2025. Liber la furat!
Jaful legalizat al băncilor împotriva românilor: comisioane, taxe și umilință.
Introducere – Când hoția poartă cravată și se numește „serviciu bancar”.
Într-o Românie sufocată de taxe, scumpiri și salarii de mizerie, băncile comerciale au găsit o nouă metodă de a stoarce ultimul leu de la clienți: comisioane pentru retragerea propriilor bani de la propriul card. Un paradox care ar fi stârnit hohote de râs în anii ’90, dar care azi este realitate, legală și generalizată.
Românul este taxat când câștigă, când cheltuie, când salvează și – culmea! – chiar și când îndrăznește să-și retragă banii de la bancomat. Într-un stat care se laudă cu digitalizarea și „modernizarea sistemului financiar”, băncile s-au transformat în cămătari deghizați, iar statul e complice prin tăcere și protecție.
Acest articol este un rechizitoriu al unui jaf organizat: cel comis de bănci precum Raiffeisen, UniCredit, BRD, ING și Banca Transilvania, cu acceptul tacit al Băncii Naționale, al Guvernului și, mai ales, pe spinarea clientului român, prins ca într-o menghină.
Capitolul I – Comisionul, noua taxă pe prostia de a fi client loial.
În trecut, clienții băncilor aveau un minim privilegiu: retragerea gratuită a banilor de la bancomatele propriei bănci. Asta s-a schimbat în 2024–2025, când mai multe instituții bancare au decis că și acest gest banal trebuie taxat. Nu e vorba de o taxă pentru operațiuni speciale, ci de o taxă pentru accesul la proprii tăi bani.
Noile comisioane la retrageri:
- Raiffeisen Bank: 1,5% din sumă, indiferent de context.
- UniCredit Bank: 1,5% din sumă, dar nu mai puțin de 10 lei per retragere.
- BRD și ING Bank: 1% din sumă, nu mai puțin de 10 lei.
- Banca Transilvania: 0,5% din sumă, dar nu mai puțin de 2,5 lei.
Exemplu concret: dacă retragi 1000 de lei de la propriul card la Raiffeisen, plătești automat 15 lei comision. Dacă retragi 200 de lei de la UniCredit, plătești 10 lei – adică 5%. Asta înseamnă că în unele cazuri comisioanele ajung să fie mai mari decât randamentul anual al unui depozit bancar!
Este o hoție cu acte în regulă, iar justificarea băncilor? „Costuri operaționale.” Dar aceste „costuri” nu împiedică băncile să înregistreze profituri record de miliarde de lei anual.
Capitolul II – Taxa lunară pe existență: între 9 și 50 de lei pentru „administrare”.
Pe lângă comisioanele de retragere, băncile percep taxe lunare de administrare a contului. Cu alte cuvinte, plătești doar pentru că exiști ca client, chiar dacă nu folosești contul sau nu efectuezi operațiuni.
Situația actuală:
- ING Bank: 9 lei/lună – cel mai mic, dar tot abuziv.
- Raiffeisen Bank: 25 lei/an – fără beneficii notabile.
- CEC Bank: până la 25 lei/lună – da, statul român te taxează și prin banca sa.
- BCR: comision variabil – ajunge și la 50 de lei/lună, în funcție de rulaj.
Aceste „servicii” de administrare nu includ consiliere, dobândă reală sau asistență personalizată. Singurul lucru „administrat” este portofelul clientului, golit lună de lună pentru ca CEO-ul băncii să încaseze milioane în bonusuri.
Într-o țară în care peste 50% din populație trăiește cu mai puțin de 3000 de lei/lună, aceste comisioane sunt abuzive, cinice și profund imorale.
Capitolul III – „Comisioane zero” doar dacă îndeplinești condiții absurde.
Pentru a obține exonerarea de comisioane, băncile impun clienților o serie de condiții stricte și ascunse:
- La BCR, posesorii de card „George Standard” sunt scutiți de comisioane doar dacă încasează lunar cel puțin 1000 lei și efectuează o tranzacție digitală.
- Dacă nu îndeplinești aceste cerințe? Plătești 8 lei/lună doar pentru că n-ai primit salariul sau n-ai făcut o plată cu cardul.
- La alte bănci, condițiile includ: tranzacții minime lunare, sume minime cheltuite, rulaje minime de 1500–2000 lei/lună.
Cu alte cuvinte, nu tu îți controlezi contul, ci banca îți controlează comportamentul.
Aceasta este o formă subtilă de coercitie financiară, în care cetățeanul devine obligat să se conformeze unui sistem dictat de interese bancare, nu de nevoile reale.
Capitolul IV – Băncile fac profituri uriașe, iar românul e „client de categoria a doua”
În 2024, băncile din România au avut un profit cumulat de peste 13 miliarde de lei, potrivit datelor BNR. Asta în timp ce gradul de intermediere financiară este cel mai mic din UE – semn că românii nu au încredere în bănci, iar băncile nici nu îi ajută.
Cum se obține acest profit?
- Prin comisioane masive, nu prin servicii reale.
- Prin dobânzi umilitoare la depozite (1–2% pe an), comparativ cu dobânzi de 9–10% la credite.
- Prin penalizări automate, taxe ascunse și modificări unilaterale ale contractelor.
Românul nu este client, ci surse de venit constant, predictibil și supus. Este o vacă de muls, fără drepturi, fără protecție reală din partea statului și fără alternative viabile.
Capitolul V – Unde e BNR? Unde e statul?
Banca Națională a României ar trebui să vegheze asupra echilibrului din sistemul bancar. În realitate, BNR este gardianul băncilor, nu al cetățenilor.
– Nu a intervenit împotriva comisioanelor abuzive.
– Nu a reglementat limitarea taxelor lunare.
– Nu a impus transparență reală în contractele bancare.
Guvernul? Complice. Nu doar că nu reglementează, dar și-a transferat plățile sociale, pensiile și salariile prin bănci private, încurajând indirect dependența totală a românului față de sistemul bancar.
Parlamentul? Inexistent. Proiectele privind plafonarea comisioanelor au fost îngropate în sertarele comisiilor economice, controlate de bancheri.
Românul e singur. Cu cardul în mână, dar cu BUZUNARELE GOALE.
Concluzii – Tu ești mai puțin client și mai mult victimă.
Sloganurile băncilor sunt dulci: „Mai aproape de tine”, „Simplu și sigur”, „Ai puterea în portofel”. În realitate, românul nu are nicio putere. Este controlat, taxat, umilit și jecmănit.
Într-o țară în care inflația mușcă din economii, prețurile explodează, iar veniturile sunt ridicole, băncile au decis că e momentul perfect pentru a-și mări comisioanele.
Este un jaf legalizat, o cămătărie în alb, un cartel protejat de instituții.
Românul plătește pentru a-și accesa banii.
Plătește pentru a-și întreține contul.
Plătește pentru a nu face nimic.
Asta nu mai e economie. Asta e dictatură financiară.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.