Cum funcționează lumea. Episodul 2/a.
“Masa Rotundă”, organizaţia francmasonică ce are ca scop controlul ţărilor lumii.
Cecil Rhodes, părintele societăţilor secrete moderne, şi mentorul său spiritual, John Ruskin, continuau o tradiţie filozofică avându-şi originile în Grecia Antică şi chiar dincolo de ea. Dintre alte persoane ce au urmat această tradiţie îi putem cita pe pionierii socialism-comunismului, Karl Marx şi Friedrich Engels.
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX apăruseră multe astfel de societăţi şi asociaţii, fundaţii de caritate sau grupuri de dezbatere, toate având în spate societăţi secrete. Masa Rotundă şi organizaţiile sale perdea s-au născut din visele masonului şi miliardarului Cecil Rhodes.
Fondator şi membru al grupării secrete Society of the Elect sau Societatea Aleșilor, Cecil Rhodes acumulase o avere considerabilă în Africa de pe urma minelor de dimante şi era puternic implicat în politică. În Africa era un personaj atât de cunoscut şi influent, încât Rhodesia, azi cunoscută drept Zimbabwe, a fost numită după el.
Cecil Rhodes, creatorul organizaţiei francmasonice “Mesele Rotunde”.
„Masa Rotundă” a apărut în 1909 având drept scop „crearea unui guvern mondial federal”.
Mesele Rotunde şi-au început activitatea ca o adunare de grupuri semisecrete, formate după ideologia societăţii Illuminati şi a Francmasoneriei, având cercuri „interioare” şi „exterioare” şi o ierarhie piramidală.
Cercul „interior” era numit Cercul Iniţiaţilor sau Cei Aleşi, pe când cercul „exterior” era numit Asociaţia Ajutătorilor. Doi membri ai cercului „interior” de iniţiaţi ai lui Rhodes erau finanţiştii britanici lordul Victor Rothschild şi lordul Alfred Milner, un imperialist înflăcărat, înalt comisar în Africa de Sud și guvernator al Coloniei Capului.
.Rhodes şi-a numit societatea secretă Masa Rotundă, după denumirea locului legendar de întâlnire al cavalerilor regelui Arthur.
Masa Rotundă, organizaţia ce vrea să preia controlul asupra conducerii politice din toată lumea.
Fostul ofiţer britanic de informaţii, dr. John Coleman scria că, înarmaţi cu imensele bogăţii câştigate de pe urma faptului că deţineau controlul asupra minelor aurifere şi de diamante, dar şi din comerţul cu droguri, membrii Mesei Rotunde s-au răspândit în toată lumea, pentru a prelua controlul asupra politicilor fiscale şi monetare şi a conducerii politice din toate ţările în care « operau ».
Notă: În anul 1993, în cartea sa, intitulată „Conspirators’ Hierarchy: The Story of the Committee of 300″ – „Ierarhia conspiratorilor: povestea Comitetului celor 300”, dr. John Coleman relatează următoarele aspecte cu referire la unul dintre obiectivele globaliste de diminuare a populației:
„Cel puțin 4 miliarde de „mâncători inutili” vor fi eliminați până în anul 2050, prin războaie limitate, epidemii de boli fatale cu acțiune rapidă și înfometare. Energia, hrana și apa vor fi menținute la niveluri de subzistență pentru cei care nu sunt din elită, începând cu populațiile albe din Europa de Vest și America de Nord și apoi răspândindu-se la alte rase. Populația Canadei, a Europei de Vest și a Statelor Unite va fi decimată mai rapid decât cea de pe alte continente, până când populația lumii va ajunge la un nivel gestionabil de 1 miliard de oameni, din care 500 de milioane vor fi din rasa chineză și japoneză, selectate pentru că sunt obișnuiți să se supună autorității fără îndoială”.
În continuare John Coleman afirmă:
„Masa Rotundă însăşi este alcătuită dintr-o adevărată încrengătură de companii, instituţii, bănci şi unităţi de învăţământ; ea le-ar ocupa timpul specialiştilor de înaltă calificare de la companiile de asigurări vreme de un an, numai pentru a o descâlci şi înţelege”.
Carrol Quigley în lucrarea „Tragedy and Hope” arată:
„La sfârşitul războiului era clar că organizarea sistemului trebuia extinsă drastic. Sarcina i-a fost încredinţată lui Lionel Curtis care a înfiinţat în Anglia şi în fiecare dominion o organizaţie perdea pentru fiecare Grup local al Mesei Rotunde.
În Anglia, această organizaţie paravan era Royal Institute of International Affairs, înfiinţată la Londra pe nucleul Mesei Rotunde. În New York era cunoscută drept Council on Foreign Relations, si era un paravan pentru J.P. Morgan and Company. De fapt, planurile originale ale Royal Institute of International Affairs şi Council on Foreign Relations au fost trasate in Paris.”
Notă: Carrol Quigley, istoric, adept al globalismului, care descrie în cartea sa mecanismele de putere ocultă, din interior, după ce a fost admis în cercurile de putere, a fost consultant la Departamentul Apărării și pentru Marina Americană. Quigley e absolvent de Harvard și cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o predând la Universitatea Georgetown. Aceasta e un centru major de instruire a elitelor politice și militare, avându-i între absolvenți pe Bill Clinton (despre care s-a speculat că i-ar fi ucenic lui Quigley), Emmanuel Barroso, mai mulți regi și prinți, precum și generali de la Pentagon.
Rețeaua anglofilă “Masa Rotundă”.
Potrivit profesorului Carrol Quigley, un teoretician și susținător fervent al globalismului de astăzi:
„Există şi azi şi a existat timp de o generaţie o reţea internaţională anglofilă care « operează » în secret. Cunosc modul de funcţionare al acestei reţele pentru că l-am studiat timp de două decenii, permiţându-mi-se ca, vreme de doi ani, pe la începutul anilor ’60, să-i studiez hârtiile şi înregistrările secrete.
Spusele sale au fost reluate ca un ecou de autorii Wallechinsky şi Wallace, care au citat din testamentul lui Rhodes în care era menționat:
„înfiinţarea, promovarea şi dezvoltarea unei societăţi secrete, al cărei adevărat scop şi obiect de activitate va fi, de aici înainte, extinderea dominaţiei britanice asupra întregii lumi, pentru a include, în cele din urmă, redobândirea SUA”.
În testamentul său, Cecil Rhodes a cerut ca o parte din imensa sa avere să fie destinată finanţării acestui deziderat. Extinderea dominației britanice.
Printre mijloacele utilizate se află şi crearea de burse şi aici trebuie spus că Bill Clinton, fostul preşedinte al Statelor Unite, a „beneficiat” de o bursă Rhodes.
În 1890, regina Victoria, impresionată de punctele lui de vedere imperialiste, l-a numit pe Rhodes prim-ministru al coloniei africane de la Capul Bunei Speranţe. La moartea lui, survenită în anul 1902, de pe urma unei maladii cardiace, reputaţia de om de afaceri dur şi inflexibil pe care o dobândise Rhodes a fost „îndulcită” de vestea instituirii unui program finanţat generos de el, menit să asigure burse la Oxford, pentru sprijinirea tinerilor talentaţi.
Grupurile Mesei Rotunde
Profesorul Carol Quigley identifica societatea secretă a lui Rhodes la plural, denumind-o Grupurile Mesei Rotunde; în 1915, organizaţia avea deja filiale în şapte ţări. Deşi a fost creată de Curtis şi de alte persoane, finanţarea activităţilor societăţii venea în principal de la susţinătorii lui Rhodes şi ai lordului Milner.
„Din 1925, au existat contribuţii substanţiale din partea unor bogătaşi, precum şi a unor fundaţii şi firme aparţinând comunităţii financiar-bancare mondiale, mai cu seamă de la trustul familiei Carnegie din Marea Britanie şi alte organizaţii asociate cu familiile J.P. Morgan, Rockefeller, Whitney…”, adăuga Quigley, nemenţionând numele Rothschild.
Notă: Lionel George Curtis (1872–1955) a fost un internaționalist și autor britanic. El a fost inspirația pentru înființarea Chatham House (Institutul Regal al Afacerilor Internaționale), precum și a Consiliului SUA pentru Relații Externe la Conferința de Pace de la Paris din 1919. A fost un membru de frunte al mișcării Mesei Rotunde . Scrierile și influența lui au determinat evoluția fostelor națiuni britanice în Commonwealth.
După moartea lui Rhodes, acoliții acestuia, respectiv Lordul Milner, Rothschild şi susţinătorii lor din cercurile financiar-bancare internaţionale au dobândit controlul total asupra Grupurilor Mesei Rotunde, care au început să se extindă cu mult dincolo de graniţele imperiului britanic.
Profesorul Quigley explică:
„La sfârşitul Primului Război Mondial, a devenit evident pentru toţi că organizarea acestui sistem [al Mesei Rotunde] trebuia să fie foarte mult extinsă”. Iată de ce Lionel Curtis a fost solicitat să înfiinţeze Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale, ca o organizaţie-umbrelă, care să reunească Grupurile Mesei Rotunde.
Analizând scopurile acestor grupuri, al căror principal obiectiv se pare că era acela de unire a tuturor naţiunilor lumii într-o singură entitate vorbitoare de limbă engleză, în scopul menţinerii păcii şi al aducerii stabilităţii şi prosperităţii în zonele subdezvoltate ale lumii, Quigley le considera ca fiind „în cea mai mare parte a lor lăudabile”.
Va urma! Cine a fost Cecil Rhodes.
