2025. Visul Suprem al Elitelor Globaliste: Al Treilea Război Mondial!
1. O mișcare globalistă planificată!
Conflictul israeliano-iranian, amplificat în mod exploziv în ultimele zile, nu este doar o confruntare regională. El poate fi interpretat, și trebuie să fie interpretat, ca parte a unei strategii globale menite să atragă în război, din ce în ce mai deschis, Rusia și China.
Odată cu aderarea Iranului la Brics plus, organizație politică, militară și economică, acest conflict devine, fără echivoc, un al doilea front deschis de globaliști împotriva alianței estice, cu scopul clar de a provoca o escaladare care poate duce la ceea ce pare a fi visul suprem al elitelor globaliste: Al Treilea Război Mondial.
2.Scânteia: Israelul lovește Iranul!
Operațiunea „Rising Lion” lansată de Israel a vizat instalațiile nucleare ale Iranului, cu sute de avioane implicate și zeci de locații strategice lovite. Printre acestea se numără centrul nuclear de la Natanz, baza militară Parchin și comandamentul Gardienilor Revoluției.
Rezultatul: morți în rândul oamenilor de știință, comandanți militari și civili, inclusiv femei și copii. Teheranul reacționează cu atacuri aeriene masive și amenință cu represalii devastatoare.
3.Statele Unite, implicare pasiv-agresivă!
Deși Donald Trump afirmă că Statele Unite nu au fost implicate direct în atac, evacuarea personalului din Irak, Israel, Bahrain și Kuweit trădează o cunoaștere prealabilă a evenimentelor.
Consiliul de Securitate Națională al Statelor Unite s-a reunit de urgență, iar mesajele administrației americane sunt contradictorii: condamnă escaladarea, dar laudă acțiunea Israelului. Trump declară tranșant: „Iranul nu trebuie să aibă armă nucleară. Punct.”
4.Brics plus și apartenența Iranului: cheia escaladării globale!
Iranul a fost acceptat ca membru al alianței Brics plus, alături de Rusia, China, India, Brazilia și Africa de Sud. Această mutare a fost percepută ca un act de sfidare la adresa hegemoniei occidentale.
Astfel, orice atac asupra Iranului devine automat o provocare în fața aliaților estici.
Pentru Rusia, care deja se confruntă cu un conflict deschis în Ucraina și cu un regim de sancțiuni internaționale fără precedent, escaladarea din Orientul Mijlociu reprezintă o dublă provocare.
Pe de o parte, trebuie să sprijine un aliat strategic. Pe de altă parte, trebuie să evite declanșarea unui conflict direct cu Israelul și Statele Unite. Totuși, tăcerea Moscovei ar fi interpretată ca un semn de slăbiciune, ceea ce Kremlinul nu își permite.
Pentru China, aliatul economic principal al Iranului, situația este și mai delicată. Beijingul are interese energetice uriașe în Iran, importând masiv petrol și gaze naturale.
Mai mult, China a semnat un pact de cooperare strategică pe 25 de ani cu Teheranul. Un atac împotriva Iranului poate fi interpretat și ca un atac indirect împotriva intereselor chineze în regiune. Dacă Iranul cade, China pierde o piesă vitală din strategia sa eurasiatică.
Astfel, escaladarea actuală nu poate fi văzută decât ca un test direct aplicat solidarității Brics plus. Dacă Rusia și China nu reacționează, alianța devine o simplă lozincă. Dacă reacționează, lumea intră într-un conflict global cu două blocuri militare opuse. Alegerea este între irelevanță și apocalipsă.
5.Iranul, „victimă aleasă” sau catalizatorul confruntării globale?
Iranul este victima unui dublu standard. Pe de-o parte, Israelul este lăsat să atace instalații nucleare, în dispreț total față de dreptul internațional, fără consecințe.
Pe de altă parte, Iranul este presat să renunțe la programul său nuclear, deși încă nu a produs oficial o armă atomică. Acest dezechilibru servește intereselor globaliste, care caută o scuză pentru a inflama un conflict regional până la nivel global.
6.Reacțiile internaționale: condamnări formale, tăceri complice!
Doar câteva state, precum Arabia Saudită, Pakistan sau Qatar, condamnă deschis agresiunea Israelului. Europa tace, semn că este fie complice, fie paralizată.
Organizație Națiunilor Unite este convocată pentru a dezbate situația, dar experiența arată că va urma un lung șir de rezoluții lipsite de efect.
7.Iordania, Siria și Irakul: noile teatre de luptă!
Interceptarea dronelor și rachetelor deasupra Iordaniei și Siriei arată că aceste state ar putea deveni colateralul unui război regional. Declarațiile ferme ale Iordaniei, care refuză să devină un câmp de bătaie, nu vor opri torentul violenței care se anunță.
8.Mossadul, sabotajul intern și lovitura psihologică!
Loviturile din Teheran și din alte orașe iraniene sugerează o coordonare care a implicat, probabil, operațiuni de sabotaj intern. Moartea liderilor Gărzilor Revoluționare, inclusiv a generalului Gholam Ali Rashid, și pierderea a șase oameni de știință din domeniul nuclear sunt o lovitură de imagine, dar și un catalizator pentru radicalizarea regimului iranian.
9.Visul globalist: un conflict total pentru resetare globală!
Nimic nu servește mai bine agendei globaliste decât un conflict global care să justifice o nouă ordine mondială. Rescrierea regulilor internaționale, centralizarea puterii în mâinile câtorva entități globale, controlul resurselor și digitalizarea absolută a vieții economice și sociale.
O criză de o asemenea amploare ar permite implementarea unor reforme totalitare în numele securității globale.
Reconfigurarea noii ordini mondiale presupune, în mod esențial, eliminarea suveranității naționale. Globaliștii nu pot controla un mozaic de state independente.
Ei au nevoie de structuri supra-statale, de o monedă digitală globală, de un sistem de guvernare unificat și de un aparat de supraveghere permanentă. Un conflict global ar permite distrugerea structurilor tradiționale ale puterii și înlocuirea lor cu un sistem centralizat care promite pace și stabilitate, dar oferă în realitate doar control absolut.
Acest plan nu mai este o teorie, ci o strategie pusă în aplicare: pandemii gestionate de Organizația Mondială a Sănătății, politici climatice impuse de Organizația Națiunilor Unite , cenzura algoritmică internaționalizată prin marile platforme. Ceea ce lipsea era un conflict militar global. Acum, elementele sunt pe tablă.
10.Piețele internaționale și petrolul: altă armă strategică
Prețul petrolului a explodat deja, iar panică a cuprins bursele. Iranul și Rusia sunt furnizori majori de energie. Orice escaladare directă între aceste state și Israel, sprijinit de Statele Unite va destabiliza lanțurile de aprovizionare la nivel global.
O criză economică controlată poate servi de minune obiectivelor elitelor financiare care domină instituțiile internaționale.
11.Concluzie: Riscul celui de-al Treilea Război Mondial, visul întruchipat al globalismului militarist!
Prin deschiderea unui al doilea front împotriva Rusiei și Chinei, prin intermediul Iranului, elita globalistă joacă o carte sinistră. Un conflict mondial nu este o posibilitate accidentală, ci o intenție dirijată, menită să anihileze orice răspuns național-suveranist, să distrugă economiile emergente și să reconfigureze planeta după modelul distopic imaginat de elite.
O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia dintre formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social.
Noua ordine mondială nu este un concept futurist sau un slogan conspiraționist. Este un proiect tehnocratic în desfășurare, vizibil prin digitalizarea economică forțată, reglementările transnaționale impuse de foruri nealese democratic și declinul deliberat al statelor-națiune.
Criza militară generată artificial este doar un pas logic spre „soluția finală” a globalismului: o planetă împărțită între corporații, agenții supranaționale și administrații fără legitimitate populară.
În această ordine reconfigurată, securitatea va înlocui libertatea, conformismul va înlocui opinia, iar supravegherea totală va înlocui intimitatea. Cetățeanul va deveni subiect al algoritmilor și al birocrației internaționale, nu al propriei voințe. Toate acestea sub pretextul „păcii globale” și al „progresului umanității”.
Omenirea se află între apocalipsă și renaștere. Alegerile pe care liderii le iau acum pot duce fie spre o eră de distrugere ireversibilă, fie spre o revoltă globală împotriva celor care cred că pot modela lumea în laboratorul lor de experimente sociale.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
