In aprilie 2017, academicianul Eugen Mihăescu a publicat, în Evenimentul Zilei, un interviu incendiar despre Revoluția din Decembrie 1989. Lovitura de stat, revolta populară și răsturnarea politică din decembrie 1989 s-a pregătit, în primul rând, în Occident, nu la Moscova. De la dezertarea din 1978 a generalului Ioan Mihai Pacepa în SUA, o parte a nomenclaturii și ”intelighenției” comuniste a emigrat în Occident, nu în URSS. Teoria implicării masive a agenților sovietici în revoluție a pus-o pe tapet prima dată Ioan Mihai Pacepa din SUA. Era firesc, astfel, ca pregătirile răsturnării lui Nicolae Ceaușescu să se facă la New York.
Revoluția din 1989 a fost de fapt o ”lovitură de stat” (și revoltă populară nota red.), afirmă academicianul Eugen Mihăescu dezvăluind presei că „la sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington”.
Despre Ion Iliescu spune că era ”extraordinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care, setea de putere l-a transformat într-un fel de ”mafiot care conduce clanul”.
Eugen Mihăescu spune că Ion Iliescu trebuia să facă numai tranziţia şi să nu se agaţe de putere: „Aveam încredere în el. Am crezut că este singurul care poate să facă tranziţia. Nu am crezut că se agaţă de putere, că vrea să rămână. Și mai credeam atunci – şi aici este greşeala mea – că nu era un comunist cu cap pătrat, cum erau toţi ceilalți…Trebuia să facă numai tranziţia şi să nu se agaţe de putere…Când cineva e dublură timp 25 de ani şi nu apucă să cânte „Rigoletto”, în momentul când moare solistul şi cântă el… nu se mai opreşte din cântat. A stat prea mult nevorbit şi necântat”.
Academicianul Eugen Mihăescu mai adaugă că „Scrisoarea celor șase” s-a scris în apartamentul său. ”Ce s-a văzut la Televiziunea Română „Liberă” a fost o mișcare de figuranți, la propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu, avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat „Foc!” asupra Bibliotecii Centrale Universitare…”.
Silviu Brucan, cel care cerea în ”Scânteia” din 1948 condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu și punea etichete de ”fasciști”, a fost eminența cenușie a schimbării din Decembrie 1989. Înaintea evenimentelor dramatice din 1989, Silviu Brucan, un apropiat al lui Soroș, a primit pașaport de la Securitate și a călătorit nestingherit în SUA, unde a pus la cale conspirația înlăturării lui Nicolae Ceaușescu, nu că era bolșevic dictatorul, ci pentru că transformase regimul într-unul național-comunist.
Silviu Brucan avea relații cu serviciile secrete occidentale și sovietice. El a plecat din SUA și a avut întâlniri la Londra și Moscova fără să i se pună pe pașaport ștampila cu viza de intrare, pentru a nu a afla Nicolae Ceușescu, la întoarcerea în țară, că a avut întâlniri în capitalele marilor puteri, care hotărâseră soarta României. Intrat în țară, securiștii au avut surpriza să constate în pașaportul lui Siviu Brucan doar viza de intrare în SUA, nu și cele din UK sau Moscova.
Este evident că înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu s-a luat definitiv la întâlnirea de la Malta, dintre Bush și Gorbaciov, din 2 – 3 decembrie 1989. La pregatirea evenimentelor, au luat parte, în prima linie, serviciile secrete occidentale și cele ale țărilor ”frățești”: Ungaria și Iugoslavia.
Pe fondul nemulțumirilor populare reale, Nicolae Ceaușescu a căzut. Poporul a fost folosit ca ”instrumentum” de către o echipă de conspiratori susținută de capitalele marilor puteri occidentale, în complicitate cu Moscova roșie.
După 1990, sub influența Securității, s-a marșat pe teoria, de altfel îmbrățișată și de Grigore Cartianu sau A.M. Stoenescu, că prepararea Revoluției din Decembrie 1989 a fost, în primul rând, opera agenților KGB și a infiltrării agenților sovietici. Cu toții știm legenda, cu sâmbure de adevăr, a celor 30.000 de agenți sovietici, îmbrăcați sportiv și veniți cu autoturisme Lada în zilele Revoluției. Dar, în istorie, trebuie să gândim rațional, pentru că mersul istoriei are o logică interioară. Beneficiarul Revoluției din Decembrie 1989 nu a fost URSS, ci Occidentul, în special SUA și Germania, care au și beneficiat primordial de uriașa piață de desfacere din țările din est, inclusiv România.
Se știe că Ungaria s-a implicat pentru a recupera o parte din Transilvania, iar Serbia pescuia în ape tulburi prin Banat. Organizaţia România Liberă şi UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securităţii R. P. Ungară) au organizat formaţiuni paramilitare pe care le-au instruit în tabăra (cazarma militară) de la Bicske, pentru “acţiuni viitoare de gherilă urbană în România”. Instructorii erau unguri originari din România, dar aceştia acţionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Noul conducător al României Libere şi al grupului – de cca. 400 de membri – instruit era tehnicianul petrochimist Manea Gheorghe, iar din partea UMRL asista Sandu Pobereznic.
Subzistenţa grupului era asigurată de organizaţii revizioniste maghiare, de UMRL şi de Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi, care avea deja un birou în Ungaria. În subsolul cazărmii de la Bicske se tipărea o parte din materialele de propagandă pentru a fi trimise în România, cu scopul de a se determina apariţia unor nuclee interne ale organizaţiei România Liberă. O altă parte a materialelor de diversiune propagandistică era pregătită în tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar şi ale AVO (Securitatea de Stat a Ungariei) şi difuzată de aceasta din urmă, conform dezvăluirilor generalului Aurel I. Rogojan.
În pregătirea revoltei din Decembrie 1989, URSS și KGB au avut doar rolul de ”instrumentum”, dar comanda era efectiv la Washington și Berlin, adiacentă la Paris și Londra, cu înțelegerea condescendentă a Moscovei comuniste.
”Urmare a Revoluţiei din 1989 România a ieşit din Tratatul de la Varşovia şi a aderat la NATO. Pentru ce ar fi intervenit ruşii, cu o asemenea enormă desfăşurare de forţe (25000 de KGB-işti ocupaţi timp de un an în România, e un efort serios pentru un stat aflat în pragul colapsului, cum era URSS în 1989-1990) ca să obţină ieşirea României din sfera lor de influenţă? se întreba retoric în presă acum câțiva ani, jurnalistul Marius Mihoc.
Dacă s-ar deschide arhivele DIE am fi uimiți că pe teritroiul României au acționat pentru schimbarea regimului ceuașist, în primul rând, CIA, cu acceptul KGB, având în subordine Serviciul Secret German BND, care a acționat, tot cu acordul Moscovei, în organizarea manifestărilor de la Leipzig, din octombrie 1989, ce a dus la căderea RDG, stat efectiv cumpărat cu 100 de miliarde de mărci de către RFG, bani încasați de regimul Gorbaciov.
Alte servicii interesate de situația din România a fost cel francez și britanic, dar pe acțiuni secundare față de interesele CIA sau BND. Căderea lui Ceaușescu trebuie să o înțelegem într-un acord cadru, larg și transnațional, în care Washington și Berlinul și-au impus interesele față de un URSS aflat în criză economică și de sistem și într-un colaps inter-etnic, care a dus la desființarea acestui stat comunist, inventat de occidentali, care nu avea o osatură social-politică rusească, ci una internaționalistă, globalistă.
O parte din Iugoslavia a căzut pe mâna Germaniei. După Decembrie 1989, România nu a devenit republică sovietică sau satelit al Moscovei comuniste, ci un stat în tranziție spre integrarea în structurile politice, militare și economice euro-atlantice, deci occidentale. Teoria istoriografică a ”mâinii prea lungi” a Moscovei și a agenților KGB care luptau până la sacrificiu suprem (de ce?) pentru înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu nu are o bază fundamentată științific și nici documentară solidă, precum și nici o logică istorică, România devenind stat UE și membră NATO, nu republică sovietică.
În acei ani, Moscova era controlată de filiera internaționalistă, cu conexiuni și comandă în centre care nu aveau legătură cu interesele reale ale Rusiei în acel moment. Concluzia firească este că serviciile secrete sovietice și conducerea politică a Moscovei de atunci a executat cu elan un plan pus la punct, comandat și la înțelegere cu Washington-ul lui Bush și Berlinul lui Kohl, în care au pescuit în ape tulburi conform intereselor cauzale de moment: serviciile iugoslave, franceze, maghiare și britanice. Dacă s-ar deschide arhivele DIE am afla adevărul, care eliberează!
