2025. Donald Trump. Portdrapelul luptei împotriva Globalismului Totalitar!
Trump, Orbán, Brexit, Italia, Polonia, Slovacia, semnele unei rezistențe care prinde contur!
Dictatura globalistă nu mai vine cu tancurile, ci cu fondurile europene. Nu mai impune gulaguri, ci „recomandări” ale Comisiei Europene. Nu mai trage cu gloanțe, ci cu sancțiuni, cenzură, stigmatizare și distrugerea vocilor disidente.
Totuși, popoarele nu dorm la infinit. Iar semnele rezistenței au început să se vadă. Nu din turnurile de fildeș ale „elitelor” corporatiste, ci din stradă, din urne, din curajul liderilor neîncolonați.
1.Trump, America Pe Primul Loc, Sistemul…pe Ultimul!
În Statele Unite, Donald Trump a zguduit până în temelii bastionul globalist. A atacat Organizația Națiunilor Unite, a închis robinetul banilor către Organizația Mondială a Sănătății, a părăsit Acordul de la Paris și a dat afară Statele Unite din pacturi internaționale toxice.
Nu a rostit slogane neclare, ci a aplicat: „America Pe Primul Loc”. A redus taxele, a protejat granițele, a numit judecători conservatori și a demascat Alianța dintre Big Tech, Big Pharma și Big Government.
Pentru toate acestea a fost demonizat, sabotat, calomniat, anchetat, blocat, interzis pe rețele sociale, trădat din interior și, în final, scos din funcție printr-un mecanism electoral atât de opac încât democrația americană a fost pusă sub semnul întrebării.
Iar acum, în 2025, este hărțuit de justiția progresistă. Pentru Sistem, Trump nu e un adversar politic, ci o amenințare existențială.
2.Orbán, spinul în coasta Bruxellesului!
Ungaria condusă de Viktor Orbán a devenit simbolul suveranității în Europa de Est. Încăpățânat, clar, determinat. A refuzat migrația impusă, a construit garduri când restul Uniunii Europene ridica pancarte cu Urări de Bun Venit adresate refugiaților ilegali.
A interzis propaganda Incluziunii de sex în școli și a îndrăznit să spună că familia este, întradevăr, formată din bărbat și femeie. A oprit ingerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene în justiția maghiară și a refuzat condiționările ideologice pentru fondurile europene.
Rezultatul? Un linșaj mediatic continuu, o cruciadă birocratică a Comisiei Europene, suspendarea fondurilor, acuzații ridicole de „derapaje democratice”.
De fapt, presupusul vinovat Orbán are o crimă de neiertat: își iubește țara mai mult decât directivele Uniunii Europene. Este vocea a ceea ce milioane de europeni gândesc dar nu îndrăznesc să spună.
3.Brexit, revolta tăcută a britanicilor!
Brexitul nu a fost un accident. A fost vocea suveranității britanice urlând împotriva birocraților de la Bruxelles. În ciuda unei campanii isterice din partea mass-mediei, în ciuda amenințărilor economice și a campaniilor de dezinformare, britanicii au votat să plece.
Au spus Nu dictaturii de la Bruxelles, au spus Nu cotelor de migranți, au spus Nu dictaturii globaliste referitoare la Mediu, Social și Guvernanță și au spus Nu subordonării legilor naționale față de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Imediat, s-a dezlănțuit infernul propagandistic: criza economică, prăbușirea lirei, izolarea diplomatică, toate minciuni menite să pedepsească un popor care și-a dorit libertatea.
Sistemul nu iartă nesupunerea. Și totuși, Brexitul a rezistat. Pentru că în spatele lui stă hotărârea unei națiuni care refuză să fie condusă de niște funcționari nealeși din clădirea Berlaymont.
4.Meloni, femeia care nu îngenunchează!
Italia, obosită de guverne-marionetă și prim-miniștri ridicați din laboratoarele Forumului Economic Mondial de la Davos, a ales-o în 2022 pe Giorgia Meloni.
O femeie conservatoare, creștină, naționalistă, care a vorbit despre „Dumnezeu, patrie și familie”. A fost imediat catalogată de presa leninist-globalistă drept „fascistă”, „populistă”, „extremistă”. Nu pentru că ar fi promovat ura, ci pentru că a refuzat să îngenuncheze în fața ideologiei woke.
Meloni a început un proces lent de reechilibrare economică, socială și diplomatică, încercând să salveze ce mai poate fi salvat din suveranitatea unei Italii mutilate de eurocrați.
Nu i se va ierta. Sistemul n-o va lăsa în pace. Dar alegerea Italiei transmite un mesaj clar: tot mai multe popoare nu se mai tem de etichete. Vor lideri care să vorbească în numele lor, nu în numele intereselor externe.
5.Polonia, bastionul estic al identității!
Polonia este o altă țară aflată sub asalt. A refuzat să accepte cotele de migranți impuse de Uniunea Europeană. A respins ideologia de gen impusă în educație.
A cerut ca legile naționale să primeze în fața celor europene. Rezultatul? Presiuni, amenințări, tăierea fondurilor, condamnări în presă.
Dar Polonia nu se lasă. Pentru că, spre deosebire de elitele decuplate de la realitate, polonezii știu ce înseamnă să fii colonizat, ce înseamnă să trăiești sub ocupație ideologică. Și nu vor să repete istoria. Indiferent câte rapoarte așa-zis „îngrijorătoare” vin de la Bruxelles, Varșovia merge înainte.
6.Slovacia, un stat mic, o mare lecție!
În 2024, Slovacia a ales un președinte care a avut curajul să spună Nu expansiunii Alianței Nord-Atlantice, Nu războiului, Nu Bruxellesului. Un om politic care a înțeles că nu poți construi viitorul unei națiuni cu ordine de la Bruxelles, Paris și Berlin.
A fost rapid atacat de presa internațională, de Organizații NonGuvernamentale globaliste, de rețelele neomarxiste care au început să ceară „monitorizarea democrației” în Slovacia.
Dar poporul slovac nu a tremurat. Pentru că a ales cu mintea trează. A ales suveranitatea, chiar dacă vine cu prețul izolării în presa progresistă. Pentru slovaci, memoria ocupanților sovietici este încă vie.
Și refuză să schimbe un imperiu cu altul, doar pentru că astăzi vine în ambalajul curcubeu și promite „incluziune”.
7.Suveraniștii nu sunt accidente, ele reprezintă Normalul!
Toate aceste exemple, Ungaria, Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Polonia și Slovacia, nu sunt întâmplări izolate. Sunt semne ale unei mișcări tectonice care zguduie din temelii hegemonia progresist-globalistă.
Sistemul începe să scârțâie și reacționează tot mai isteric: cu cenzură, cu legi liberticide, cu anchete fabricate, cu cancel culture, cu etichete.
Dar nu mai funcționează. Pentru că oamenii au început să vadă. Au început să simtă că „noua democrație liberală” este doar o mască pentru o oligarhie transnațională care vrea să decidă ce mâncăm, ce gândim, cum educăm copiii și în ce limbă avem voie să ne rugăm.
8.Concluzie: începe rezistența, dar numai cu ajutorul poporului!
2025 este un an simbolic, un an în care sistemul își joacă supraviețuirea, iar popoarele, libertatea. Lupta nu este între dreapta și stânga. Este între popoare și elite.
Între cei care trăiesc din muncă și cei care trăiesc din taxe. Între cei care cred în Dumnezeu, familie și națiune și cei care predică haosul identitar, secularismul agresiv și nihilismul economic.
Vine momentul în care vocile izolate se transformă în cor. În care semnele devin valuri. Și în care globalismul progresist, ultima față a totalitarismului modern, va fi demascat, respins și înfrânt.
Istoria are obiceiul de a se răzbuna pe cei care cred că pot conduce lumea fără să întrebe popoarele. Iar popoarele tocmai au început să răspundă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
https://www.npr.org/2025/05/29/nx-s1-5399682/hungary-trump-viktor-orban-cpac?utm_source=chatgpt.com
