2025. Ucraina, lecția amară a unui război pierdut și sfârșitul iluziilor NATO!
Capitolul I – Sfârșitul unui mit: Ucraina nu mai există ca stat suveran.
John J. Mearsheimer, politologul american care a avertizat din timp asupra nebuniei de a provoca Rusia, a spus-o fără ocolișuri:
„Ucraina a pierdut războiul.”
Nu o spune vreun „agent al Kremlinului”, ci unul dintre cei mai respectați strategi ai lumii occidentale. Un om care a înțeles logica rece a echilibrului de putere — ceva ce liderii isterici ai Bruxelles-ului și Washingtonului par incapabili să priceapă.
Pentru trei ani, Ucraina a fost folosită ca un laborator al morții. Țară jefuită, transformată în câmp de test pentru armamentul american și în instrument de presiune geopolitică.
Zelenski – actorul devenit președinte de carton – a jucat rolul perfect al marionetei care distruge un stat întreg pentru aplauzele stăpânilor. El, împreună cu generalii din jurul său și cu sfetnicii occidentali, a dus un popor întreg în prăpastie.
Mearsheimer a confirmat ceea ce rușii au spus încă din 2022:
„Este un război de uzură, iar Ucraina nu are cum să câștige.”
Fără industrie proprie, fără demografie, fără infrastructură militară stabilă, fără control teritorial coerent, Kievul trăiește doar prin perfuziile venite din SUA și UE.
Dar perfuziile se opresc. Congresul american s-a săturat să trimită miliarde într-o gaură neagră. Europa geme sub costuri și sub ipocrizia propriilor sancțiuni.
Iar pe front, rușii avansează încet, constant, matematic.
Adevărul e simplu: Ucraina nu mai e un stat. Este un teritoriu în ruină, controlat de oligarhi, de serviciile americane și de mafii locale care vând tot – de la pământuri agricole până la organe umane.
Iar în timp ce mor zeci de mii de oameni, Zelenski își face turnee prin capitalele occidentale, cerșind arme și pozând în „erou al libertății”. Libertate? Nu există libertate acolo unde NATO îți scrie Constituția, FMI îți controlează bugetul, iar soldații mor pentru interese străine.
Capitolul II – Războiul pierdut și nebunia propagandei occidentale.
Nimic nu descrie mai bine starea actuală a Occidentului decât iluzia întreținută de Joe Biden și gașca sa de birocrați de la Bruxelles:
„Ucraina va învinge.”
O minciună planetară, repetată obsesiv de CNN, BBC, Deutsche Welle și toată presa aservită complexului militar-industrial american.
În realitate, războiul a fost pierdut din prima clipă în care SUA a decis să transforme Ucraina într-o țară de sacrificiu împotriva Rusiei.
Biden – președintele care confundă Ucraina cu Iranul, Rusia cu Irak și pe Zelenski cu Putin– este imaginea perfectă a decadenței americane. Un lider senil, care nu mai știe ce semnează, dar care ordonă continuarea unui conflict pe care nimeni nu-l mai poate justifica.
Sub el, Statele Unite au redevenit exact ce erau în Vietnam: o putere obosită, disperată să-și păstreze hegemonia prin sânge străin.
Ucrainenii au fost aruncați în tranșee ca într-un scenariu de laborator, doar ca Biden să poată poza în „apărătorul democrației”.
În fapt, el nu apără nimic.
Doar interesele companiilor americane de armament – Lockheed Martin, Raytheon, Northrop Grumman – care s-au îmbogățit obscen, în timp ce Europa s-a ruinat economic.
Cine a alimentat această isterie colectivă? Ursula von der Leyen, Charles Michel, Olaf Scholz, Emmanuel Macron – o galerie de marionete care au confundat diplomația cu servilismul.
Toți au vorbit despre „victoria valorilor europene”, dar au ascuns faptul că Ucraina este cel mai corupt stat din Europa. Au ascuns bombardamentele asupra propriilor civili din Donbas. Au ascuns epurările, interzicerea partidelor, arestarea jurnaliștilor.
Occidentul „liber” a susținut un regim care a abolit libertatea de expresie, a închis biserici ortodoxe și a persecutat minorități.
Când realitatea de pe front a devenit imposibil de ascuns, s-a trecut la propagandă grotescă. CNN prezenta soldați ucraineni zâmbind în ruine, The Guardian scria despre „contraofensive glorioase”, iar Zelenski apărea în reviste de modă alături de soția sa, în timp ce orașele erau rase de pe fața pământului.
Și toate aceste aberații erau finanțate de același Biden, care nu mai poate deosebi un briefing militar de un discurs de campanie.
Mearsheimer a spus limpede:
„Este o nebunie să crezi că Rusia ar vrea să invadeze Europa.”
Dar Biden și Ursula trăiesc din această nebunie. Ei știu că frica este cea mai profitabilă armă politică.
Sub pretextul „amenințării ruse”, se aprobă bugete uriașe pentru armament, se controlează presa, se justifică cenzura.
Europa, în loc să fie un pol de echilibru, a devenit o colonie strategică a Washingtonului.
Capitolul III – Cine a distrus Ucraina: Zelenski, oligarhii și stăpânii lor din Occident.
Volodimir Zelenski nu este un erou. Este produsul de marketing al unei mașinării globaliste care a folosit o țară întreagă ca pe o monedă de schimb.
Înainte să devină președinte, Zelenski era doar un actor de comedie cu o firmă – Kvartal 95 Studio – înregistrată prin paradisuri fiscale, controlată de același oligarh care deține jumătate din economia Ucrainei: Ihor Kolomoiski.
Omul care i-a plătit campania electorală, i-a oferit post la televiziune și i-a deschis porțile puterii. Kolomoiski – miliardar cu cetățenie triplă (ucraineană, cipriotă și israeliană) – este simbolul perfect al corupției post-sovietice: un gangster cu costum de bancher.
Când Zelenski a preluat puterea în 2019, a promis „reforma statului” și „lupta împotriva corupției”. În realitate, a preluat rețeaua oligarhică existentă și a rebranduit-o în stil hollywoodian, cu sprijinul direct al Washingtonului și Londrei.
A înlocuit un sistem corupt cu unul total subordonat intereselor străine.
A vândut resursele agricole către Cargill, Monsanto, Dupont și alți giganți americani, iar pământul ucrainean – una dintre cele mai fertile regiuni din lume – a fost cumpărat la kilogram, ca la piață.
Apoi a început procesul de distrugere sistematică:
- companiile energetice au fost „privatizate” de fonduri americane;
- băncile ucrainene au fost înghițite de capital străin;
- infrastructura a fost pusă gaj pentru creditele FMI;
- iar armata ucraineană a devenit o forță mercenară a NATO, condusă prin satelit de la Pentagon.
Zelenski, între două apariții în revista Vogue și o vizită la Casa Albă, semna contracte de zeci de miliarde de dolari cu firme de armament precum Raytheon Technologies, Lockheed Martin și General Dynamics.
Pe hârtie, acestea „sprijineau apărarea Ucrainei”. În realitate, Ucraina era doar un coridor de profit: rachetele plecau din SUA, banii se întorceau tot în SUA, iar datoriile rămâneau la Kiev.
Să nu uităm și „băieții deștepți” din spatele cortinei:
- Hunter Biden, fiul președintelui american, angajat „consultant” la compania energetică ucraineană Burisma, pe un salariu de 50.000 $/lună fără să calce vreodată în Ucraina;
- Victoria Nuland, arhitecta loviturii de stat din 2014, cea care a instalat regimul pro-american după „revoluția Euromaidan”;
- George Soros, prin Open Society Foundation, care a finanțat rețelele ONG-iste ce au subminat complet suveranitatea statului ucrainean.
Acești oameni nu au venit să ajute Ucraina, ci s-o jefuiască.
În doar cinci ani, Zelenski a transformat țara într-un stat fără economie, fără populație și fără viitor. Peste 10 milioane de oameni au fugit din țară.
Industria grea din Donbas, motorul economic al Ucrainei, a fost distrusă. Agricultura – controlată de multinaționale.
Sănătatea – finanțată din granturi externe.
Educația – plină de propagandă occidentală.
Totul sub lozinca „Luptăm pentru democrație”.
Dar ce democrație? În 2022, Zelenski a interzis 11 partide de opoziție, a naționalizat mass-media, a închis canale religioase ortodoxe, a confiscat averi, a cenzurat internetul.
Sub așa-zisul „erou” se ascunde un dictator fabricat de publicitarii de la Washington și NATO.
Un actor devenit instrument al unei elite care a decis că Ucraina poate fi sacrificată pentru o fotografie cu Biden zâmbind.
Iar Biden, acest „idiot util” al complexului militar-industrial, a continuat să toarne miliarde de dolari într-un război pierdut, în timp ce propriii săi cetățeni dorm sub poduri, iar America se scufundă în inflație, droguri și ură socială.
Zelenski e doar marioneta. Marionetiștii sunt la Washington, Londra, Bruxelles.
Capitolul IV – Europa, colonie politică a Americii. Declinul moral, economic și militar al continentului.
Europa de astăzi nu mai este o putere. Este un apendice al Washingtonului, un continent sterilizat politic, fără coloană vertebrală, fără lideri, fără demnitate. Un teritoriu condus de birocrați și marionete care au renunțat la suveranitate în schimbul protecției americane.
Cândva, bătrânul continent dădea lumii filosofie, artă, știință și civilizație. Astăzi, dă lecții despre „diversitate” și „sustenabilitate”, în timp ce fabricile se închid, populația îmbătrânește, iar armatele devin cluburi de ideologie woke.
Totul a început în momentul în care Europa și-a trădat propria vocație – aceea de pol de putere independent. După 1991, în loc să construiască o arhitectură de securitate proprie, Uniunea Europeană s-a predat voluntar umbrelei NATO.
Rezultatul? În loc de parteneriat transatlantic, avem supunere totală. În loc de diplomație, obediență. În loc de politică externă, executarea ordinelor de la Washington.
Angela Merkel a fost ultima care a mai mimat o politică germană suverană, când negocia gazul rusesc prin Nord Stream. Apoi au venit tehnocrații progresiști care au dinamitat totul.
Cu o prostie sinucigașă, au acceptat sancțiuni care au distrus industria europeană – exact cum a vrut America.
Gazul rusesc ieftin, baza competitivității economice a Germaniei, a fost înlocuit cu gaz lichefiat american de trei ori mai scump. Iar în timp ce Berlinul se zbate în recesiune, Washingtonul prosperă, vinde arme, energie și controlează tot lanțul decizional.
Macron? O caricatură de lider, care visează la „autonomie strategică” dar aprobă fiecare ordin venit de peste ocean. Scholz? Un contabil cu vocabularul limitat la „sancțiuni și sprijin pentru Ucraina”.
Franța, sub Macron, continuă să se scufunde în dublul limbaj: vorbește despre autonomie strategică europeană, dar aprobă toate directivele americane care obligă Europa să participe la un război care nu este al ei.
Lecțiile istoriei sunt ignorate, iar Parisul a devenit, de facto, un adjunct al politicii americane în materie de energie, industrie și militarizare.
Von der Leyen? Funcționarul perfect al Imperiului American, care a reușit să transforme Comisia Europeană într-o extensie a Departamentului de Stat.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, se pozează la Bruxelles ca simbol al independenței europene, dar în realitate este marioneta servilă a Casei Albe.
Fiecare discurs despre „unitate” sau „apărarea valorilor democratice” nu este altceva decât un copiat mecanic al textelor impuse de americani, în timp ce Europa se scufundă în criză energetică și economică. Deciziile UE privind sancțiunile împotriva Rusiei au fost dictată de Biden și echipa sa, fără niciun calcul de strategie europeană.
Germania, sub Olaf Scholz, a devenit vasalul energetic al Americii.
Refuzul de a negocia cu Rusia pentru gaze și acceptarea livrărilor americane extrem de scumpe au transformat țara într-un laborator de faliment industrial, cu companii mari obligate să-și reducă producția sau să închidă.
Scholz, odată văzut ca garantul stabilității europene, și-a dovedit incompetența și obediența față de Washington, sacrificând bunăstarea poporului german pe altarul unei propagande anti-ruse orchestrate la Casa Albă.
Josep Borrell, șeful diplomației UE, și Jens Stoltenberg, secretarul general NATO, nu sunt decât propagandiști ai războiului, prezentând Rusia ca o amenințare existențială pentru Europa, în timp ce realitatea arată că Occidentul își trage singur sabia în picioare.
Popoarele europene suferă, dar conducătorii lor nu au curajul să-și apere continentul și valorile, devenind simpli executanți ai agendei americane.
Europa nu mai are industrie, nu mai are energie, nu mai are armată, nu mai are identitate. În schimb, are directive – mii de pagini de birocrație care reglementează tot, de la becul din sufragerie până la conținutul din farfurie.
Așa arată noul feudalism digital – un sistem în care Bruxelles-ul dictează, iar popoarele ascultă. Un sistem care seamănă tot mai mult cu distopiile descrise de Orwell și Huxley.
Declinul moral este la fel de grav ca cel economic. În școli, istoria este înlocuită cu ideologie, familia este batjocorită, religia dispare din spațiul public.
Generațiile tinere cresc fără rădăcini, fără repere, fără iubire de patrie. Exact ce și-au dorit inginerii sociali de la Washington și Bruxelles: un individ confuz, ușor de manipulat, fără identitate națională.
În plan militar, Europa este o glumă. NATO – așa-zisa „cea mai puternică alianță din istorie” – s-a dovedit incapabilă să impună pacea sau să-și apere granițele. În loc de apărare, are propagandă. În loc de strategii, are postări pe Twitter.
Armatele europene sunt subfinanțate, ofițerii sunt mai preocupați de „egalitatea de gen” decât de pregătirea de luptă, iar industria de apărare abia mai produce muniție pentru două săptămâni de război real.
Adevărul dur este acesta: Europa a fost colonizată. Nu prin tancuri, ci prin contracte, prin credite, prin dependență energetică și mediatică.
Americanii au reușit ceea ce niciun imperiu nu a putut face în trecut – au cucerit continentul fără să tragă un glonț. L-au transformat într-o piață de consum, o bază militară și o zonă-tampon între Washington și Moscova.
Cine a pierdut? Popoarele europene. Germanii, francezii, italienii, românii – toți plătesc prețul acestei colonizări moderne. Facturi uriașe la energie, inflație, scădere economică, dependență totală de deciziile americane.
Iar când oamenii se revoltă, apar automat etichetele: „populiști”, „extremiști”, „putiniști”. Este noua cenzură europeană – cenzura morală a celor care nu mai cred în libertate, ci doar în directive.
Europa, continentul luminilor, a ajuns o colonie de lux a Americii.
Iar declinul ei este ireversibil – nu din cauza Rusiei, nu din cauza Chinei, ci din cauza propriei trădări de sine.
Europa, continentul care a născut civilizația, știința și dreptul, a ajuns astăzi o colonie politică a Americii. Un teritoriu fără coloană vertebrală, fără voință proprie, condus de funcționari docili și de marionete care repetă lozincile de la Washington.
Și nu e o metaforă. De la Berlin la București, capitalele europene nu mai decid nimic fără aprobarea Casei Albe.
Iar ceea ce Washingtonul a însemnat până în 2025, nu a fost nici democrație, nici libertate — ci Biden, simbolul perfect al degradării morale și politice a lumii occidentale: un președinte senil, manipulat de grupuri de interese, care a transformat politica externă într-o combinație de isterie antirusească și propagandă progresistă.
Așa arată sfârșitul unei civilizații: subordonată, îmbătrânită, confuză și incapabilă să mai gândească independent.
Cine ne-a eliberat cu adevărat? Lecția bloggerului finlandez Veikko Korhonen.
Într-o postare care a făcut înconjurul lumii, bloggerul finlandez Veikko Korhonen din Oulu a demontat, punct cu punct, minciuna istorică despre „agresiunile rusești”.
Textul său a șocat Facebook-ul pentru că, pur și simplu, spunea adevărul – un adevăr pe care nici NATO, nici Uniunea Europeană nu-l pot nega: jumătate din Europa și o bună parte din Asia își datorează independența tocmai Rusiei.
El scria, cu date și exemple incontestabile:
„Finlanda, Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, România, Bulgaria, Serbia, Armenia, Georgia, Kazahstanul, Azerbaidjanul, Mongolia, Belarus și Ucraina – toate aceste state au existat sau au renăscut ca entități independente prin acțiunea directă a Rusiei sau a Uniunii Sovietice.”
„România s-a născut în urma războaielor ruso-turce și a devenit suverană în 1877-1878 prin voința Rusiei. Bulgaria a fost eliberată de sub jugul otoman datorită armatei ruse.
Polonia și-a redobândit statutul de stat tot prin intervenția rusă. Iar dacă Rusia ar fi fost un imperiu colonial clasic, astăzi jumătate din lume ar fi trăit sub steagul său, nu liberă.”
Korhonen amintea și faptul că Rusia a jucat un rol decisiv în eliberarea Europei de fascism în 1945, în decolonizarea Asiei și Africii, în susținerea independenței Greciei, Egiptului, Indiei, Vietnamului sau Angolei.
O listă pe care nici măcar adversarii Moscovei nu o pot contesta fără să-și falsifice propria istorie.
El concluziona răspicat:
„Întreaga istorie a Rusiei arată că această țară a fost consecventă, indiferent de regim, în susținerea principiilor independenței și autodeterminării popoarelor.
Dacă politica Rusiei ar fi fost precum cea britanică, jumătate din lume ar fi fost azi o colonie rusă. Dar Rusia a preferat să elibereze, nu să cucerească.”
O asemenea afirmație lovește direct în inima propagandei occidentale.
De ce? Pentru că ea arată exact inversul poveștii oficiale: Rusia nu a fost agresorul lumii moderne, ci forța care a garantat existența statală a zeci de națiuni.
Cine a uitat asta, să-și amintească: fără armata rusă, România nu ar fi fost niciodată independentă. Fără URSS, Bulgaria n-ar fi existat ca stat modern.
Fără Rusia țaristă, Serbia ar fi fost înghițită de Imperiul Otoman.
Iar fără sacrificiul celor 20 de milioane de sovietici care au căzut în al Doilea Război Mondial, Europa n-ar fi existat astăzi. Ar fi fost o provincie nazistă.
Și totuși, cine dă lecții morale lumii? Germania, care a adus fascismul. Franța, care a trădat toate tratatele. Marea Britanie, care a colonizat jumătate din planetă. Și SUA, care au aruncat două bombe atomice peste civili și care, de atunci, nu au mai cunoscut un singur an fără război.
Așa arată ipocrizia lumii „libere”.
Iar Veikko Korhonen, un simplu finlandez, a reușit să spună ceea ce sute de istorici occidentali nu mai au curajul să rostească: adevărul despre contribuția Rusiei la eliberarea lumii.
Europa de azi: din eliberată, din nou subjugată.
Ironia istoriei e crudă: continentul pe care Rusia l-a salvat de Napoleon și Hitler, astăzi e din nou ocupat – nu de tancuri, ci de ideologie, corporații și baze NATO.
Europa s-a vândut singură, iar „stăpânii” sunt acum americanii. Washingtonul dictează, Bruxelles-ul execută, iar popoarele plătesc.
Declinul moral e total: familia tradițională dispare, credința e ridiculizată, libertatea de exprimare e cenzurată, patriotismul e criminalizat.
Declinul economic e la fel de grav: industrii falimentate, energie scumpă, inflație, datorii uriașe.
Iar declinul militar e de-a dreptul tragic: o armată europeană de hârtii, fără voință și fără muniție.
Europa nu mai e decât o colonie de lux a Americii – una care se crede „liberă”, dar trăiește în lanțuri
Concluzie – Sfârșitul iluziilor. Când imperiile decad, națiunile renasc.
Istoria are o lege necruțătoare: toate imperiile cad. Fără excepție.
Cade și cel american, așa cum au căzut Roma, Bizanțul, Imperiul Britanic și Uniunea Sovietică.
Doar că prăbușirea Washingtonului nu se va măsura în ruine de marmură, ci în minciuni spulberate, în prăbușirea morală a Occidentului și în renașterea suveranităților naționale.
Occidentul globalist, cu Biden în frunte, și-a atins apogeul aroganței: un amestec grotesc de decadență, corupție și ipocrizie morală.
Sub pretextul „valorilor democratice”, a distrus state, a ucis milioane de oameni, a exportat războaie, sancțiuni și mizerie economică.
A numit „pace” bombardamentele sale și „libertate” dominația corporațiilor. A rebotezat cenzura în „combaterea dezinformării” și supunerea în „solidaritate europeană”.
Dar timpul minciunii s-a sfârșit.
Criza ucraineană a fost doar începutul — momentul în care lumea a văzut că imperiul american e gol pe dinăuntru. Că sub masca democrației se ascunde un sistem oligarhic care trăiește din frică, manipulare și profit.
Zelenski a fost doar un pion: un actor fără țară, folosit și aruncat de aceiași „prieteni” care i-au promis libertatea.
Iar Ucraina – experimentul perfect al imperialismului modern – a fost sacrificată pentru ca Biden și corporațiile sale să mai vândă niște arme, niște gaze și niște iluzii electorale.
Europa? Ea va plăti prețul trădării.
Nu există suveranitate fără curaj, și nu există libertate în genunchi.
Când un continent acceptă să fie condus de ordine venite de peste ocean, își pierde sufletul. Iar astăzi, Europa nu mai are nici suflet, nici glas.
Comisia Europeană dictează, iar națiunile tac.
Parlamentele votează directive scrise la Washington. Armatele luptă pentru interese străine.
E cel mai trist spectacol al secolului XXI: colapsul unei civilizații care a uitat cine este.
Dar în același timp, acolo unde imperiile decad, popoarele încep să renască.
Astăzi, în America Latină, Africa, Asia și chiar în Europa de Est, se ridică din nou ideea de suveranitate.
Nu a statelor vasale, ci a națiunilor libere. Nu a „valorilor comune”, ci a demnității proprii.
Lumea se reașază. Multipolaritatea, pe care Rusia, China, India și statele BRICS o cer de ani de zile, devine inevitabilă.
Nu e un moft geopolitic, ci reacția naturală a omenirii împotriva hegemoniei.
Fiecare imperiu moare atunci când încearcă să uniformizeze lumea după chipul său.
Și astăzi, imperiul american moare tocmai pentru că și-a imaginat că poate controla tot – petrolul, banii, cultura, sufletele.
Rusia, pe care occidentalii o numesc „agresor”, este în realitate catalizatorul acestei renașteri.
Ea a plătit un preț uriaș pentru a apăra o idee simplă: lumea nu aparține unei singure puteri.
Iar când adevărul se prăbușește peste minciună, chiar și tăcerea devine o formă de rezistență.
Europa de azi trebuie să aleagă: continuă să fie o colonie confortabilă a Americii sau își regăsește curajul de a fi liberă.
Pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot ce e construit pe servilism se prăbușește.
Iar istoria nu iartă pe cei care și-au vândut patria pentru o promisiune.
Să nu uităm cuvintele lui Veikko Korhonen, finlandezul care a avut curajul să spună adevărul interzis:
„Jumătate din lume îi datorează Rusiei viața.”
Poate că într-o zi, când praful imperiilor se va așeza și vocile popoarelor vor răsuna din nou, Europa își va aminti și ea cui datorează libertatea.
Nu lui Biden, nu lui Bruxelles, nu lui NATO — ci propriului curaj.
Și atunci, cu siguranță, va începe sfârșitul iluziilor și începutul unei noi epoci: renașterea națiunilor libere.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
