Cititi si judecati. Aveti tot dreptul.
Sorin Toma. Tatal lui Mircea Toma
Tatal sau, dl. Sorin Toma, nume real SOLOMON MOSCOVICI, a fost redactor sef al ziarului „Scânteia“ în „evul mediu” al comunismului românesc, în perioada anilor 1946 (1947) – 1960.
Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român, până la căderea lui Ceaușescu, în decembrie 1989, si a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940, pe modelul ziarului bolșevic Iskra.
De asemenea, in aceeasi perioada, Sorin Toma a fost si deputat în Marea Adunare Națională, în legislaturile 1952 – 1957 și 1957 – 1961.
În perioada 1955 – 1960, Sorin Toma a fost membru CC al PMR.
Intervalul 1946 (1947) – 1960 reprezinta anii marilor crime politice, ai lagărelor de muncă, deportărilor și închisorilor in care elitele României au fost decimate, pe vremea când, după cum nota Ion Cristoiu, într-un articol publicat de revista „Historia Special“, „Partidul hotărăște cine moare și cine trăiește”.
„Scânteia“ – principalul „organ” de propagandă al PCR -, a fost „ciocanul” cu care bolșevicii au făcut zob principiile democrației, punând bazele noii societăți românești, în care ura de clasă, minciuna, delațiunea și ignoranta au devenit modus vivendi.
„Scânteia“ publică și promovează exact ce dorește Partidul. Publicația dă in vileag și identifică „dușmanii poporului muncitor”, poporul citește, se revoltă și „cere pedepsirea chiaburilor”, iar statul, „luând act de voința poporului”, își face datoria: „judecă” și condamnă „vinovații” – la moarte, munca silnică ori temniță grea pe viață, după caz.
In acest context, printre multe alte articole scrise de Sorin Toma si care „infierau”, cu „avant revolutionar”, persoane, fapte, atitudini considerate, la acea vreme, o „ crima de lezmajestate” la adresa ideologiei comuniste, „marele ziarist” bolsevic a publicat un faimos articol, care avea drept scop delegitimarea scriitorului Tudor Arghezi.
Pamfletul lui Sorin Toma impotriva lui Tudor Arhgezi, de o violenta fara precedent, poarta titlul „Poezia putrefactiei sau Putrefactia poeziei“ si este atat de lung incat „Scanteia“ il publica in foileton, in numerele din 5, 7, 9 si 10 ianuarie 1947. Ulterior, textul va fi tiparit si intr-o brosura.
Redactorul-sef de la „Scanteia“ nu-i imputa poetului ca ar fi lipsit de talent, ci ca face propaganda burgheza:
„(…) Intr-adevar, cu ce se ocupa poetul Tudor Arghezi in anii din urma? Scrie tablete reactionare in stil de sarada si, din cand in cand, si poezii, criptate si ele, dar totusi mai limpezi decat tabletele“ / „Iata deci poezia in jalnica postura de caine de paza al profiturilor capitaliste!” „Ce pacat – iti spui, citind aceste versuri (Cuvinte Potrivite) – ca o imagine atat de frumoasa se pierde in noroiul ideologic al burgheziei decadente, noroi menit a fi calcat in picioare de poporul biruitor in marsul sau spre lumina si viata“.
Semnalul dat de „Scanteia“ e foarte puternic, poetul devine un paria in Romania, nu-l mai publica nimeni, devine nefrecventabil – ca un ciumat. Isi pierde sursele de venit.
Tudor Arghezi va ramane un proscris vreme de aproape 8 ani, pana in 1955, cand va consimti, in cele din urma, sa pactizeze cu comunistii. Nu mai avea niciun sens sa se opuna, devenise clar ca noul regim prinsese radacini si prea curand nu avea sa fie daramat.
Va urma. Mama domnului Mircea Toma, o “versată agentă a direcției de informații externe a N.K.V.D, ulterior KGB, in prezent FSB”.
