2025. China și Iran, o alianță strategică împotriva Occidentului Globalist. Beijingul intră în scenă: sprijin deschis pentru Teheran în fața Israelului!
Introducere: Scânteia și fitilul. De la războiul din umbră la alianța din lumină!
Criza din Orientul Mijlociu, amplificată de loviturile Israelului asupra Iranului și escaladarea discursului globalist, nu mai este un simplu conflict regional.
Este o confruntare între lumi, viziuni și blocuri geopolitice. Iar în acest tablou, China a decis să nu mai stea deoparte. Într-un moment critic, Beijingul a transmis clar: sprijină Iranul în „apărarea drepturilor și intereselor sale legitime” și condamnă „atacul prin forță” al Israelului.
Un mesaj ce pare diplomatic, dar care, în realitate, aruncă un semnal de alarmă global: China este dispusă să își apere interesele energetice și strategice din Iran chiar și în fața unui război regional. Iar dacă istoria ne-a învățat ceva, e că acolo unde se mută China, urmează o reconfigurare mondială.
Capitolul I: China iese din ambiguitate. „Apărăm Iranul!”
Pe 14 iunie 2025, șeful diplomației chineze, Wang Yi, a anunțat în mod oficial că Beijingul susține Iranul în apărarea intereselor sale legitime. Nu este doar o declarație. Este un semnal că Beijingul alege tabăra suveranistă într-un conflict în care, până recent, poza în mediator.
Într-o dublă convorbire telefonică cu ministrul de externe iranian Abbas Araghchi și cu ministrul israelian Gideon Saar, Wang Yi a condamnat Israelul pentru „atacurile prin forță” asupra Iranului, într-un gest care nu doar că rupe ambiguitatea, dar alimentează tensiunile deja explozive din regiune.
Capitolul II: Israelul ripostează prin propagandă, dar e prea târziu!
Benjamin Netanyahu, premierul israelian, a reacționat printr-un discurs adresat poporului israelian, chemându-l la revoltă împotriva regimului de la Teheran. Dar mesajul, departe de a avea un impact real în Israel, a fost perceput ca o încercare disperată de a provoca destabilizare internă.
În schimb, Iranul s-a ales cu un aliat de calibru: Republica Populară Chineză, o superputere cu interese energetice și militare directe în regiune.
Capitolul III: Pakistanul iese la rampă. Uniunea musulmană împotriva Israelului!
Pe lângă China, și Pakistanul își exprimă sprijinul total pentru Iran, ministrul Apărării Khawaja Asif îndemnând toate statele musulmane să rupă legăturile cu Israelul.
În plus, Islamabadul a propus convocarea de urgență a Organizației Cooperării Islamice pentru adoptarea unei strategii comune împotriva agresiunilor israeliene.
Mesajul transmis este limpede: dacă statele musulmane și China își sincronizează pașii, Israelul va rămâne izolat, iar Statele Unite vor trebui să aleagă între parteneriatele tradiționale și gestionarea haosului economic care ar urma unui conflict regional extins.
Capitolul IV: Avioanele-fantomă ale Beijingului și transporturile militare spre Iran!
Trei avioane cargo de tip Boeing 747, cu destinația oficială Luxemburg, au decolat din China la scurt timp după atacurile Israelului asupra Iranului. Toate au dispărut de pe radar în apropiere de granița iraniană. Coincidență? Puțin probabil.
Potrivit experților în aviație, aceste avioane sunt frecvent utilizate pentru transportul de echipamente militare grele, drone și componente pentru sisteme radar. Dispariția lor sugerează o operațiune secretă de sprijinire a Iranului, conform acordului de cooperare pe 25 de ani semnat de cele două state.
Zvonurile privind transporturi de drone, componente radar sau sisteme antiaeriene către Iran nu sunt confirmate oficial. Totuși, momentul în care aceste informații au apărut, imediat după bombardamentele israeliene, sugerează că ceva se întâmplă dincolo de ochii presei internaționale.
Lipsa confirmării din partea marilor agenții nu înseamnă că informația este falsă. În context de criză, propaganda și cenzura sunt arme tactice. China nu are interesul să-și declare ajutorul, iar Iranul nu dorește să pară dependent. Dar faptele vorbesc.
E improbabil ca Beijingul să trimită trupe în Iran. Politica sa externă mizează pe neintervenție directă, dar implicare indirectă masivă. China preferă să trimită generatoare, cabluri, drone și „tractoare”, dar toate acestea pot fi folosite și în scopuri militare.
Sprijinul diplomatic și economic este, deocamdată, forma ideală de intervenție. Iar dacă este necesar, China va apăra Iranul prin rețelele sale de influență, comerț și presiune internațională.
Capitolul V: O prietenie cimentată cu petrol și rachete!
Relația China–Iran nu este una nouă. Istoria cooperării dintre cele două state datează din antichitate, de pe vremea Drumului Mătăsii. În prezent, China este cel mai mare partener comercial al Iranului, importând zilnic peste 700.000 de barili de petrol.
În 2023, volumul schimburilor comerciale a depășit 10 miliarde de dolari, iar Iranul a devenit furnizorul-cheie al Chinei în contextul instabilității din Orientul Mijlociu.
Beijingul investește masiv în câmpuri petroliere și gaze iraniene, în porturi strategice și căi ferate. În schimb, Iranul primește tehnologie, bani și, mai nou, sprijin militar indirect.
China nu investește doar în petrol. Inițiativa „Centura și Drumul” a inclus Iranul încă din 2013. Noul coridor feroviar China–Iran reduce timpul de transport al mărfurilor de la 40 de zile pe mare la doar 15 pe uscat.
În mai 2025, primul tren de marfă a ajuns în Teheran. Acest coridor este crucial pentru Beijing, deoarece oferă un drum alternativ la rutele maritime controlate de Statele Unite. Tocmai de aceea, Iranul devine un punct strategic de neînlocuit în arhitectura globală a Chinei.
Relația dintre China și Iran este deseori numită „Alianța Roșu-Verde”: China, stat comunist, culoarea roșie. Iran , republică islamică, culoarea verde. Două ideologii diferite, dar cu același obiectiv: distrugerea ordinii neomarxiste impuse de Occident.
Iranul oferă petrol, teritoriu și un răspuns pe măsură atacurilor israeliene neprovocate anterior de către Republica Islamică. China oferă bani, tehnologie și tăcere. Ambele țări consideră Statele Unite și Israelul axa răului și inamici comuni, iar cooperarea lor devine o realitate geopolitică periculoasă pentru globaliști.
Capitolul VI: De ce nu poate China să renunțe la Iran!
Iranul este artera energetică a Chinei. Aproximativ 15% din importurile de petrol ale Beijingului vin de acolo. Dacă Israelul reușește să distrugă capacitatea Iranului de export, China va fi nevoită să apeleze la opțiuni mai scumpe, respectiv Rusia, Arabia Saudită, Venezuela, și va pierde miliarde.
Mai grav, instabilitatea din Iran ar duce la creșterea globală a prețurilor petrolului, afectând economia chineză exact când se luptă cu inflația și cu presiunea sancțiunilor impuse de Statele Unite. De aceea, Beijingul are tot interesul să stabilizeze regimul de la Teheran, fie și din culise.
Capitolul VII: SUA, Israel și riscul unei confruntări globale!
Pentru Israel, sprijinul Chinei este un coșmar strategic. Nu doar pentru că oferă oxigen economic Iranului, dar și pentru că alimentează o axă China–Iran–Rusia care subminează ideologia neomarxistă și crearea unui guvern unic mondial.
Statele Unitr au escaladat deja sancțiunile împotriva firmelor chineze care achiziționează petrol iranian. Însă Beijingul ignoră aceste sancțiuni, iar rafinăriile din China continuă să cumpere petrol reetichetat.
Tensiunea economică devine preludiul unei rupturi diplomatice majore. Dacă Beijingul continuă să susțină Teheranul, iar Israelul continuă să bombardeze, un incident de amploare ar putea declanșa un conflict deschis între blocuri.
Concluzie: Iranul, miza unei noi ordini mondiale!
În centrul acestei crize se află Iranul, un stat vital pentru China și cheia energetică și geostrategică a Eurasiei. Pentru Israel și Statele Unite, Iranul reprezintă un factor de dezechilibru al Noii Ordini Mondiale pe care încearcă să-l neutralizeze de decenii.
Sprijinul Chinei pentru Iran nu este doar economic. Este un semnal strategic: Beijingul vrea să rescrie regulile jocului internațional, cu aliații săi, cu drumurile sale, cu petrolul său și cu interesele sale.
Conflictul din Orientul Mijlociu nu mai este despre Hamas, Hezbollah sau programul nuclear iranian. Este despre cine va dicta lumea de mâine, un Occident Leninisto-Bolșevic care pierde influență sau o Chină suveranistă care își apără interesele cu petrol, infrastructură și alianțe discrete?
Alianța Roșu-Verde e aici. Și nu pleacă nicăieri.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.