2025. Mai bine Al Capone la Fisc, decât Lia Savonea la Justiție!
Când mafia se îmbracă în robă, justiția devine un teatru al absurdului. Iar regia îi aparține Liei Savonea – păpușarul Sistemului și spaima statului de drept.
Capitolul 1. 70.000 de români împotriva Sistemului. Numirea Liei Savonea – o palmă pe obrazul public!
Într-un stat normal, când 70.000 de cetățeni semnează o petiție publică împotriva numirii unui om în cea mai înaltă funcție judiciară din țară, acel om dispare din peisaj. În România, se întâmplă exact invers: cu cât mai mulți oameni strigă „NU!”, cu atât Sistemul urlă „DA!”.
În noiembrie 2023, numirea Liei Savonea la conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a produs o explozie de revoltă civică. Fostă șefă a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), parteneră tăcută a rețelelor de interese care au putrezit justiția românească, Savonea a fost percepută ca emblema „justice à la carte” – o justiție selectivă, servită la comandă.
Societatea civilă, magistrați independenți, jurnaliști și organizații neguvernamentale au atras atenția asupra influenței toxice a acestei figuri controversate. Dar ce a urmat? Nimic. Mai exact, o complicitate perfectă între politicieni, parchete și președinție.
Așa se face că Savonea a fost „unsă” în liniște, în ciuda valului public. A fost o decizie cinică, profund anti-democratică și sfidătoare la adresa românilor. Pentru că în România, votul nu contează, justiția nu e despre dreptate și protestul pașnic nu clintește un sistem care se apără cu ghearele.
Capitolul 2. Păpușarul CSM. Cum a sufocat Savonea orice tentativă de reformă reală!
Lia Savonea nu e doar un nume – e o instituție paralelă în sine, un personaj-pivot care a făcut din CSM o fortăreață de protecție pentru rețelele de magistrați corupți.
În perioada 2019–2020, în calitate de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, a sabotat constant și sistematic orice tentativă reală de reformă:
– a blocat promovările meritocratice,
– a torpilat mecanismele de evaluare profesională,
– a protejat magistrați suspectați de legături dubioase cu politicul sau cu mediul de afaceri.
Savonea a fost arhitecta tăcerii instituționalizate. Sute de sesizări au fost clasate. Zeci de dosare au fost pasate între Inspecția Judiciară și CSM fără nicio finalitate.
Mai mult, a fost implicată direct în atacuri împotriva judecătorilor reformiști: i-a marginalizat, i-a hărțuit profesional și i-a transformat în „exemple negative”. O adevărată epurare pe criterii de obediență.
Cu sprijinul subteran al unor vectori din SRI și din zonele obscure ale Justiției, Savonea a impus o agendă a imobilismului, a controlului absolut și a opacității. O rețea de putere internă, bine sudată, imposibil de penetrat.
Capitolul 3. Deciziile scandaloase ale Liei Savonea – între impunitate și complicitate!
➤ Cazul Mario Iorgulescu – fuga unui ucigaș protejat de robe.
Unul dintre cele mai revoltătoare cazuri în care numele Liei Savonea planează ca o umbră grea este cel al lui Mario Iorgulescu, fiul fostului șef al LPF, Gino Iorgulescu. În 2019, Mario, sub influența drogurilor și alcoolului, a ucis un tânăr într-un accident rutier.
În loc să fie arestat, anchetat și judecat rapid, a fost „exportat” în Italia cu binecuvântare judiciară, sub pretextul unei spitalizări, și de atunci se plimbă liber. Deciziile aberante ale instanțelor, amânările succesive și toleranța inexplicabilă a CSM au făcut ca Mario Iorgulescu să scape până azi de condamnare definitivă.
Deși numele Liei Savonea nu apare ca semnatar direct, toate structurile care au favorizat această impunitate erau dominate de influența sa directă. Procurori care nu cer măsuri ferme, judecători care acceptă dosare incomplete, decizii motivate cu aberații juridice – toate apar în perioada în care Savonea controla tot.
➤ Achitări în serie în dosare de mare corupție.
Sub influența rețelei Savonea, s-au pronunțat decizii șocante:
– achitări pentru foste cadre SRI și judecători implicați în rețele de mită;
– clasări în dosare de trafic de influență legate de numiri în justiție;
– tergiversarea dosarelor sensibile până la prescriere.
Un exemplu notoriu: achitarea în primă instanță a judecătoarei Viorica Dinu, în ciuda probelor evidente de mită. Sau dosarele pierdute definitiv de România la Curtea Europeană de Drepturilor Omului (CEDO) pentru condamnări ilegale, în timp ce Savonea promova „eficiența sistemului”.
➤ Numiri controversate în funcții-cheie!
Cu Savonea în CSM, au fost avansați judecători docili, promovați magistrați fără performanțe reale și au fost respinși profesioniștii care deranjau „structura”. A fost impus un criteriu unic de promovare: obediența.
Afaceriști cu dosare penale, judecători care „jonglau” cu achitările în funcție de interese și rude ale politicienilor locali au primit girul justiției.
Lista e lungă și toxică. Și toate urmele duc în biroul Liei Savonea.
Capitolul 4. Justiția capturată. Lia Savonea – produsul suprem al Sistemului care se judecă singur!
Numirea Liei Savonea la vârful Înaltei Curți consfințește nu o promovare, ci o încoronare. Este validarea supremă a faptului că justiția românească a fost oficial capturată.
Într-o țară unde corupția este endemică, singura speranță de normalitate este o justiție independentă. Dar ce șansă are România când șefa ÎCCJ este însăși întruchiparea unui Sistem mafiot cu robă și parafă?
Lia Savonea nu este un accident. Este produsul logic al unui stat unde:
– politicienii numesc judecători,
– judecătorii protejează politicieni,
– iar cei care îndrăznesc să conteste sunt eliminați din sistem.
În locul unei justiții oarbe și drepte, avem o justiție care vede perfect interesele camarilei și le servește cu obediență.
Numirea ei, în ciuda celor 70.000 de semnatari, este proba supremă a disprețului față de popor. E ca și cum ai spune: Nu contează ce vreți voi. Noi facem ce vrem. Și dacă nu vă convine, dați-ne în judecată… la Înalta Curte condusă de noi.
Concluzie
Lia Savonea nu e doar un nume într-o funcție. Este un simbol sinistru al României post-justiție.
– O țară în care crima se prescrie, corupția se spală, iar poporul e luat de prost.
– O țară în care Lia Savonea a ajuns judecător suprem, nu în ciuda Sistemului, ci datorită/din cauza lui.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.