2025. Ucraina, războiul fără sfârșit. Fostul comandant-șef Zalujnîi: „Cu voia lui Dumnezeu, se va termina în 2034”.
INTRODUCERE – Războiul care nu se mai termină. Pentru unii, o tragedie. Pentru Bruxelles, un business.
Când Valerii Zalujnîi, fostul comandant-șef al Armatei Ucrainene și actual ambasador la Londra, spune că războiul cu Rusia s-ar putea încheia în 2034, nu mai vorbim despre simple predicții militare.
Vorbim despre o condamnare colectivă, despre un plan de lungă durată în care Ucraina devine terenul perfect pentru un conflict între imperii. Și, totodată, despre o acceptare tacită că Occidentul nu vrea pace, ci o uzură prelungită a Rusiei, plătită cu vieți ucrainene și fonduri europene.
CAPITOLUL I – Declarația lui Zalujnîi: „Cu voia lui Dumnezeu, se va termina în 2034”.
Într-un interviu pentru LB.ua publicat pe 23 iulie 2025, Zalujnîi a șocat opinia publică afirmând:
„Dacă încercăm să stabilim un armistițiu fără a ne consolida apărarea viitoare, războiul se va prelungi încă mulți ani. A început în 2014 – cu voia lui Dumnezeu, se va termina în 2034.”
Este, probabil, cea mai sumbră proiecție rostită vreodată de un lider militar ucrainean. Și vine exact în momentul în care Occidentul începe să-și piardă răbdarea, iar Ucraina, capacitatea umană.
Zalujnîi nu vorbește din frustrare, ci din experiență. El nu mai este comandant activ, ci diplomat. Poziția sa îi permite acum să spună lucruri pe care alții le gândesc, dar nu le rostesc: războiul nu este pe cale să se încheie. Ba din contră, intrăm într-un deceniu de agonie militară, economică și morală.
CAPITOLUL II – Noua fază a războiului: uzura, moartea lentă și lipsa oricărei perspective reale.
Fostul general a explicat clar: „Linia frontului există în principal pentru a ucide.” Asta nu mai este strategie militară. Este o recunoaștere că Ucraina este prinsă într-o mașină de tocat oameni, în care nu se mai urmărește nicio victorie teritorială clară, ci prelungirea unei conflagrații fără obiective strategice tangibile.
Tot Zalujnîi arată că:
- Rusia și-a adaptat tacticile: nu mai atacă frontal, ci își erodează adversarul pas cu pas;
- Tancurile și infanteria au schimbat rolurile – „acum, soldații merg în față și tancurile îi urmează”, spune el;
- Ucraina pierde pe front nu doar militari, ci și viitor: demografia, economia, încrederea socială sunt în colaps.
CAPITOLUL III – Mobilizarea eșuată, NATO divizată, Rusia persistentă. Viitorul sună sumbru.
În contextul acestor declarații, mai adăugăm câteva fapte spicuite din declarațiile altor comandanți ucraineni:
- Mobilizarea forțată din Ucraina a eșuat parțial: numărul celor care refuză înrolarea este mai mare decât al voluntarilor;
- Valul de emigrare al tinerilor a atins cote istorice – sute de mii de ucraineni evită frontul plecând în Germania, Polonia sau România;
- Sprijinul NATO este fragmentat, cu SUA nehotărâtă și UE obosită financiar și militar;
- Rusia, în ciuda sancțiunilor, nu s-a prăbușit, ci și-a recalibrat producția, susține logistica, iar pe plan extern are în continuare aliați strategici: China, Iran, Coreea de Nord.
Zalujnîi spune clar: „Ucraina nu poate câștiga dacă nu dezmembrează capacitatea economică și militară a Rusiei.” Dar niciun analist serios nu vede cum ar fi posibil acest lucru în condițiile actuale.
CAPITOLUL IV – Negocieri de formă, pace imposibilă, agonie planificată.
Întâlnirile de „negociere” din Turcia, desfășurate în iulie, au fost o farsă. O rundă de o oră fără nicio concluzie. Rusia oferă doar pauze umanitare de 24–48 de ore, nu o încetare completă a focului.
Ucraina cere „armistițiu necondiționat”, dar nu are ce oferi în schimb. Occidentul, între timp, nu mai crede într-o victorie ucraineană, dar nici nu vrea să cedeze.
Aceasta este esența tragediei: Occidentul nu vrea pace, pentru că pacea înseamnă recunoașterea eșecului. Iar pentru politicienii de la Kiev și Bruxelles, eșecul e mai dureros decât moartea altora.
CONCLUZIE – Ucraina, câmp de sacrificiu. Poporul moare, elitele negociază, iar 2034 devine profeție.
Declarația lui Zalujnîi nu este doar o estimare militară. Este un strigăt de disperare diplomatic și o mărturisire amară: Ucraina nu mai luptă pentru victorie, ci pentru a exista.
Poporul ucrainean plătește cu sânge, în timp ce elitele internaționale discută livrări de arme și contracte de reconstrucție. Pacea e tot mai departe. Iar dacă într-adevăr războiul va dura până în 2034, atunci vom asista la prima generație europeană crescută între sirene, drone, foamete și propagandă.
Poate că, într-adevăr, doar Dumnezeu va pune capăt acestui coșmar.
Dar până atunci, Ucraina este ținută captivă nu de Rusia, ci de propriul ei aliat – Occidentul, avid după resursele Ucrainei și Rusiei.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.