2025. Austria falimentară! Economia progresist-neomarxistă se prăbușește!
Falimentul Signa și minciuna promovată de mass-media cu privire la colapsul României în cazul în care suveraniștii vor câștiga alegerile!
Signa, simbolul prăbușirii leninism-bolșevismului financiar!
Austria, bastion al capitalismului central-european, zguduită până în temelii. Nu de vreun guvern suveranist sau de vreo mișcare „populistă”, ci de colapsul celei mai mari structuri economice corporatiste a Europei: grupul Signa.
Cu datorii de până la 30 de miliarde de euro, cu peste 140 de proceduri de insolvență în derulare, Signa a fost nu doar un eșec de afaceri, ci o explozie sistemică a modelului economic promovat cu frenezie de Bruxelles: expansiune artificială, investiții speculative, fonduri obscure, structuri opace și protecție legală pentru oligarhia financiară.
René Benko, fondatorul Signa, era modelul ideal pentru elitele europene: conectat politic, activ în media, promotor al „capitalismului responsabil”, omul perfect al rețelelor de influență. Rezultatul?
O caracatiță cu zeci de companii, fonduri și „fundații private” care au absorbit miliarde și au sfârșit prin a arunca economia Austriei în haos. Acesta nu e un accident. Este efectul direct al unui sistem care a rupt legătura dintre economie și realitate.
Economia progresist-neomarxistă, o bulă susținută de datorii, nu de producție!
De ani de zile, elitele europene ne vând mitul unei economii „progresiste”, „deschise”, „inovatoare”. În realitate, acest model este susținut de datorii publice uriașe, de bănci centrale care tipăresc bani fără acoperire și de instituții care protejează speculația în detrimentul producției reale.
Signa nu este excepția. Este regula. O firmă cu ramificații în imobiliare de lux, media, fonduri și retail, care a crescut pe baza unor injecții de capital și împrumuturi fără acoperire, susținute de complicitatea politică și de lipsa oricărei reglementări coerente.
Când bula s-a spart, zeci de mii de oameni și mii de firme au fost aruncate în aer. Acesta este adevăratul pericol: economia artificială, ruptă de realitatea oamenilor care muncesc, produc și adaugă plusvaloare.
România și mitul „prăbușirii economiei sub suveraniști”!
Ni se repetă obsesiv: dacă vin suveraniștii la putere, economia se prăbușește. De cine ni se spune asta? De exact aceia care au condus România în stagnare cronică, în subdezvoltare industrială, în exodul a milioane de români. Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat, Uniunea Salvați România, Banca Națională a României – toți repetă refrenul Bruxelles-ului: „dacă nu suntem cuminți, se supără piețele”.
Dar ce piețe? Piețele care tolerează fraude de miliarde în fonduri europene? Piețele care au permis semnarea de contracte aberante de vaccinuri în pandemie, fără licitații și fără răspundere penală?
România are o economie deja falimentară pentru cei care muncesc. Suveraniștii nu pot distruge ce este deja în colaps. Dimpotrivă, pot rupe cercul dependenței de datoria externă, de importuri masive și de exploatarea forței de muncă ieftine. De ce se teme clasa politică actuală nu e prăbușirea economiei, ci pierderea privilegiilor pe care le-au menținut în numele „stabilității”.
Lanțurile falimentului în Austria, adevărata imagine a economiei europene!
Aproape 7500 de firme intră în faliment doar în 2025, în Austria. 40% dintre ele nici măcar nu pot intra în insolvență oficială pentru că nu au bani de procedură. Sună a „economie de succes” pe care ni se cere s-o imităm?
Lanțuri întregi de furnizori, prestatori și Întreprinderi Mici și Mijlocii sunt șterse din piață pentru că au avut nesăbuința să creadă în promisiunile unor coloși artificiali precum Signa. Aceasta este economia de cartel care se construiește la Viena, Paris și Berlin – una în care capitalul speculativ are drepturi, iar întreprinzătorul real este abandonat.
Și România? Trăiește deja simptomele acestei maladii. Ne aflăm pe același drum, doar că într-un stadiu mai puțin spectaculos. Falimente mascate, firme autohtone sufocate de taxe, industrie distrusă sistematic în favoarea importurilor și marilor retaileri străini. Nu e nevoie să vină suveraniștii ca să ne prăbușim, suntem deja acolo, doar că presa nu are voie să o spună.
Polonia și Ungaria, contraexemplele pe care ni le ascund!
În loc să învățăm din ce eșuează – Austria, Germania, Olanda – ni se cere să ne temem de statele care funcționează, respectiv Polonia, Ungaria, Italia, Statele Unite.
Polonia este azi una dintre cele mai dinamice economii din Europa, în ciuda – sau poate datorită – guvernării suveraniste.
Are industrie, agricultură, investiții în apărare și tehnologii proprii. La fel Ungaria, care și-a păstrat controlul asupra sectoarelor cheie și a devenit un nod energetic, în pofida sancțiunilor europene.
Acolo, guvernele nu s-au temut să taxeze multinaționalele, să reglementeze băncile sau să investească în economie reală. Nu au fost perfecți, dar au fost mai responsabili decât guvernele progresiste care au pus întreaga soartă economică în mâinile „piețelor” și „fondurilor de investiții”. Adevărul este simplu: un stat care își apără capitalul național nu se prăbușește, ci renaște.
Presa de sistem, paznicul narativului falimentar!
În toată această poveste, un actor esențial este presa controlată. A fost mută în fața colapsului Signa. A ignorat datele despre falimentele din Austria, Germania sau Grecia. A continuat să bată toba: „suveraniștii sunt pericolul”.
De ce? Pentru că presa mainstream este parte din sistemul de protecție al globalismului financiar. De la Deutsche Welle până la Politico, de la Digi24 la G4Media, narativul e același: dacă nu respectăm „ordinea liberală”, ne scufundăm.
Dar realitatea este că această „ordine” se scufundă cu tot cu corupții ei, cu falimentele ei și cu dictatura birocrației. Și când cade, presa are rolul de a ascunde colapsul, nu de a-l explica. Așa s-a întâmplat cu Signa, și așa se va întâmpla cu alte zeci de coloși financiari construiți pe datorii și influență politică.
România suveranistă, o șansă, nu un pericol!
Ceea ce ni se vinde ca „risc economic” este de fapt o oportunitate istorică. O guvernare suveranistă nu înseamnă izolaționism, ci refacerea controlului asupra resurselor, industriei, sistemului bancar și deciziilor strategice. Înseamnă sprijinirea capitalului autohton, oprirea exodului tinerilor, protejarea terenurilor agricole de acapararea străină, și eliminarea parazitismului de tip Organizație NonGuvernamentală din administrație.
Suveranismul nu garantează succesul, dar permite o șansă reală. În schimb, continuarea modelului actual garantează falimentul – lent, progresiv, dar ireversibil. Iar falimentul Signa este cea mai bună dovadă că modelul „reformist”, „pro-european”, „al pieței libere” este o mască a jafului legalizat.
Concluzie: Când cade masca, se vede realitatea!
Signa a fost o mască. O mască a „succesului” capitalist „responsabil”, a europenismului financiar, a „valorilor comune”. Dar în spatele ei se afla exact ce se află și în spatele sistemului politic de la București: rețele la limita sau dincolo de lege, datorii, complicități, lipsă de responsabilitate și dispreț pentru producătorii reali de valoare.
Când masca a căzut, s-a văzut adevărul. Asta se va întâmpla și cu Uniunea Europeană, dacă nu va renunța la utopia sa economică falimentară.
România are de ales: să se scufunde odată cu Viena și Bruxellesul sau să construiască o cale proprie, națională, bazată pe muncă, resurse și decizii libere. Iar suveranismul este singura direcție în care acest drum este posibil. Restul e propagandă și frică.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
