Niculăiță tată, oricât ai fugi de el, trecutul securist te ajunge din urmă!
Mitul tehnocratului moral. O mască pentru trecutul tăcut!
În ultimii ani, Nicușor Dan a fost vândut publicului drept o figură atipică pe scena politică românească: matematicianul cinstit, tehnocratul incoruptibil, omul din afara sistemului. A fost prezentat ca un outsider, un om al cauzei, un apărător al patrimoniului, o voce împotriva mafiei imobiliare și a abuzurilor administrative.
Dar ce se întâmplă când masca tehnocratului începe să crape? Ce iese la iveală dacă în spatele acestei imagini curate se ascund legături cu ceea ce România pretindea că a condamnat: Securitatea, fosta poliție politică a regimului comunist?
Subiectul colaborării lui Nicușor Dan cu Securitatea a fost atins timid în câteva articole marginale, pe bloguri, forumuri sau în comentarii online. Niciodată în presa mainstream, niciodată în anchete oficiale serioase.
Totul a fost tratat cu o tăcere suspectă. Și totuși, surse jurnalistice independente, declarații ale unor foști colegi din mediul academic, coincidențe documentate și un context istoric clar indică o legătură și o protecție tacită, de care Nicușor Dan a beneficiat în anii ’80 și după.
Acest material își propune să rupă această tăcere. Să expună întrebările ocolite. Să confrunte mitul cu realitatea și să aducă în discuție adevărul incomod: că Nicușor Dan, prezentat ca exponent al noii Românii europene, ar putea fi, de fapt, un produs al vechii Românii securisto-comuniste. Și că sistemul care l-a promovat ar putea fi același care a știut să-și refacă imaginea cu față umană, dar cu aceleași reflexe de control și manipulare.
Un student protejat într-un regim represiv!
Nicușor Dan a urmat cursurile Liceului de Informatică din Brașov și, ulterior, a fost admis la Facultatea de Matematică a Universității din București, în 1988, exact în perioada în care regimul Ceaușescu controla drastic accesul în mediul universitar.
Puțini tineri reușeau să ajungă în elita academică fără avize de la Partid sau de la Securitate. În mod ciudat, deși provenea dintr-o familie modestă, Nicușor Dan a beneficiat de privilegii deosebite: burse, acces la olimpiade internaționale, participare la concursuri în străinătate, ceea ce ridică o multitudine de semne de întrebare cu privire la aceste facilități interzise majorității intelectualității române.
În acea vreme, asemenea „ieșiri” erau strict reglementate de Securitate, prin Direcția de Informații Externe (D.I.E.). Fiecare plecare era analizată, iar orice tânăr trimis peste graniță era, obligatoriu, contactat de ofițerii Securității.
O întrebare simplă: de ce nu există o notă a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității?
Spre deosebire de alți politicieni, Nicușor Dan nu a fost niciodată supus unei verificări clare și publice de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.). Nu există o decizie oficială de necolaborare, nu există o notă de constatare, nu există nici măcar un dosar în lucru menționat public.
Asta, în condițiile în care oameni care au fost doar informatori ocazionali sau simpli „tovarăși de drum” au fost expuși și compromiși în fața opiniei publice. Cazul lui Nicușor Dan pare să fi fost ocolit cu grijă, deși contextul biografic ar cere, cel puțin, o minimă analiză.
Cazuri similare tratate diferit!
Este imposibil să nu amintim cazul lui Mugur Isărescu, al cărui dosar a fost parțial desecretizat, sau al lui Traian Băsescu, declarat oficial colaborator al Securității, sau al lui Marian Enache, președintele Curții Constituționale a României, documente incriminatoare care există, dar au fost ascunse de către actualii tartori politici aflați la conducerea Serviciilor.
Sau cazul lui Sorin Lavric, membru al Alianței pentru Unirea Românilor (A.U.R.), acuzat indirect, pe baza unor simple coincidențe, fără nicio probă clară. În contrast, Nicușor Dan, cu un profil mult mai compatibil cu sistemul, a fost menajat total. Ce anume îl face intangibil? Ce forță nevăzută îl protejează?
Presa, colaboratoare prin tăcere!
Jurnaliștii de la G4Media, HotNews, PressOne sau Libertatea, care scormonesc cu lupa trecutul politicienilor incomozi sistemului, nu au publicat nicio anchetă legată de posibilele legături ale lui Nicușor Dan cu Securitatea.
Nicio întrebare incomodă, nicio investigație, nicio suspiciune exprimată. Acest vid jurnalistic ridică la rândul său semne de întrebare: este vorba despre autocenzură? Despre interese politice? Despre obediență față de rețelele de putere?
Va urma! Nicușor Dan. Biografie cosmetizată și lacune inexplicabile!
Surse utilizate:
https://en.wikipedia.org/wiki/Nicu%C8%99or_Dan?utm_source=chatgpt.com
https://en.wikipedia.org/wiki/Save_Bucharest_Union?utm_source=chatgpt.com
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
