2025. Slugile sunt tratate așa cum merită! Lovitură fatală de la Uniunea Europeană. România, condamnată să rămână în sărăcie!
În vremuri în care „solidaritatea europeană” este ridicată la rang de dogmă, România primește un pumn în față din partea aceluiași Bruxelles pe care îl slujește fără crâcnire de ani întregi.
Comisia Europeană a decis, fără consultări reale și fără milă, să redirecționeze fondurile de coeziune, adică banii destinați reducerii sărăciei, industria europeană de armament. Iar țara cea mai lovită de această „repoziționare strategică” este, cum altfel, România.
Țara cu cea mai mică rată de absorbție, cu cea mai mare sărăcie și cu cel mai mult zel obedient față de „ordinele” primite. România, eterna slugă a Europei, e trimisă din nou la colțul rușinii, în timp ce banii care ar fi trebuit să construiască școli, spitale, autostrăzi și adăposturi pentru săraci… vor fi cheltuiți pentru tancuri, obuze și mobilitate militară.
Din fonduri pentru oameni săraci… fonduri pentru moarte!
Până în decembrie 2024, România absorbise doar 2% din fondurile de coeziune aferente cadrului 2021–2027. Aparent, acest eșec birocratic și politic ar fi trebuit să genereze un efort suplimentar pentru redresare.
Dar nu. În loc să fim ajutați, suntem jefuiți. Pentru că Bruxelles-ul nu mai vrea să combată sărăcia, ci să finanțeze războiul.
Decizia Comisiei Europene este clară: fondurile vor merge către industria de apărare, către infrastructura militară și către regiunile de frontieră care pot deveni rapid teatre de conflict.
Adică exact ceea ce România nu are nevoie în acest moment. Sau, mai bine spus, exact ceea ce România nu și-ar permite niciodată fără a sacrifica tot ce înseamnă dezvoltare socială.
România, victima perfectă!
România, cu un Produs Intern Brut modest către nimic, și cu un nivel de trai precar, este lăsată fără oxigen financiar exact în momentul în care avea cea mai mare nevoie de el.
Conform Consiliului Fiscal, fondurile europene de coeziune erau vitale pentru combaterea sărăciei, reducerea inegalităților regionale, dezvoltarea infrastructurii și modernizarea educației și sănătății. Un plan european nobil, teoretic. În practică? O escrocherie istorică.
Decizia de redirecționare a banilor aruncă la coș ideea de „co-eziune” și „unitate”. În loc de dezvoltare regională, primim dezvoltare militară. În loc de combaterea excluziunii sociale, primim tancuri și drone. Și cine pierde? România. Din nou.
Planul neomarxist în trei pași!
Ceea ce se întâmplă nu este o întâmplare, ci un plan pervers, aplicat metodic de mai bine de două decenii. Așa-zisul „globalism progresist” funcționează după un tipar perfid: Problemă – Reacție – Soluție.
- Problemă: Se inventează sau alimentează un conflict, de exemplu războiul din Ucraina, pandemia, terorismul, poluarea și altele.
- Reacție: Populația, manipulată de presă și propagandă, cere „măsuri urgente”.
- Soluție: Se oferă presupusa „soluție” care era pregătită dinainte, adică mai mult control, mai mult război, mai multă centralizare a puterii, mai puțină libertate.
Exact așa a fost justificată și decizia actuală a Comisiei: Europa e „amenințată”, deci trebuie să ne înarmăm. Iar pentru asta, trebuie sacrificii. Evident, nu din conturile companiilor occidentale. Ci din stomacul și viitorul românilor.
Ursula von der Leyen: de la „incluziune socială” la obuze!
Ipocrizia atinge cote paroxistice. Aceeași Ursula von der Leyen care predica despre „drepturile omului”, „combaterea inegalităților” și „sprijinirea regiunilor defavorizate” este azi liderul transformării Uniunii într-un colos militarizat.
Sărăcia, excluziunea, analfabetismul funcțional? Nu mai contează. Contează mobilitatea trupelor și rezervele de muniție.
Se cheltuie sume colosale pentru o armată europeană care nu există decât pe hârtie, dar nu se alocă un euro în plus pentru construirea de spitale în Vaslui, școli în Botoșani sau drumuri în Maramureș. Iar românii, fără acces la un trai decent, vor fi primii trimiși să moară în caz de război. Ca întotdeauna.
Slugile perfecte. România, elevul docil! Sluga perfectă!
România nu doar că acceptă această umilință, dar o îmbrățișează cu entuziasm. Liderii politici, de la președinte la ultimul ministru interimar, nu au protestat nici măcar simbolic.
Nu au cerut renegocieri. Nu au blocat inițiativa. Nu au apărat interesele cetățenilor. În schimb, s-au arătat „deschiși” să reprogrameze bugetele, să „se alinieze” la directivele Comisiei.
România e singura țară din Europa care pare fericită să fie jefuită. Și acest sindrom al sclavului fericit este, poate, cea mai grea moștenire a ultimilor 34 de ani de tranziție în genunchi.
Istoria se repetă: colonialismul și comunismul au revenit sub altă formă și identitate!
Ceea ce vedem azi nu este altceva decât o reluare, sub altă formă, a colonialismului clasic. Dacă în trecut se cucerea cu muscheta și vasul cu praf de pușcă, azi se cucerește cu directive, reforme impuse și condiționalități financiare. Se controlează resurse, minți și state întregi fără a trage un foc de armă.
România nu mai e o țară liberă. Este o colonie economică și strategică. Nu mai suntem parte a unei uniuni egale, ci o periferie utilitară, o anexă logistică pentru marile interese ale centrelor de putere europene. Acest „parteneriat” nu mai este despre solidaritate, ci despre dominare.
Concluzie: Sărăcia, obiectivul final!
Decizia Comisiei Europene este un act de război economic împotriva statelor sărace. România este condamnată să rămână în subdezvoltare, să nu își poată ridica educația, sănătatea sau infrastructura, pentru că trebuie să „investim” în industria de apărare.
Românii nu cer rachete, ci spitale. Nu cer tancuri, ci autostrăzi. Nu cer baze Nato, ci școli pentru copiii lor. Dar nimeni nu-i ascultă. Iar în acest haos dirijat, România joacă rolul slugii perfecte: tăcută, obedientă, sacrificabilă.
Așa că nu e nicio surpriză că suntem tratați așa cum merităm. Slugile nu primesc respect. Primesc ordine.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
