2025. Claudiu Năsui și Ilie Bolojan – doi ipocriți, două fețe ale aceleiași mizerii USR-PNL și o singură misiune: dezbină societatea și își păstrează privilegiile nesimțite.
Introducere. Diversiunea pensiilor speciale: Năsui și Bolojan joacă teatru ieftin pe banii românilor.
Tot scandalul a pornit de la o postare pe Facebook a lui Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, care a dat foc la butoiul cu pulbere:
„Pensiile speciale ale magistraților reprezintă doar 7% din total. Dacă guvernul ar fi serios, ar ataca toate pensiile speciale, inclusiv cele ale militarilor și primarilor. Dar nu o face. Scopul nu este eliminarea pensiilor speciale, ci să pară că vrea ceva, dar nu-l lasă sistemul.”
De aici a început mascarada: Ilie Bolojan a fost împins în față să mimeze lupta cu privilegiile magistraților, iar în subsidiar Năsui afirmă că bomba reală ar fi reprezentată de pensiile militarilor și ale primarilor. Iar Nicolae Ciucă, generalul cu „pensie nespecială” de 40.000 lei, a devenit exemplul suprem de ipocrizie.
Așa s-a născut diversiunea perfectă: magistrații sunt puși la stâlpul infamiei, Armata devine ținta ascunsă, iar baronii locali își pregătesc liniștiți propriile pensii de aur.
Capitolul I. Claudiu Năsui – băiatul de bani gata al USR, libertarian de carton și pion al globaliștilor.
Claudiu Iulius Gavril Năsui nu e nici „marele reformator” pe care îl vinde propaganda USR, nici „tehnocratul providențial” care vine să salveze România.
Este, de fapt, copilul de bani gata al unei familii cu legături strânse în zona de business și de politică, împins în față de aceeași rețea globalistă care a produs și alți „reformatori” de paie.
Năsui și-a construit biografia politică pe hârtiile obținute de la Paris și Milano pe banii lui ta-su și ai mă-sii, dar în România a adus doar aroganță, prostie, scandaluri și incompetență.
Când a fost ministru al Economiei, și-a dat singur acces de administrator pe platforma „Măsura 3” – programul de sprijin pentru IMM-uri, prin care statul român oferea granturi de câteva miliarde de lei.
A fost prins de Corpul de Control al premierului, pentru că, din senin, își trecuse drepturi de administrator asupra aplicației, ca și cum ar fi fost moșia lui personală.
Evident, explicațiile au fost penibile: „n-am făcut nimic ilegal, doar mi-am verificat datele.” În realitate, scandalul a arătat cine este Năsui – un politician cu față de „anticorupt”, dar cu apucături de șmecher de cartier.
Tot Năsui s-a învârtit în scandalul fake-news cu Antena 3, unde televiziunea l-a acuzat că e urmărit penal. A sărit să facă plângeri și să strige că e victima sistemului.
Dar nu întâmplător s-a lipit această etichetă de el – pentru că modul în care a condus ministerul, cu decizii netransparente și afaceri cu dedicație, l-a făcut să pară că are ceva de ascuns. Și chiar dacă nu a fost inculpat, suspiciunile au rămas.
În plus, „libertarianul” Năsui a avut grijă să saboteze constant Pilonul II de pensii. A strigat că oamenii sunt „furați” pentru că nu pot retrage integral banii și a jucat cartea populismului ieftin, atacând fondurile private. În realitate, nu-l interesa deloc soarta contribuabililor, ci să-și facă imaginea de politician „anti-sistem”.
Acesta este Claudiu Năsui: fiu de familie bogată, trimis să studieze și să obțină diplome pe banii părinților, întors în țară să joace rolul de justițiar, dar prins în scandaluri de amatori, cu gesturi care trădează o poftă de control și un dispreț față de regulile statului pe care pretinde că vrea să-l reformeze.
Un personaj cu „merite” doar pe hârtie, dar care, în practică, calcă pe urmele politicienilor pe care îi critică.
Dacă Năsui este propagandistul care aruncă lozinci globaliste din opoziție, atunci Ilie Bolojan joacă rolul executantului din interiorul sistemului: mimează lupta cu privilegii, dar are grijă să nu atingă niciodată pensia proprie și pe cea a baronilor locali.
Capitolul II. Ilie Bolojan – „eroul” de carton care „vânează” magistrați, dar își apără pensia de primar.
Ilie Bolojan, premierul austerității și baronul liberal ajuns acum mare „luptător cu pensiile speciale”, se prezintă poporului ca un erou de telenovelă politică. Mimează curajul, dă din pumn în masă și spune răspicat:
„Eu tai pensiile speciale ale magistraților!” – dar are grijă să nu atingă niciun fir de păr din adevărata problemă: pensiile primarilor și ale baronilor locali, inclusiv ale lui însuși.
De ce a ales magistrații? Pentru că sunt o țintă comodă, perfectă pentru spectacol mediatic. Sunt puțini – puțin peste 5.000 – și au pensii astronomice, care revoltă opinia publică.
E simplu să arăți cu degetul spre ei și să strigi: „Iată hoții!”. Dar, dincolo de perdeaua asta de fum, Bolojan ocolește cu grijă pensiile primarilor, care încă nu au intrat în vigoare, dar care vor exploda în momentul în care CCR va decide că nu mai pot fi amânate la nesfârșit.
Și cine se numără printre beneficiari? Exact Ilie Bolojan și camarila lui de baroni PNL și PSD.
Când vine vorba de magistrați, Bolojan joacă teatru: își asumă riscul de a „supăra sistemul” și de a „pierde la CCR”. Se dă victimă, erou neînțeles, care „luptă cu statul paralel” și cu privilegii.
În realitate, știe foarte bine că proiectul va fi blocat sau tăiat de Curtea Constituțională, iar el va rămâne cu imaginea de luptător curajos. A vrut, dar „nu l-au lăsat”.
Această strategie nu este nouă. E același scenariu vechi, jucat pe rând de toate guvernele: se atacă o categorie vizibilă, se creează scandal, CCR respinge legea, iar politicienii ies în față să se plângă. Între timp, pensiile baronilor locali și ale parlamentarilor cresc liniștit.
În plus, trebuie spus clar: Bolojan nu e un politician sărac, care ar trăi din „pensie și salariu”. E un baron local cu rețele adânci în administrație și afaceri, omul care a făcut legea la Oradea ani la rând și care acum își exportă modelul de „dictator eficient” la nivel național.
Întreaga sa carieră e construită pe compromisuri și înțelegeri obscure, dar imaginea publică e atent lustruită: politicianul care taie, care reduce, care „face ordine”.
Dar ordinea lui Bolojan e, de fapt, dezordine pentru popor. Pentru că în timp ce magistrații devin țapi ispășitori, adevăratele pensii nesimțite – cele ale primarilor și ale politicienilor – rămân intacte. Și, culmea ironiei, exact Bolojan va fi printre primii care le va încasa.
Ilie Bolojan este exemplul clasic de politician care știe să-și construiască imaginea de „om gospodar”, dar care, în realitate, a condus Oradea după tiparul clasic al baronilor locali: cu contracte dubioase, oameni plantați în funcții și afaceri girate din primărie.
Contracte cu dedicație.
În perioada mandatelor sale la Primăria Oradea, au curs cu nemiluita contractele pentru firme „prietene”. Gurile rele din oraș șoptesc despre licitații cu dedicație, proiecte atribuite discreționar și favoruri mascate prin „modernizarea orașului”.
Bolojan a avut grijă să vopsească totul frumos: drumuri, reabilitări, centre de afaceri – dar în spatele fiecărui proiect au stat aceiași abonați la bani publici.
Plantarea oamenilor de încredere.
Rețeta lui Bolojan a fost simplă: a transformat administrația locală într-un fief personal. Oamenii săi de încredere au fost instalați în companii municipale, în consilii de administrație și în instituțiile care distribuie banii publici.
Funcțiile nu s-au dat pe competență, ci pe loialitate. Mulți dintre aceștia s-au regăsit ulterior în structurile PNL, unde au fost răsplătiți cu sinecuri.
Afaceri mascate prin primărie.
Sub pretextul „dezvoltării urbane”, Bolojan a girat o serie de afaceri imobiliare. Oradea a devenit un șantier permanent, dar cu prețul transformării terenurilor publice în monedă de schimb pentru clientela de partid. Cartiere întregi au fost ridicate prin parteneriate obscure, unde firme apropiate de PNL au fost primele la masă.
Control total asupra orașului.
Bolojan s-a lăudat mereu cu disciplina lui de „neamț”, dar în realitate Oradea a funcționat ca o moșie personală. Presiunea asupra consilierilor locali, blocarea adversarilor politici și monopolizarea deciziilor au arătat adevărata față a „omului gospodar”: un mic dictator care își conduce feuda cu mână de fier.
Legături politice obscure.
Ascensiunea lui Bolojan nu s-a făcut doar pe „merite administrative”, ci și pe combinații de culise. A știut să bată palma cu grupările influente din PNL, să își negocieze sprijinul și să se facă indispensabil. Acum, ca premier, aplică aceeași rețetă: lovește la suprafață în „speciali” pentru a-și proteja propria castă.
Toate aceste elemente arată clar cine este Ilie Bolojan: un baron local reciclat la nivel național, care își cosmetizează imaginea cu sloganul „eroul care taie pensiile speciale”, dar care, în realitate, își apără propriile privilegii.
Magistrații sunt doar un decor convenabil în scenariul său, iar pensiile primarilor – adevărata lui miză – rămân neatinsă.
Ilie Bolojan se prezintă în fața țării ca un politician „altfel”, gospodar, eficient, omul care taie în carne vie. În realitate, traseul lui la Oradea arată fix rețeta clasică a baronului local: contracte cu dedicație, sinecuri pentru oamenii săi, combinații imobiliare și o administrație transformată în moșie personală.
Contractele cu iubita lui Anastasiu.
Când presa locală a început să pună întrebări despre Hildegard Brandl,
arhitectă și parteneră de viață a lui Dragoș Anastasiu (fost vicepremier, cu legături puternice în zona PNL și în mediul de afaceri german), Bolojan a ridicat din umeri:
„Au fost doar patru contracte, din mii de proiecte”. Patru contracte – dar ce contracte! Firma UNITH2B SRL a primit de la Primăria Oradea proiecte de 140 de milioane de lei cu TVA inclus, multe dintre ele prin atribuire directă, fără licitație reală.
Așadar, primăria condusă de Bolojan a umplut buzunarele unei firme legate direct de o familie politico-economică influentă. Nu vorbim de o simplă coincidență, ci de o schemă clasică: banii publici direcționați către prietenii și partenerii de partid.
Și când a fost prins, Bolojan a folosit scuza clasică: „Nu mi se pare mult”. Evident că nu i se pare, când nu el plătește, ci contribuabilul orădean.
Mafia funcțiilor publice.
Oradea, pe vremea lui Bolojan, a funcționat ca o administrație paralelă, unde oamenii de încredere erau plantați în funcții cheie. Exemplele abundă:
- Marcel Dragoș, viceprimar și fost director la Direcția Fond Imobiliar, a semnat în locul primarului acte prin care două terenuri evaluate la 000 de euro au fost transferate în beneficiul unor grupuri de afaceri locale. În loc să răspundă pentru astfel de practici, Dragoș a fost protejat și promovat.
- Alina Silaghi, expert contabil, a fost propulsată director al Agenției de Dezvoltare Locală Oradea. Nimic neobișnuit, dacă nu ar fi fost anterior contabilă pentru firme apropiate de gruparea Kubon, unul dintre jucătorii grei în combinațiile imobiliare locale. Practic, oamenii din jurul lui Bolojan au făcut trecerea de la business la administrație fără nicio problemă – dar mereu pe bani publici.
- Directori ai Direcției Patrimoniu Imobiliar, precum Cristian Beltechi și Cristian Norocel Popescu, au fost menținuți în poziții cheie, în timp ce presa locală scria că instituția gestiona preferențial terenuri și spații, favorizând „abonații” primăriei.
Astfel, administrația lui Bolojan a devenit o rețea de interese unde fidelitatea conta mai mult decât competența.
Afacerile imobiliare cu magnații locali.
Sub conducerea lui Bolojan, Oradea a devenit un șantier permanent. Dar în spatele imaginii de „dezvoltare”, realitatea era una crudă: cartiere întregi au fost ridicate prin combinații imobiliare unde primăria a jucat rolul de partener, nu de arbitru.
Numele vehiculate sunt grele:
- Ștefan Kopanyi, personaj cu trecut dubios, convertit din cămătar în dezvoltator imobiliar, a ajuns să fie unul dintre cei mai puternici jucători din piața imobiliară orădeană. Cine i-a deschis ușa? Administrația Bolojan.
- Zoltan Teszari, patronul DIGI, a avut legături directe cu proiecte de infrastructură și telecomunicații girate de primărie.
- Beniamin Rus, proprietarul Selina, a prins contracte consistente pentru lucrări publice, fiind abonat tradițional la banii orașului.
Toți acești „grei” ai Oradiei au prosperat sub ochii lui Bolojan, care poza în „gospodarul incoruptibil”. În realitate, banii publici s-au rotit în același cerc de firme și personaje care astăzi sunt prezentate ca „motorul dezvoltării”.
Dictatura locală.
Pentru orădeni, Bolojan a fost și „mântuitorul” care a schimbat fața orașului. Dar metodele sale au fost cele ale unui mic dictator.
A forțat consilierii locali, a marginalizat adversarii politici, a concentrat puterea în mâinile sale. Administrația a devenit un stat în stat, unde deciziile se luau într-un cerc restrâns, iar cine se opunea era eliminat sau redus la tăcere.
Concluzia capitolului: Ilie Bolojan nu este „eroul” care taie pensiile speciale, ci un baron local reciclat la nivel național. La Oradea și-a clădit puterea prin contracte cu dedicație, rețele clientelare și afaceri cu magnații locali. Astăzi, mimează lupta cu magistrații, dar își apără propriile privilegii și pregătește terenul pentru pensia sa de aur ca primar.
Și dacă Bolojan se folosește de magistrați pentru a-și cosmetiza imaginea, atunci Ciucă devine exemplul perfect de general nesimțit, scos la înaintare ca să compromită întreaga Armată și să justifice tăierea pensiilor militare.
Capitolul III. Nicolae Ciucă – generalul cu pensie nesimțită. Excepția care compromite întreaga Armată.
Nicolae Ciucă a intrat în istoria recentă nu prin merite militare, ci printr-o pensie monstruoasă: 40.000 de lei pe lună.
S-a retras înainte de 50 de ani, după o carieră de „general de birou” mai degrabă decât de front, și a început să încaseze o pensie mai mare decât salariul oricărui președinte de stat din Europa de Est.
Această pensie, pe care o numește ipocrit „nespecială”, este folosită acum ca exemplu pentru a demoniza întreaga Armată.
Numai că adevărul este altul: Ciucă și generalii de carton din jurul său reprezintă excepția, nu regula.
- Majoritatea militarilor se pensionează după 25–30 de ani de muncă grea, cu pensii de 000–5.000 lei, abia peste media națională, dar departe de sumele obscene afișate de Ciucă.
- La fel, polițiștii și jandarmii obișnuiți ies la pensie cu venituri care rareori depășesc 5.000–6.000 lei.
- În schimb, casta generalilor din MApN, MAI, SRI sau SPP a creat o adevărată mafie a privilegiilor, unde fiecare grad în plus, fiecare funcție politică și fiecare combinație dubioasă adăugau mii de lei la pensie.
Cazul Ciucă – simbolul ipocriziei.
Ciucă s-a folosit de funcțiile politice pentru a-și construi imaginea de „general patriot”, dar în realitate și-a asigurat o pensie de lux pe care niciun militar de rând nu o va atinge vreodată.
Această pensie este arma perfectă în mâna USR și a altor demagogi: „Uitați ce bani iau militarii!” Numai că ei nu spun adevărul complet – nu toți iau ca Ciucă, ba dimpotrivă.
Generalii din servicii – speciali printre speciali.
În SRI, SPP sau MAI, aceeași schemă: generali pensionați la 50 de ani cu pensii între 20.000 și 30.000 lei, în timp ce angajații de rând abia își duc traiul.
Mulți dintre acești generali au fost ulterior parașutați în funcții politice sau în consilii de administrație, unde și-au dublat veniturile. Și aceștia devin „exemple” aruncate în spațiul public pentru a justifica tăierea întregului sistem de pensii militare.
Militarii de rând – carne de tun, pensii decente.
Esențialul este acesta: militarii care au luptat în Afganistan, Irak sau pe frontierele NATO nu au pensii de zeci de mii de lei. Ei ies cu pensii de 3.500–4.500 lei, sume care nu reflectă sacrificiul unei vieți întregi.
Dar pentru a lovi în Armată, politicienii globaliști bagă în aceeași oală și pe soldatul care a mâncat praf în poligon, și pe generalul care a băut cafea la birou.
Strategia diversionistă.
USR, prin Năsui și guvernul Bolojan, folosește aceste excepții – Ciucă, generalii SRI, șefii din MAI – ca pretext pentru a justifica o tăiere generală.
Este o manipulare grosolană: poporul vede cifrele obscene de 30–40.000 lei, se revoltă, iar apoi politicienii spun:
„Trebuie să reformăm tot sistemul”. Rezultatul? Nu Ciucă și camarila lui vor avea de suferit, ci militarii de rând.
Generalii nesimțiți – exemple concrete.
- Gabriel Oprea – fost ministru al Apărării și al Internelor, om cu doctorate plagiate și combinații politice murdare. Conform presei, pensia sa militară depășește 000 lei lunar, la care se adaugă veniturile obținute din funcții și indemnizații. Omul care și-a construit cariera pe spatele Armatei și care a compromis ideea de „serviciu militar”.
- Florian Coldea, fost prim-adjunct al directorului SRI, retras din activitate după scandalurile cu Sebastian Ghiță. Pensia lui sare de 000 lei lunar, în timp ce „soldații de pe teren” abia trec de 4.000 lei. Coldea este simbolul generalului de birou, care trăiește regește după o carieră făcută mai mult în politică decât în intelligence.
- Dumitru Dumbravă, supranumit „generalul câmpului tactic”, alt personaj controversat din SRI. Presa a relatat că beneficiază de o pensie de peste 15.000 lei și de contracte private după pensionare, în domeniul avocaturii și consultanței.
- Lucian Pahonțu, fost șef al SPP vreme de 13 ani, pensionat cu o pensie uriașă, estimată de presă la peste 20.000 lei lunar. Un alt „special” care, după ce a condus garda de corp a președinților României, a intrat în categoria privilegiată a generalilor cu pensii nesimțite.
- Petre Tobă, fost ministru de Interne și șef al Poliției Române, pensionat cu peste 20.000 lei lunar. Un „general de hârtie”, ajuns mare om în stat prin servilism politic, nu prin fapte de vitejie.
Excepția ridicată la rang de regulă.
Aceștia sunt cei scoși în față de propagandiști ca Năsui: generalii privilegiați, cu pensii nesimțite, care sunt excepția. Dar USR și guvernul Bolojan îi folosesc ca să demonizeze întreg sistemul de pensii militare, unde majoritatea pensionarilor trăiesc decent, cu 4.000–5.000 lei.
Astfel, prin câteva cazuri izolate – Ciucă, Oprea, Coldea, Pahonțu – întreaga Armată și toate structurile de securitate sunt puse la zid. Poporul e manipulat să creadă că „toți militarii iau 30–40.000 de lei pensie”, iar apoi vine soluția: „trebuie să le tăiem tuturor”.
Pensii medii – comparația care demască minciuna.
- Militari de rând (MApN, MAI, Jandarmerie, Poliție): pensia medie este în jur de 200 – 4.500 lei. Asta după 25–30 de ani de muncă, cu carieră scurtă, cu nopți în poligoane, cu riscuri, cu misiuni externe. Cu alte cuvinte, o pensie care abia asigură un trai decent, nu lux.
- Magistrați (judecători, procurori): pensia medie sare de 000 lei lunar, adică de cinci ori mai mult decât a unui militar de rând. Iar aici nici măcar nu discutăm de sacrificiu pe front, ci de oameni care s-au pensionat la 50 de ani, după ce au stat în birouri luxoase și, în multe cazuri, au închis ochii la corupție.
- Generali de carton din Armată, MAI, SRI, SPP: pensii între 000 și 40.000 lei lunar, excepții care au compromis imaginea Armatei și care sunt folosite ca paravan de propagandă. Aici intră cazuri ca Nicolae Ciucă, Gabriel Oprea, Florian Coldea, Lucian Pahonțu.
Concluzie a capitolului: Nicolae Ciucă și generalii nesimțiți din servicii sunt doar vârful icebergului corupției, nu realitatea de zi cu zi a Armatei.
Dar întreaga Armată e târâtă în mocirlă din cauza acestor exemple. Politicienii se folosesc de imaginea lor pentru a lovi exact acolo unde România nu-și permite: în instituția care, cu toate păcatele ei, este ultima redută a suveranității.
Adevărul este limpede: marea masă a militarilor are pensii decente, comparabile cu restul populației active, iar pensiile nesimțite sunt apanajul unei caste restrânse de generali și magistrați. Dar politicieni ca Năsui și Bolojan folosesc aceste excepții pentru a-și construi retorica populistă și pentru a lovi în instituții fundamentale ale statului.
Capitolul IV. Magistrații – perdeaua de fum care ascunde adevărata miză.
În toată mascarada cu „pensiile speciale”, magistrații au devenit ținta preferată a propagandei. Sunt puțini – puțin peste 5.300 – dar pensiile lor sunt astronomice, de 20.000–25.000 lei lunar.
Cifrele acestea provoacă revoltă publică, iar politicienii, în frunte cu Ilie Bolojan, le-au folosit ca țintă ușoară pentru a-și construi imaginea de „luptători cu privilegiile”.
De ce magistrații și nu alții? Răspunsul e simplu: pentru că sunt o minoritate vizibilă și pentru că lovitura dată lor nu afectează în realitate bugetul.
Chiar și dacă mâine s-ar tăia complet pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, economia pentru stat ar fi nesemnificativă. Nu de acolo se astupă gaura de zeci de miliarde din deficit.
Dar, în logica politică, magistrații sunt perfecți ca „țap ispășitor”:
- Poporul vede cifrele obscene și se înfurie.
- Politicienii mimează reforma și dau vina pe CCR când legea pică.
- Între timp, adevăratele bombe – pensiile primarilor și ale generalilor privilegiați – rămân neatinsă.
Mai grav, atacul la magistrați are și o miză politică ascunsă: slăbirea independenței justiției. Magistrații incomozi pot fi șantajați sau marginalizați sub pretextul „privilegiilor”, în timp ce „magistrații de casă” ai puterii își văd liniștiți de combinații.
De altfel, și aici apare ipocrizia totală:
- Când e vorba să fie amânată aplicarea legii pensiilor pentru primari, CCR sare imediat și spune că „nu poți amâna la nesfârșit”.
- Dar când se discută tăierea pensiilor magistraților, CCR joacă dublu, cu decizii contradictorii și justificări penibile, menite să protejeze un sistem care le hrănește propriile buzunare.
Adevărul este că întreaga discuție despre „pensiile speciale” a fost gândită ca un joc de umbre:
- Magistrații sunt puși la zid ca să se creeze scandal mediatic.
- Militarii sunt demonizați prin câteva exemple nesimțite de generali.
- Baronii locali și politicienii își pregătesc liniștiți propriile pensii de aur.
Concluzia capitolului: Magistrații nu sunt problema principală a României, ci doar perdeaua de fum. Miza reală este controlul asupra Armatei și protejarea propriilor privilegii ale politicienilor. Dar pentru a abate atenția poporului, guvernul a preferat să arunce judecătorii și procurorii în fața mulțimii, ca un os de ros, în timp ce jaful adevărat continuă nestingherit.
Concluzie. Ipocrizia absolută: Năsui și Bolojan, două fețe ale aceleiași mascarade.
Tot circul cu „reforma pensiilor speciale” nu este decât o mare diversiune.
- Claudiu Năsui, libertarianul de carton al USR, manipulează opinia publică și bagă la grămadă militarii cu magistrații, doar ca să pregătească terenul pentru tăierea pensiilor de serviciu ale Armatei. El nu vrea echitate, ci să slăbească instituția care garantează suveranitatea națională, exact după manualul globalist.
- Ilie Bolojan, baronul reciclat de la Oradea, se dă erou național și mimează curajul lovind în magistrați – o țintă comodă, minoritară și mediatică. În realitate, își apără pensia de primar și privilegiile clicii sale, aceeași castă care a prosperat din contracte cu dedicație și din complicități cu magnații locali.
În final, ce rămâne?
- Magistrații, transformați în țapi ispășitori, ca să aibă poporul pe cine scuipa.
- Armata, demonizată pe baza câtorva exemple nesimțite, ca să poată fi sacrificată la ordinul Bruxelles-ului.
- Politicienii, cu Bolojan în frunte, își pregătesc liniștiți pensiile lor de aur, pe care CCR le va apăra cu aceeași ipocrizie cu care a apărat privilegiile magistraților.
România nu este condusă de reformatori, ci de ipocriți. Năsui manipulează, Bolojan mimează, Ciucă se îndoapă. Iar poporul e pus să plătească nota de plată, în timp ce mascarada cu „pensiile speciale” nu schimbă nimic din jaful real.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
https://ziare.com/pensii-speciale/ilie-bolojan-toni-neacsu-claudiu-nasui-1962279
https://m.ziare.com/amp/pensii-magistrati/speciale-reducere-guvernul-bolojan-claudiu-nasui-1962117
