2025. Minciunile lui Benjamin Netanyahu. Când propaganda omoară adevărul și aprinde Orientul Mijlociu!
Într-o lume în care adevărul este prima victimă a războiului, Benjamin Netanyahu își joacă rolul de propagandist cu aceeași aroganță cu care își poartă costumul de lider global. Doar că, de data aceasta, serviciile secrete americane l-au prins cu minciuna-n gură.
În timp ce Tel Avivul anunța în termeni apocaliptici că Iranul se află la „câteva luni distanță” de bomba nucleară, serviciile de informații americane, și nu doar ele, au spulberat această teorie: Iranul nu lucra activ la nicio armă nucleară. Ba mai mult, era la ani distanță de a produce și livra o bombă.
Dar adevărul, în logica Netanyahu, este doar o piedică în calea „loviturilor preventive”. O logică sinistră care poate aprinde din nou Orientul Mijlociu.
1. Minciuna repetată până devine bombă!
Netanyahu nu e la prima minciună. De ani de zile, premierul israelian întreține obsesiv mitul că Iranul este la un pas de arma nucleară. În 2012, în fața Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, Netanyahu a fluturat ridicol o schemă de desene animate cu o bombă cu fitil, afirmând teatral că Iranul este „la 90% din îmbogățirea necesară”. Suntem în 2025. Bombă nu a fost.
În schimb, a fost război informațional, panică, sancțiuni și destabilizare regională, toate justificate printr-o minciună oficializată.
2. Adevărul exploziv: Statele Unite spun Nu. Iranul Nu vrea bombă nucleară!
Conform evaluărilor recente ale serviciilor de informații americane, publicate de C.N.N. și confirmate de patru surse apropiate procesului de evaluare:
„Iranul nu urmărea în mod activ o armă nucleară și era la cel puțin trei ani distanță de a putea produce și livra una.”
Aceasta este concluzia serviciilor civile de informații din Statele Unite, într-un moment în care Israelul tocmai lansase lovituri aeriene împotriva unor obiective legate de programul nuclear iranian.
Și totuși, Netanyahu, cu o încruntare exersată în oglindă, a declarat la Fox News:
„Informațiile pe care le-am primit și le-am împărtășit cu Statele Unite au fost absolut clare: Iranul lucra, într-un plan secret, la înarmarea uraniului. Ei mărșăluiau foarte repede.”
Minciuna continuă. De ce? Pentru că minciuna legitimează atacul.
3. De ce această minciună? Răspunsul e în geopolitică și politică internă!
Netanyahu are două motive fundamentale să mintă:
A. Interesul geopolitic: Israelul vrea să rămână singura putere nucleară din regiune.
În ciuda refuzului de a recunoaște oficial, Israelul deține arme nucleare. Estimările internaționale vorbesc despre 80–100 de focoase. Orice alt actor nuclear în regiune i-ar diminua avantajul absolut.
Prin urmare, simpla suspiciune că Iranul s-ar putea apropia de acest prag devine pretext pentru „lovituri preventive”, în realitate, o strategie de menținere a monopolului nuclear regional.
B. Interesul politic intern: Netanyahu este prins în scandaluri de corupție și proteste masive.
La Tel Aviv, în Ierusalim și în toată țara, zeci de mii de israelieni au ieșit în stradă pentru a protesta față de politicile lui Netanyahu: corupția, controlul justiției, militarismul. În aceste condiții, un conflict extern e cel mai vechi truc din manualul dictatorului: creezi o amenințare, un dușman, și te reinventezi ca apărător al națiunii.
4. Statele Unite, între realitate și ipocrizie!
Interesant este că nici Statele Unite nu sunt pe deplin imune la această ipocrizie. Deși agențiile civile americane au declarat că Iranul Nu urmărește bomba, Comandamentul Central al Statelor Unite, Centcom, a avut o evaluare mai alarmistă:
„Dacă Iranul ar decide, ar putea produce mai rapid o bombă.”
Este o nuanță periculoasă, pentru că alimentează ideea de potențial, nu de realitate. Iar politica externă americană, mai ales în Orientul Mijlociu, este adesea ghidată de lobby-ul pro-israelian, nu de adevăruri verificabile.
5. Agenția Internațională pentru Energie Atomică: Iranul are uraniu, dar nu are intenție!
Agenția Internațională pentru Energie Atomică, adică organismul Organizației Națiunilor Unite care verifică constant programul nuclear iranian, a confirmat că Iranul are uraniu îmbogățit suficient pentru câteva bombe, dar nu a făcut niciun pas înspre militarizarea acestuia.
Este diferența dintre a avea carburant și a avea o rachetă nucleară funcțională. Iranul are primul. Dar nu are al doilea, nici tehnologia, nici capabilitatea de lansare, nici testele.
În plus, în 2003, da, acum peste 20 de ani!, Agenția Centrală de Informații a declarat oficial că Iranul a abandonat orice tentativă militară de înarmare nucleară.
6. Ce urmează? Pericolul escaladării și al unui nou război pe minciuni!
Istoria ne-a mai arătat ce se întâmplă când un stat își construiește politica externă pe minciuni despre arme de distrugere în masă. Ne amintim de 2003, de Irak, de Colin Powell fluturând eprubetele cu „arme chimice” la Organizația Națiunilor Unite. Rezultatul? Război, haos, sute de mii de morți. Armele nu au fost niciodată găsite, dar petrolul irakian este al americanilor.
Acum, Netanyahu joacă același rol, cu Iranul în locul Irakului. Minciuna este aceeași. Pericolul este același. Numai că miza este mai mare, pentru că Iranul nu este o țară devastată, ci o putere regională cu aliați și capacități reale. Vezi Brics plus, adică Brazilia, China, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, India, Indonezia, Iran, Rusia și Africa de Sud.
Orice escaladare pe baza unor minciuni poate duce la:
- Atacuri asupra rafinăriilor și centralelor din Golf;
- Atacuri reciproce Israel–Iran prin Hezbollah sau Siria;
- Intervenție militară americană sub pretextul sprijinului aliat;
- Prețuri uriașe la energie și destabilizare economică globală.
7. Când minciuna devine politică de stat!
Netanyahu a mințit. Nu este prima dată și, dacă nu este tras la răspundere, nu va fi ultima. Este liderul unui stat democratic care se comportă ca o putere unilaterală, dispusă să lovească pe baza unor pretexte fabricate.
Este susținut de:
- o parte din establishmentul israelian militarist;
- un lobby american puternic;
- lipsa de reacție a comunității internaționale.
Dar fiecare minciună are un preț. Iar când prețul e plătit în sânge, istoria are prostul obicei să își amintească.
Concluzie: Netanyahu, un pericol mai mare decât bomba nucleară!
În ecuația Iranului, Netanyahu nu este cel care salvează lumea de la o bombă. El este bomba. O bombă propagandistică, o bombă politică, o bombă dezinformatoare. Care poate detona regiuni întregi doar pentru a-și salva cariera.
Adevărul spus de serviciile secrete americane este o gură de aer într-un ocean de minciuni. Dar va fi suficient? Sau vom asista, încă o dată, la o crimă geopolitică comisă în numele unui adevăr fals?
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.