Și peste tot plouă cu sporuri: de antenă, de stres, de calculator, de „confidențialitate”, de vechime, de noapte, de „condiții grele” – pentru niște oameni care stau 7 ore la birou bând cafea și jucând Solitaire.
Aceasta este realitatea administrației locale românești. Nu un sistem funcțional, ci o cloacă de pile și privilegii. Nu administrație, ci întreprindere de familie pe buget de stat. Iar când Guvernul vine să taie din grăsime, se urlă „dictatură”.
CAPITOLUL II.
Pachetul Bolojan: austeritate pentru privilegiați, reformă pentru cetățeni.
Ilie Bolojan nu vine cu promisiuni vagi și limbaj de lemn. Vine cu tabelul în mână, cu foarfeca pregătită și cu bunul-simț fiscal în geantă. Pachetul de măsuri propus de Guvern nu este doar o tentativă de reformă – este un act chirurgical asupra unei tumori bugetare metastazate: mafia administrației locale.
Prima măsură: plafonarea numărului de angajați în funcție de populația localității. Gata cu comunele cu 1.500 de locuitori și 50 de funcționari.
Gata cu orașele care au câte 100 de „directori” și „șefi de birou”, dar nu reușesc să taie iarba din fața primăriei. Fiecare UAT va avea o limită clară, iar Consiliile Județene vor fi nevoite să justifice fiecare post, nu să inventeze funcții pentru clientela politică.
A doua măsură: grile unice de salarizare pentru localitățile care nu-și pot plăti proprii angajați. Adică: dacă ești comună de buzunar și nu produci bani nici pentru hârtia igienică, n-ai de ce să plătești secretara cu 8.000 lei pe lună.
Dacă statul îți pompează bani ca să funcționezi, atunci statul îți spune și cât ai voie să plătești.
A treia măsură: funcționari cu normă împărțită între mai multe primării. Un contabil sau un jurist va putea lucra în 2–3 comune cu jumătate de normă fiecare.
Adio posturi fictive! Adio „jurist la protocol”, „consilier la comunicare” și „expert fonduri europene” într-o primărie care n-a depus niciun proiect în ultimii 10 ani.
A patra măsură: reducerea personalului din cabinetele aleșilor locali. Peste 10.000 de oameni trăiesc din funcția de „consilier personal” al primarilor, viceprimarilor și președinților de CJ.
Fără concurs, fără competențe, dar cu salarii grase și influență. Bolojan vrea să le taie craca. Cine are nevoie de garda de curte în secolul XXI?
A cincea măsură: reformarea Poliției Locale.
Norma de 1 polițist local la 1.000 de locuitori va fi revizuită. Se vor elimina excesele: în Buzău sunt mult peste normă, iar în orașele normale se descurcă și cu mai puțini. Când nu-și justifică existența, acești „polițiști” trebuie să dispară.
În fine, proiectele finanțate prin Anghel Saligny vor fi prioritizate. Gata cu fântânile de 300.000 de euro și drumurile care duc la moșia primarului. Doar proiectele avansate, serioase, vor primi bani. Restul – la sertar.
Pentru prima dată, România locală nu mai primește bani pentru ce visează, ci pentru ce muncește. Asta doare. Asta înseamnă reformă.
CONCLUZII.
Urletele din primării și consilii județene nu sunt strigăte de ajutor. Sunt schelălăituri ale unei mafii locale care simte că i se taie porția. Când sindicaliștii urlă că „Bolojan distruge administrația”, de fapt recunosc că administrația locală a devenit o afacere personală: cu pile, rude, amante, sporuri absurde și angajări pe ochi frumoși.
Ei nu vor reformă, ci menținerea unei rente bugetare parazitare. Comune care nu pot plăti nici iluminatul stradal, dar au câte doi „experți în dezvoltare durabilă”.
Orașe cu 40 de polițiști locali care păzesc primăria și „ordine publică” în fața cafenelei primarului. Cabinete aleșilor locali cu 4–5 consilieri plătiți regește, în timp ce școlile stau cu WC în curte.
Ce face Bolojan?
Ce trebuia făcut de 30 de ani: taie în carne vie. Nu ca să distrugă, ci ca să redea administrația cetățeanului. Cine muncește, rămâne. Cine fură, pleacă. Cine ocupă un birou degeaba, își caută job în privat.
Pentru prima dată, România e pe cale să aibă o administrație locală care să muncească pentru cetățeni, nu o rețea feudală care trăiește pe spatele lor. Și exact de aceea trebuie mers până la capăt.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
