2025. „Misiune imposibilă: Tăiați-le salariile, dacă puteți! Astăzi, Transgaz – cuibul de viespi al șmecherilor conectați la Sistem.
Guvernul la picioarele clanului Transgaz. Imposibilitatea tăierii privilegiilor securiștilor, nevestelor și combinatorilor de partid.
Introducere.
Transgaz este, oficial, compania națională responsabilă de transportul gazelor naturale în România. Neoficial, Transgaz a devenit una dintre cele mai solide fortărețe ale clientelismului, nepotismului, sinecurii și impunității.
Într-o Românie care se prăbușește sub presiunea deficitului bugetar și a tăierilor în sistemul public, această companie strategică este un paradis pentru generali în rezervă, neveste de politicieni, amante de sistem, directori de carton și pensionari speciali, toți cocoțați în funcții bănoase, în baza unui singur criteriu: relația.
Transgaz este condusă și protejată ca un bastion al statului paralel, o enclavă opacă unde nu pătrund nici Curtea de Conturi, nici ANAF, nici DNA, nici vreo restructurare dictată de Guvern.
Iar dacă cineva îndrăznește să întrebe de salariile obscene, de rețeaua de cumetrii și de afacerile din umbră, primește, în loc de răspuns, o diplomă de excelență pentru „siguranța națională”.
În timp ce românilor li se cere să strângă cureaua, în timp ce bugetarii „obișnuiți” sunt dați afară, în Transgaz se câștigă zeci de mii de euro lunar. Nimeni nu mișcă nimic. Pentru că acolo e Sistemul.
Capitolul 1.
Cine este Ion Sterian?
Ion Sterian nu este un simplu director, ci un monument al clientelismului din România post‑decembristă. Încă din 2013, când a preluat președinția Consiliului de Administrație al Transgaz, și apoi din 2017, când a fost numit director general de către ministrul Mihai Tudose, Sterian a transformat compania într-o fortăreață impenetrabilă, consolidându‑și puterea prin alianțe politice și privilegii.
A primit reconfirmări repetate, ultima în 2024, asigurându‑i un mandat de încă patru ani, chiar în timp ce compania era subiect de contestații publice privind lipsa transparenței și avansarea pe criterii de afinitate politică.
Înainte de cariera Transgaz, Ion Sterian și-a construit traseul în diverse instituții de stat:
-director la RA-APPS,
-administrator la Primăria Sectorului 1,
-șef al Administrației Zonei Libere Brăila,
-subsecretar de stat la Turism,
-director la Petrotrans,
-plus mandatele din Consiliile de Administrație ale unor companii publice precum Hidroserv, Avioane Craiova și porturi maritime.
În toate aceste poziții, Ion Sterian a cultivat conexiuni solide, de cele mai multe ori cu oameni din același sistem.
Politic, a navigat abil printre partide:
-de la PNL (sprijinit de Vlad Moisescu, omul din anturajul lui Tăriceanu) la o apropiere de Traian Băsescu și, în final, în preajma lui Daniel Chițoiu și ALDE.
-A fost consilier local al PNL la Brăila (2004–2008), dar impactul real l-a avut în spatele scenei, prin influență, mai degrabă, decât prin voturi.
Pe plan politic, a trecut prin PNL, unde a fost susținut de Vlad Moisescu, un personaj sinistru al politicii românești, artizan al combinațiilor de tip mafiot și promotorul din umbră al rețelei Călin Popescu-Tăriceanu.
Moisescu, cunoscut ca unul dintre cei mai influenți și toxici oameni din umbra PNL, a fost creierul retrocedărilor ilegale din zona Băneasa și a afacerilor de milioane din imobiliare.
Dosarul Băneasa, un colos de corupție care implică nume sonore din politică, justiție și afaceri, îl are pe Moisescu în rolul de păpușar, deși justiția românească, fidelă Sistemului, l-a ocolit cu grijă.
Călin Popescu-Tăriceanu, protectorul lui Moisescu și politicianul care a făcut din traficul de influență o artă, a fost cel care a patronat rețeaua de numiri politice și sinecuri în energie, justiție și infrastructură.
Tăriceanu nu a ezitat să folosească puterea executivă pentru a-și răsplăti camarila. Sub guvernările sale și sub influența lui Moisescu, România a devenit o țară a retrocedărilor dubioase, a contractelor cu dedicație și a nepotismului de lux.
Legătura dintre Ion Sterian și Vlad Moisescu nu este una de simplă simpatie politică, ci una de subordonare strategică. Moisescu l-a promovat pe Sterian nu pentru (in)competență, demonstrată de CV-ul falsificat, ci pentru obediență și capacitatea de a livra resurse publice rețelei de influență.
Tăriceanu, la rândul său, i-a asigurat spatele politic, iar acest trio – Moisescu, Tăriceanu, Sterian – a devenit una dintre cele mai nocive formule de capturare a statului român în perioada post-2004.
Sterian nu este un tehnocrat, ci un produs al acestei rețele toxice. Iar faptul că încă ocupă funcția de director general la Transgaz arată că România nu a scăpat de cancerul relațiilor perverse dintre politicieni, afaceriști veroși și statul român. Când Moisescu și Tăriceanu sunt „părinții” carierei tale, nu poți construi decât pe hoție, impostură și complicitate.
Imaginea lui a fost clătinată de un scandal notoriu în presă:
CV-ul său postula titlul de „inginer petrolist”, deși era, în realitate, subinginer. Un minciună flagrantă, menită să impresioneze, dar care l-a etichetat drept un impostor profesional și profesionist.
Aceasta nu l‑a împiedicat să-și mențină controlul asupra Transgaz și să fie perceput, mai degrabă, ca o verigă centrală a Sistemului decât ca un profesionist.
În declarațiile de avere, până în 2019, își monetiza influența:
salariul oficial, doar salariul și nu venitul salarial, adică sporuri prime și altele, era de 21.000 euro pe lună, venit pe care, când a devenit incomod, l-a secretizat. Aceasta reprezintă o altă dovadă a modului în care opacitatea este instrument de putere în companiile strategice de stat.
Familia Sterian nu a stat departe de afaceri similare. Soția, Domnița Sterian, soția directorului general, afaceri cu gaze și conexiuni dubioase.
Soția, Domnița Sterian, a fost asociată în două firme de gaze, Limodi SRL și Modern Gaz Com SRL, cu legături directe în clanul interlop Cășuneanu și cu fiul proxenet al unui senator reținut pentru trafic de persoane și proxenetism.
În prima, Limodi SRL, înființată în 2006 la Brăila, Domnița Sterian a fost asociată cu Cristian Cosmin Mihai (fiul fostului senator brăilean Dănuț Mihai).
În 2018, Cosmin a fost reținut de DIICOT pentru aderare la grup infracţional organizat, trafic de persoane şi proxenetism ca membru al clanului „Ștoacă”.
Limodi SRL i-a mai avut ca asociați pe Ioan Silviu Lefter, fost deputat PNL, membru al comisiei parlamentare de control a industriei energetice, fost prefect de Bacău, fost secretar de stat și șef al Agenţiei Ro¬¬mâne de Conservare a Energiei, actual secretar al Comitetului de Direcție și director general al Societății Naționale de Cruce Roșie din România, Ionuț și Costel Cășuneanu, fiii milionarului Costel Cășuneanu, regele asfaltului, și Vasilica Donciu.
Firmele au beneficiat rapid de licențe ANRE și mutări strategice în București sau în alte orașe ale țării, iar ulterior au fost abandonate sau falimentate, lăsând urme de datorii către stat. Un scenariu tipic: profituri rapide, conexiuni politice, apoi dispariție în anonimat.
În prezent, Limodi SRL mai are un singur acționar în persoana unui anume Florin Diaconu care, pe vremea acționariatului de aur, era simplu administrator.
Notă: ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) ar trebui să fie o instituție publică autonomă din România, de interes național cu personalitate juridică, aflată în subordinea Parlamentului României.
Cealaltă firmă în care Domnița Sterian s-a delectat cu afaceri cu gaze este Modern Gaz Com SRL înființată tot la Brăila, în anul 2006. Asociată cu Elena Mihai (soția fostului senator Dănuț Cristian Mihai, mama lui Cosmin, cel reținutul de DIICOT cu clanul „Ștoacă”), societatea a fost falimentată în anul 2011. Firma avea un spațiu de la RAAPPS-ul lui Ion Sterian și în 2016 încă figura cu un debit de 115 mii lei către Regia de stat.
Ion Sterian este figura centrală a unui mecanism prin care privilegii, bani, diplome și imunitate se aliniază în jurul unei singure persoane. Transgaz nu mai pare o companie de transport gaze, ci un sistem paralel, protejat politic, cu propriile reguli și recompense pentru loialitate.
El joacă rolul principal în acest teatru putrezit: un lider al nepotismului, recompensat cu mandate și medalii, în timp ce România se confruntă cu criza financiară și tăceri instituționale.
Ion Sterian – Șpăgar și complotist. Scandaluri, șpăgi și trădări.
Cazul Ion Sterian nu înseamnă doar sinecuri și impostură, ci și acuzații grave de corupție, trădare economică și înțelegeri oculte în dauna interesului național.
În 2018, deputatul Marius Pașcan făcea o interpelare în Parlament prin care cerea explicații ministrului Energiei de atunci despre acuzațiile care sunt aduse conducerii companiei Transgaz.
Deputatul amintea cum Ion Sterian, contra unei șpăgi, l-ar fi ajutat pe Horia Simu Șchiopu să obțină o despăgubire de aproape nouă milioane de euro de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și cum DNA l-ar fi transformat din acuzat în martor denunțător.
Deputatul se mai minuna că Ion Sterian ar fi complotat cu operatorul sistemului național de transport gaze naturale al Ungariei, compania FGSZ, pentru cedarea rezervelor de gaze naturale ale României din Marea Neagră către Ungaria.
Conform dezvăluirilor, Sterian ar fi acceptat, într-un cadru informal și total netransparent, o schemă de cedare a accesului la rezervele de gaze din Marea Neagră către partea maghiară.
Practic, România era pe punctul de a-și ceda avantajul strategic energetic în favoarea unui stat străin, fără un mandat politic, fără consultare publică și fără o justificare economică reală. Un act de trădare economică în toată regula, trecut sub tăcere de presa aservită.
Și tot Marius Pașcan se arăta intrigat de câștigurile pe care le avea Sterian de la Transgaz. Într-adevăr, până în 2019, când Sterian și-a secretizat venitul din declarația de avere, salariul directorului general era de 21 de mii de euro pe lună.
În paralel, presa descoperea că Ion Sterian încasa, oficial, 21.000 de euro lunar din salariu, plus alte venituri din bonusuri și comitete de decizie. După ce aceste sume au fost expuse public, Sterian a ales să le secretizeze în declarațiile de avere, gest clasic al celor care știu că au ceva de ascuns.
Însă ascunderea banilor nu l-a împiedicat să-i folosească pentru contracte grase cu dedicație, plimbări în delegații luxoase și achiziții netransparente.
Transgaz a fost tot timpul un magnet pentru politicieni și foști ofițeri de informații. Dar de când este Ion Sterian la cârmă, situația a căpătat proporții nemaivăzute. Iar atragerea de nume grele pe statele de plată ale Transgaz i-au oferit directorului general protecție.
Contractele încheiate de Transgaz sub conducerea sa au fost, în repetate rânduri, semnalate ca fiind atribuite „preferențial”. Firmele „de casă”, multe dintre ele legate prin intermediari de politicieni și ofițeri în rezervă, au beneficiat de contracte de milioane pentru consultanță inutilă, mentenanță umflată artificial sau lucrări subcontractate în lanț.
Banii Transgaz au devenit, în realitate, un fond de recompensare a loialităților și de finanțare a rețelei de protecție.
Așadar, scandalurile din jurul lui Ion Sterian nu sunt episoade izolate, ci reflectă o practică instituționalizată a hoției, protejată politic și acoperită juridic. Iar faptul că, în loc să fie anchetat penal, este lăudat și reconfirmat în funcție, spune tot despre statul român și rețeaua care îl sufocă din interior.
Transgaz – Adăpost pentru soții, securiști și pile. Rețeaua Țiriac – umbră pe conducte.
În jurul lui Ion Sterian, în Consiliul de Administrație (CA) al Transgaz, gravitează alte patru persoane. În prezent, ceilalți membri din CA al Transgaz sunt Petru Ion Văduva (președinte), Csaba Orosz, Mihaela Virginia Toader și Nicolae Minea.
Petru Ion Văduva este președintele Consiliului de Administrație al Transgaz. El a ocupat mai multe funcţii de conducere în cadrul companiei de stat din 2009, ajungând și director general (în 2013).
Anterior, în perioada 2006–2008 a fost chief executive officer în cadrul Ţiriac Holding, iar între 2002 şi 2006 a fost managing director la Intrepid Global Emerging Markets.
Văduva este unul dintre oamenii de încredere ai lui Ion Țiriac reprezentându-l pe acesta, de-a lungul timpului, în mai multe companii. În prezent, Văduva mai este membru în CA al Allianz-Țiriac Asigurări SA și la Interpid Gem SRL, firmă la care este asociat împreună cu soția sa, Carina Teodorov și mama acesteia, Elisabeta Teodorov.
Această firmă este împuternicită ca persoană juridică la Impact Developer & Contractor SA, una dintre cele mai mari firme de dezvoltare imobiliară controlată de omul de afaceri Gheorghe Iaciu (a construit mai multe cartiere rezidențiale, patronul Doraly, Moldova Center etc.).
Aceeași Interpid Gem SRL mai este administrator la firma ITH Management Office SRL (deținută de Ion Țiriac prin offshore-ul cipriot Țiriac Asset Holdings Limited) și Team Real Estate Development SRL (tot a lui Ion Țiriac).
Csaba Orosz, pe lângă Transgaz, este administrator și la operatorul de salubritate Eco Sal SA deținută de Consiliul Județean Mediaș și patron (împreună cu soția Anna Orsolya Orosz, fost candidat UDMR la Camera Deputaților, în 2016 și la Senat în 2020) al Eurotrans SRL.
Orosz este membru UDMR și a mai lucrat drept consultant la Apa Târnăveni SA, membru CA al Spitalului Municipal Mediaș, administrator la Primăria Mediaș, consilier local la Mediaș în perioada 2012–2020.
Mihaela Virginia Toader, Ministrul Fondurilor Europene, susținută de PSD, este administrator și la Consiliul Județean Ilfov. Ea a mai fost director de strategie la Romgaz, director general, secretar de stat și ministru delegat în Ministerul Fondurilor Europene, director și consilier la Secretariatul General al Guvernului.
În urmă cu vreo opt ani, numele lui Toader a fost implicat într-un scandal legat de firmele controlate de şeful Poliţiei Locale Târgovişte, Dinu Gheorghe, şi de fiul său, PDL-istul Dinu Bogdan-Florin.
Aceștia ar fi fost implicaţi într-o reţea naţională care a păgubit statul român, dar şi mai multe firme de leasing, cu aproape 14 milioane de euro. Mihaela Virgina Toader a fost amintită în legătură cu firma EURODIN COM SRL. Toader a mai fost și membru în Consiliul de Supraveghere al Transelectrica.
Soțul ei, Gheorghiță Toader, este asociat în două firme, la restaurantul de lux Argentin (împreună cu Emilian Negulescu – patron Nuba Mamaia și Tefide Ibraim – acționară în lanțul de cluburi Nuba) și firma de dezvoltare imobiliară LMG Ulmi Residence (în care este asociat cu un fost consilier județean de la Dâmbovița).
Nicolae Minea, cu venituri mai mari de la stat decât de la propriul hotel, este membru în CA din 2017, susținut fiind de PSD. Anterior a fost președinte al Autorității pentru Administrarea Activelor Statului cu funcție de secretar de stat și membru în Consiliul de Supraveghere al Fondului Român de Contragarantare.
Înainte să dea piept cu funcțiile de la stat, Minea a lucrat ca director la OJT Sibiu, director la Cibinul SA, director la Palace Resort & Spa Sibiu, iar din 2009 până în 2014 a fost director general și acționar la Hilton Sibiu (fostul Palace Resort & Spa).
În 2010, Minea a intrat în Topul Forbes cu o avere evaluată la 13–14 milioane de euro. Potrivit declarației de avere din 2019, Minea a încasat 181.185 lei de la Transgazul de stat, în timp ce, ca director general la propria companie, Minea a încasat doar 108.000 lei.
Conducerea Transgaz s-a transformat într-o adevărată rețea de protecție a sistemului, populată cu generali SRI, polițiști în rezervă, rude ale politicienilor, neveste și prieteni ai celor care decid la București. Iată doar câteva nume:
- Marius Stoica – general (r) SRI, fost șef al acoperiților, consilier personal al lui Sterian.
- Alexandru Iuga – general (r) SRI, director Aprovizionare.
- Cezar Țolescu – colonel (r) SRI, șef la BRUA. Soția sa, Geanina, fostă SRI, este șefă la financiar tot la BRUA.
- Nelu Pop – fost șef al Poliției de Frontieră, consilier la Transgaz.
- Viorel Achim – fost SRI, șef Departament Mediu, Securitate.
- Ionel Sârbu – fost polițist, acum șef Departament Terenuri.
- Vasilica Grăjdan – soția lui Marius Grăjdan (RAAPPS), numită șefă la Resurse Umane.
- Maria Davidoiu – soția lui Eugen Davidoiu (TAROM, Termoelectrica), șefă la Achiziții.
- Daniela Motreanu – soția europarlamentarului PNL Dan Motreanu, șef birou administrativ.
- Nicoleta Nicolicea – soția deputatului PSD Eugen Nicolicea, fostă jurnalistă, acum șef serviciu BRUA.
- Ayten Gerea – soția deputatului ALDE Andrei Gerea, angajată PR.
- Elena Laura Chițoiu – fosta soție a lui Daniel Chițoiu (ALDE), achitată după o condamnare în dosarul ASF, lucrând azi la Resurse Umane.
- Sergiu Lascu – fratele Laurei Codruța Kövesi, fost director adjunct.
- Cristinel Dăncilă – soțul fostului premier Viorica Dăncilă, consilier la Transgaz
Sterian, premiat pentru „vocația marilor proiecte”
Când corupția atinge apogeul, vin și aplauzele. Ion Sterian, simbolul clientelismului și al rețelelor subterane din Transgaz, este recompensat oficial exact de către acele instituții care ar fi trebuit să-l ancheteze, nu să-l premieze.
În ianuarie 2025, în plin scandal public legat de salariile uriașe, afacerile cu neveste de politicieni și contractele dubioase, Sterian este înălțat pe scenă în cadrul Galei „Împreună protejăm România”, organizată sub egida Academiei Române, de Grupul MediaUno și Institutul Național de Statistică.
Motivul? O formulare pompoasă și insultătoare pentru contribuabil: „Premiul de Excelență pentru Vocația Marilor Proiecte pentru Siguranța Națională”.
Aceeași Românie în care profesorii sunt umiliți la catedră și medicii fug în străinătate, îi acordă aplauze și diplome unui director care conduce o companie infestată cu pile, neamuri și rezerviști cu pensii speciale.
În 2020, în plină pandemie și criză economică, Sterian fusese deja desemnat „Personalitatea anului în energie” de către Financial Intelligence. Fără nicio explicație clară, fără raportări transparente, fără proiecte vizibile pentru români. Doar pe baza apartenenței sale la Sistem.
Aceste premii nu sunt simple întâmplări. Sunt semnale transmise de elitele captive, care girează și protejează indivizi compromiși, transformând impostura în virtute publică.
Într-o țară în care cinismul e regulă, iar meritul o glumă proastă, Ion Sterian devine modelul de „succes” pentru orice oportunist politic. Nu pentru că a construit ceva, ci pentru că a știut cui să-i fie loial.
Concluzie: Transgaz, un stat paralel cu țevi
Transgaz nu mai este de mult o companie de stat. Este un stat în stat. O rețea bine închegată de familii politice, securiști reciclați, foști demnitari și neveste de partid, ținută la adăpost de orice control real.
În Transgaz nu se face performanță, se face protecție. Nu se livrează servicii publice, se livrează sinecuri.
Ion Sterian este emblema acestui sistem: promovat politic, protejat de procurori, premiat de academii de carton. În jurul lui gravitează un hățiș de interese care se întind până în Parlament, până în serviciile secrete, până în familia fostului premier. El nu răspunde în fața cetățenilor, ci doar în fața Sistemului.
Românii care plătesc facturi la gaze plătesc, de fapt, pensiile speciale ale foștilor colonei și salariile obscene ale nevestelor de partid. În timp ce milioane de oameni își strâng cureaua, în timp ce bugetarii de rând sunt amenințați cu disponibilizări, în Transgaz domnește huzurul cu gir politic.
Adevărul este simplu: atâta timp cât Ion Sterian este încă acolo, statul român rămâne captiv. Transgaz nu este doar o companie. Este simbolul eșecului național, al complicității instituționale și al trădării interesului public. Și atât timp cât astfel de oameni sunt lăudați și reconfirmați, România nu are nicio șansă la însănătoșire.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
