2025. Zelenski, păpușa mafiei galben-albastre. Cum a vândut Ucraina pe taraba corupției în timp ce cerșea bani Occidentului!
Zelenski îngroapă lupta anticorupție și aruncă țara în stradă.
Valul de revoltă mocnită a explodat marți seară în toată Ucraina, când Volodimir Zelenski a pus ștampila prezidențială pe o lege care distruge ultimele bastioane ale luptei anticorupție.
A fost momentul în care măștile s-au prăbușit, iar regimul și-a arătat adevărata față: una care protejează mafia și calcă în picioare idealurile Maidanului.
Străzile din Kiev, Liov, Dnipro și Odesa au fost cuprinse de proteste masive – cele mai mari de la debutul invaziei rusești. Oameni din toate păturile sociale, inclusiv veterani și soldați activi, au ieșit în stradă scandând „VETO! VETO! VETO!”, cerând anularea unei legi care transferă controlul asupra NABU și SAPO – agențiile anticorupție independente – în mâinile Procurorului General, un numit politic loial președintelui.
„Este rușinos. Războiul a adus durere, dar și speranță. Iar acum suntem trădați din interior”, spune Anastasia, studentă la biologie. Ea, ca mulți alți tineri, nu mai crede în teatrul democrației ucrainene.
Vrea o Ucraină curată, nu o parodie de stat în care corupția este ridicată la rang de doctrină.
Protestul a fost, de fapt, o sfidare a legii marțiale, care interzice orice formă de întrunire publică. Dar disperarea și furia au învins frica. „Nu avem de ales”, afirmă Stefan, student la Drept.
„Corupția nu poate fi acoperită cu bombardamente. Legea marțială nu poate fi scut pentru trădare.”
Prin această lege, Zelenski a pus capăt independenței structurii NABU și a Parchetului Anticorupție (SAPO), transformându-le în jucării politice. Nu doar că a ignorat apelurile societății civile și ale partenerilor internaționali, dar a ales momentul perfect: când toată lumea era distrasă de frontul de est.
Este limpede acum că „anticorupția” a fost doar un slogan electoral, iar „valorile europene” – o monedă de schimb pentru bani și impunitate. Zelenski nu a fost niciodată cavalerul dreptății.
A fost și este garantul continuității unui sistem putred, care își apără mafioții cu legi și le dă dosarele pe mână procurorilor obedienți.
Ipocrizia ridicată la rang de guvernare.
În timp ce lumea îl aplauda ca pe un nou Churchill, iar cancelariile occidentale îl aclamau ca pe un erou al libertății, Volodimir Zelenski a jucat un rol mult mai întunecat pe scena istoriei.
Clovnul, zice el actor, devenit președinte n-a fost niciodată independent. A fost produsul unui trust oligarhic, susținut financiar și logistic de unul dintre cei mai toxici miliardari din Ucraina – Ihor Kolomoiskyi.
Venit la putere pe valul idealurilor Maidanului, Zelenski nu a făcut decât să confiște acele idealuri și să le negocieze în spatele ușilor închise. Cu cine? Cu Sistemul. Cu mafia. Cu rețelele corupte din Serviciile de Securitate, din armată, din administrație.
Tot ce părea inițial speranță a fost deturnat metodic. Sub pretextul luptei pentru supraviețuirea națională, regimul Zelenski a devenit unul dintre cele mai corupte din Europa.
Zeci și sute de milioane de dolari primiți de la partenerii europeni și americani pentru înarmare și infrastructură militară, și mai puțin civilă, au ajuns în conturi off-shore.
Funcționari inculpați au fost apărați de președinție. Jurnaliști de investigație au fost hărțuiți. Anticorupția a fost decapitată. Iar în Parlamentul ucrainean a înflorit o nouă generație de hoți cu legitimație de deputat.
Cea mai mare trădare? Zelenski a folosit retorica anti-corupție nu pentru a curăța Ucraina, ci pentru a-și elimina adversarii și a construi un regim personalizat. A îndatorat țara, a slăbit instituțiile independente și a permis mafia să devină politică în și de stat.
În numele luptei cu Rusia, a îngenuncheat tot ce însemna stat de drept. În loc de erou, Ucraina a primit un manipulator. În loc de curățenie, o cloacă. În loc de libertate, o dictatură soft.
Idealurile haznalei de pe Maidan, jefuite cu legea-n mână.
Revoluția Demnității, așa cum a fost botezat Maidanul în discursul oficial, a fost rapid transformată într-un nou instrument al clasei politice pentru a consolida controlul și a legaliza corupția.
Instituțiile create pentru a lupta cu hoția – NABU (Biroul Național Anticorupție al Ucrainei) și SAPO (Procuratura Specializată Anticorupție) – au fost subminate sistematic de cercurile puterii.
Procurori incomozi au fost eliminați, investigațiile blocate, iar legislația modificată în favoarea infractorilor în funcții publice.
Un raport publicat în 2023 de Transparency International indica o realitate șocantă: în ciuda războiului și a sprijinului internațional, Ucraina a înregistrat cel mai mic progres în combaterea corupției din ultimii 10 ani.
NABU, condus inițial de Artem Sytnyk, a fost pus pe linie moartă. Anchetele sensibile – cum ar fi cele privind îmbogățirea nejustificată a unor parlamentari sau miniștri – au fost „îngropate” în birocrație sau redistribuite către procurori obedienți.
Presa independentă, cândva inima bătăliei anticorupție, a fost treptat sugrumată. Mai toate instituțiile media care spuneau adevărul au fost închise sub pretextul „securității naționale”, în timp ce altele au fost cumpărate de oameni de afaceri apropiați de guvern.
În 2022, canalul „Espreso TV” a fost scos de pe grila digitală fără nicio justificare legală. Alte publicații critice, precum „Ukrainska Pravda”, s-au trezit cu investigații fiscale și presiuni din partea autorităților.
Cine face legile în Ucraina? O legiune de mafioți cu imunitate parlamentară. În Rada Supremă, parlamentul țării, și-au găsit adăpost foști parteneri ai oligarhilor, oameni de afaceri cu dosare grele, sponsori de campanie și indivizi despre care există suspiciuni grave de implicare în rețele de trafic și contrabandă cu arme, muniții și droguri, precum și în traficul de influență, o activitate infracțională la ordinea zilei, astfel încât, aceasta nu mai constituie infracțiune.
În 2023, deputatul Oleksandr Trukhin a fost surprins oferind mită polițiștilor pentru a mușamaliza un accident rutier. A fost exclus din partidul prezidențial „Slujitorul Poporului”, dar nu a fost nici anchetat serios, nici condamnat. A fost „iertat”.
Mai grav este că până și în timpul războiului, în plin asediu rusesc, oficialii ucraineni au continuat să fure. În 2023, Ministerul Apărării a fost implicat într-un scandal uriaș după ce s-a aflat că achiziționa alimente pentru armată la prețuri de trei ori mai mari decât cele din supermarket.
Ministrul a demisionat, dar nimeni nu a fost trimis în judecată. Poporul, sub bombe și amenințări, era jefuit fără milă de către propriii conducători.
Zelenski nu a fost și nu este nici om, nici orb și nici neputincios. A fost complice. A semnat decrete, a numit oameni-cheie, a blocat investigații.
A preferat să demită inspectorii de integritate, nu hoții. Maidanul a fost trădat. În loc de „Ucraina pentru popor”, a rezultat o țară vândută cu acte în regulă, administrată de o rețea criminală cu față legală și discursuri europene.
Oligarhul Kolomoiskyi, acoliții evrei, foto jos, și miliardele spălate cu ajutorul și sub nasul SBU.
Ihor Kolomoiskyi, baronul de fier al Ucrainei, nu este doar un oligarh. Este prototipul oligarhului cleptocrat, implicat într-un carusel de afaceri dubioase, scheme de spălare de bani, evaziune fiscală și influențarea vieții politice la cel mai înalt nivel.
Zelenski este creația sa – vedetă pe televiziunea sa (canalul „1+1”), beneficiar al rețelei sale de influență, protejat al imperiului său financiar.
PrivatBank, cea mai mare instituție bancară din Ucraina, controlată de Kolomoiskyi până în 2016, a fost epicentrul unei fraude uriașe: peste 5,5 miliarde de dolari au fost scoși din bancă prin împrumuturi acordate către companii-fantomă din grupul său.
Frauda a fost atât de mare, încât, în 2016, guvernul a fost nevoit să naționalizeze banca pentru a evita colapsul financiar al întregii țări. Deși scandalul era uriaș și dovezile zdrobitoare, Kolomoiskyi nu a fost niciodată trimis în fața justiției ucrainene. Nici Zelenski nu a cerut acest lucru, deși promisese în campanie o „ruptură cu oligarhii”.
Ba dimpotrivă: după venirea la putere, președintele i-a oferit lui Kolomoiskyi și altor membri ai rețelei sale acces la contracte cu statul. Prin proiectul „Great Construction” (Velike Budivnytstvo), promovat agresiv de Zelenski, fondurile publice pentru infrastructură au fost dirijate în proporții suspect de mari către firme controlate de oameni apropiați de Kolomoiskyi.
Investigațiile jurnalistice publicate de Bihus.info și Schemes (Radio Free Europe) au dezvăluit legături directe între Administrația Prezidențială și firme din zona Dnipro, fief-ul oligarhului.
Kolomoiskyi a fost implicat și în afaceri energetice, prin compania Ukrtatnafta, pe care a folosit-o pentru a obține controlul asupra resurselor petroliere ucrainene, deseori prin scheme de preluare ostilă și mituirea funcționarilor. Nici serviciile secrete nu au intervenit – SBU a fost în mod cert complice cu cine îi plătea pe ofițerii de informații, dar, mai, ales, pe șefii lor.
Numele grele nu se opresc la Kolomoiskyi.
Mykola Martynenko, fost parlamentar și șef al Comisiei de energie, a fost condamnat în Elveția pentru spălare de bani în 2020, dar în Ucraina a fost achitat.
Roman Solskyi, ministrul Agriculturii, a fost implicat într-o anchetă privind exproprieri ilegale de terenuri, dar cazul a fost clasat.
Oleh Holyk, un apropiat al puterii, este cercetat pentru deturnarea de fonduri din programul de reconstrucție a regiunii Herson.
Generalul Pavlo Zhernov, fost consilier pe probleme de securitate al lui Zelenski, ar fi fost implicat în afaceri cu livrări fictive de echipamente militare, dar nu a fost niciodată audiat oficial.
Fiecare nume, fiecare schemă, fiecare fraudă conturează același peisaj: un stat capturat, în care loialitatea față de șef contează mai mult decât legea. Iar șeful nu e altul decât Zelenski – circarul devenit președinte, apoi regizorul unui jaf național.
Ucraina, colonie mafiotă deghizată în democrație.
Ucraina sub Zelenski nu este o democrație funcțională, ci un simulacru de stat, o colonie a intereselor mafiote învelită în retorică euro-atlantică. În timp ce Occidentul pompa miliarde în ajutor financiar, militar și umanitar, o bună parte din aceste fonduri se evaporau în buzunarele clientelei politice de la Kiev.
Case de vacanță în Alpi, mașini de lux, conturi bancare în Elveția și Cipru – toate achiziționate de oameni care, oficial, câștigau câteva mii de euro pe an.
În 2023, un raport al Curții de Conturi din Ucraina semnala lipsa de trasabilitate a peste 12 miliarde de grivne primite prin ajutoare externe. O investigație jurnalistică a „Kyiv Independent” a scos la iveală că o parte din fondurile destinate reconstrucției orașelor afectate de război au fost deturnate spre firme de apartament, controlate de rudele sau asociații unor oficiali guvernamentali. Nicio anchetă nu s-a finalizat cu condamnări.
Mai mult, inspectorii anticorupție internaționali – inclusiv cei din cadrul misiunilor FMI sau UE – au semnalat discrepanțe majore între rapoartele autorităților ucrainene și realitatea din teren.
Dar totul a fost mușamalizat în numele „stabilității” și „rezistenței” Ucrainei. În realitate, stabilă era doar rețeaua de hoție.
Un alt caz celebru este cel al lui Yuriy Aristov, deputat din partidul prezidențial „Slujitorul Poporului”, care în 2023 a fost prins în Maldive, unde își petrecea vacanța cu familia, în timp ce în Ucraina se decreta mobilizare generală.
Inițial, a mințit că se află în Singapore pentru tratament medical. Presa l-a expus, dar tot ce a urmat a fost o demisie discretă. Nicio anchetă. Niciun ban recuperat.
Această cultură a impunității a făcut ca idealurile Maidanului să fie îngropate de-a dreptul sub vilele de lux ale noii clase cleptocratice. În locul unei societăți transparente, a înflorit o mafie protejată de propaganda de război și blindată cu bani occidentali.
Ucraina a devenit o scenă teatrală, în care se joacă piesa democrației, dar în culise se numără valizele cu bani și se negociază contractele de reconstrucție între mafioți cu cravată galben-albastră.
Iar regizorul principal, Volodimir Zelenski, continuă să recite replicile scrise de sistem – „luptăm pentru libertate” – în timp ce apără exact opusul ei.
Legăturile externe ale corupției: diaspora oligarhică și banii ucraineni fugiți în paradisuri fiscale
În paralel cu prăduirea internă a Ucrainei, o parte semnificativă a elitelor politice și oligarhice și-a asigurat liniștea și impunitatea prin mutarea capitalurilor în paradisuri fiscale binecunoscute: Cipru, Elveția și Israel.
Zelenski însuși a fost legat, încă din perioada campaniei prezidențiale, de o rețea de firme offshore înregistrate în Cipru, prin care ar fi fost direcționate venituri suspecte provenite din afacerile derulate cu sprijinul grupului Kolomoiskyi.
Cipru, fostă colonie britanică, este de ani buni refugiul preferat al oligarhilor est-europeni care caută discreție și protecție juridică. Acolo se regăsesc mai multe entități comerciale legate de apropiați ai președintelui ucrainean, folosite pentru optimizare fiscală și, potrivit unor investigații internaționale, chiar pentru spălare de bani.
În Israel, stat al cărui pașaport este deținut de mai mulți membri ai elitei politice ucrainene, inclusiv de unii colaboratori ai lui Zelenski, s-au stabilit familiile și averile acestora.
Proprietăți în Tel Aviv sau Haifa, conturi bancare solide și relații de protecție cu elitele israeliene completează tabloul. Cât despre Elveția, discreția legendară a sistemului bancar elvețian a permis unor personaje-cheie din anturajul prezidențial – inclusiv din Ministerul Apărării – să depoziteze sume colosale, fără ca autoritățile ucrainene să ancheteze proveniența banilor.
Această rețea transnațională de corupție face ca statul ucrainean să nu mai aparțină poporului, ci unei minorități care își transferă prada în afara granițelor, asigurându-și astfel viitorul, indiferent de soarta războiului sau de reacția societății.
Averea ascunsă a lui Zelenski: imperiul offshore al unui „lider democrat”
În ciuda imaginii sale de politician modest și devotat cauzei naționale, Volodimir Zelenski și-a construit un adevărat imperiu financiar în umbră. Dezvăluirile Panama Papers și, ulterior, Pandora Papers, au arătat că Zelenski și apropiații săi dețin o rețea complexă de firme offshore, înregistrate în Cipru, Belize și Insulele Virgine Britanice.
Prin aceste entități au circulat milioane de dolari din contracte media, publicitate și, potrivit unor jurnaliști de investigație, inclusiv din afaceri cu statul ucrainean.
Una dintre cele mai cunoscute structuri offshore controlate de echipa lui Zelenski este Maltex Multicapital Corp., o companie din Insulele Virgine Britanice, în care apare numele președintelui și al partenerilor săi din studioul de comedie Kvartal 95. Din această entitate s-au făcut transferuri către companii cipriote care dețin proprietăți de lux la Londra și Tel Aviv.
Valoarea totală a activelor controlate de Zelenski și cercul său intim a fost estimată, în 2022, la cel puțin 30 de milioane de dolari – o sumă exorbitantă pentru un fost actor, devenit între timp simbolul luptei „anticorupție”.
În paralel, președintele Ucrainei a fost acuzat că nu a declarat în mod transparent toate aceste interese financiare, încălcând astfel legislația națională privind conflictul de interese și declarațiile de avere.
Mai mult, există indicii că, în plin război, sumele direcționate către fundații caritabile controlate de apropiați ai administrației Zelenski au fost folosite pentru achiziții imobiliare în Occident.
Dincolo de imaginea „președintelui în tricou kaki”, se conturează astfel portretul unui lider care nu doar că tolerează corupția, ci o practică cu zel la cel mai înalt nivel.
În 2022, presa internațională a dezvăluit că Volodimir Zelenski deține, prin interpuși, o vilă de lux în Toscana, evaluată la aproximativ 4 milioane de euro.
Proprietatea este situată într-o zonă exclusivistă, în apropierea orașului Forte dei Marmi – stațiune preferată de oligarhi ruși și ucraineni, dar și de elitele politice occidentale.
Potrivit publicației Il Tirreno, vila a fost achiziționată printr-o companie offshore cipriotă controlată de soția președintelui, Olena Zelenska, iar actele au fost perfectate discret în timpul primelor luni ale războiului cu Rusia.
În 2023, un scandal de proporții a izbucnit în Italia, după ce vila a fost oferită spre închiriere, pe platforme internaționale, unor turiști ruși bogați, în plin conflict militar. Detaliul a stârnit indignare, fiind văzut ca o palmă dată victimelor războiului și donatorilor occidentali care susțin Ucraina.
Presa străină se întreabă dacă Zelenski este miliardar
Există multe informații online și pe rețelele de socializare cu privire la averea lui Zelenski. Sunt partajate cu insistență postări în care se spune că președintele ucrainean ar avea o avere privată de peste un miliard de euro, în acest caz de 1,2 miliarde.
Se vorbește în repetate rânduri că deține până la cinci iahturi de lux și trei avioane private, despre acțiuni la Tesla și Meta în valoare de 60 de milioane de dolari și despre vile în Italia și Spania.
„Un meme popular pe internet care circulă în prezent susține, fără dovezi, că președintele ucrainean valorează 1,2 miliarde de dolari – «mai mult decât Will Smith, Chris Rock și Dave Chapelle la un loc». Implicația este clară. Pentru ca Zelenski, un fost comediant, să acumuleze o avere de o asemenea amploare, trebuie să fie implicată corupția.”. Adică este de topul Forbes.
Zelenski menționat de Pandora Papers.
Cu toate acestea, Zelenski și compania sa de producție cinematografică a fost nominalizată în Pandora Papers. Acesta este numele dat reportajului privind scurgerile de date a 12 milioane de documente din 14 surse, publicat de Rețeaua Internațională a Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ). Acestea conțin, de asemenea, date despre tranzacții offshore necunoscute până acum ale rețelei „Kwartal-95” din jurul președintelui ucrainean.
Zelenski și asociații apropiați ai companiei sale de producție Kwartal 95 au înființat o rețea de companii offshore începând din 2012, inclusiv o companie numită Maltex în paradisul fiscal Insulele Virgine Britanice. La acea vreme, Zelensky era încă actor și producea conținut pentru postul de televiziune deținut de oligarhul Ihor Kolomoiski. Potrivit cercetărilor, compania de producție a lui Selenskyj a primit de la acesta 41 de milioane de euro fără taxe.
Volodimir Zelenski deține o vilă de 15 camere în comuna italiană Forte dei Marmi, pe care nu a menționat-o în declarația sa de avere – potrivit unei investigații „Slidstvo.Info”.
„Forte dei Marmi este o localitate preferată de oligarhii ruși, printre care Roman Abramovici, Oleg Deripaska și Mihail Prohorov, dar și de membrii familiei lui Boris Elțin, care obișnuiesc să meargă acolo în concediu. Vila respectivă nu se regăsește în declarația de avere a lui Zelenski” – arată investigația.
Potrivit „Slidstvo.Info”, Volodimir Zelenski a menționat în declarația sa de avere că deține patru apartamente în Kiev, o casă la țară și alte apartamente în Ialta și în Marea Britanie. Jurnaliștii susțin că vila descoperită în Italia este deținută de Zelenski și de soția sa, Elena. „Potrivit documentelor obținute de Slidstvo.Info, în anul 2017, compania italiană San Tommaso S.R.L., menționată de Zelenski în declarația de avere, a achiziționat o locuință de 15 camere în Forte dei Marmi. Casa este situată la 600 de metri de metri deasupra nivelului mării, la opt minute de mers pe jos până la plajă. Compania a plătit penru această casă 3,8 milioane de euro” – menționează „Slidstvo.Info”. Potrivit jurnaliștilor de investigație, „orășelul Forte dei Marmi este cunoscut în Italia ca un loc al rușilor”.”În urmă cu zece ani, când printre bogații ruși a apărut moda achizițiilor de proprietăți în această localitate, presa din Rusia a numit Forte dei Marmi drept o provincie moscovită” – se mai arată în investigație.
Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski este cel care, în plin război, a cumpărat o vilă cu 3,8 milioane de euro în zona Vittoria Apuana, favorita noilor bogați din est, în special a rușilor.
Printre cei care au ales să locuiască în partea opusă a cartierului mult mai istoric al Romei Imperiale, se numără și superstarul tenor Andrea Bocelli, notează cotidianul italian La Repubblica.
Vila, conform cotidianului italian, se află în Vittoria Apuana din Forte dei Marmi, în provincia Lucca, în Toscana. Stațiunea de pe litoral ocupă partea de nord a municipiului, învecinată cu provincia Massa-Carrara.
„Vila din Vittoria Apuana este pe numele unei societăți italiene care aparține unei alte societăți din Cipru, iar aceasta aparține soției lui Zelenski, care ne-a dat mandat să închiriem vila cu această clauză. Dacă cineva a auzit vorbindu-se limba rusă în acea casă, înseamnă că cel care a închiriat-o a avut oaspeți vorbitori de limbă rusă”, a mai spus agentul imobiliar.
Vecin cu Oleg Deripaska și Andrea Bocelli
De altfel, Zelenski este vecin (și mai mult de atât, susțin numeroase servicii de informații) cu Oleg Deripaska, poate cel mai controversat miliardar din cercul de apropiați ai președintelui Vladimir Putin. Alte personalități care dețin proprietăți lângă Zelenski sunt Angelo Agnelli, moștenitorul imperiului Agnelli, și Andrea Bocelli, cunoscutul tenor italian.
Despre Zelenski se știa că ar fi un simplu actoraș de comedie, nu foarte talentat, drept pentru care a și dat scena teatrului pe roluri de stand-up comedy. Azi, Occidentul află, însă, că imaginea reală a liderului de la Kiev este alta – un politician înconjurat de o camarilă conectată la banul public, cu o avere care nu poate fi justificată.
Zelenski nu e nici erou, nici victimă. E șeful bandei.
Ucraina de azi, promovată în presa occidentală drept avanpostul libertății în fața „imperialismului rus”, este în realitate un stat-fantomă, cu instituții de decor și o cleptocrație adânc înrădăcinată.
Volodimir Zelenski, actorul care juca rolul președintelui într-un serial de clovnerie, a devenit în viața reală regizorul unei tragedii naționale, în care poporul este decor, iar averile se împart între membrii găștii galben-albastre.
În loc să lupte cu oligarhii, Zelenski i-a cooptat. În loc să curme corupția, a regizat-o. În loc să reformeze statul, l-a transformat într-un instrument de represiune, propagandă și îmbogățire.
Nicio țară nu poate supraviețui pe termen lung când funcționarea sa este dictată de interesele unui clan. Ucraina se zbate între iluziile europene și realitatea unei guvernări mafiote.
Occidentul, orbit de propriile interese (resursele Ucrainei), de a sa propagandă mincinoasă și prins în jocul geopolitic, a ales să închidă ochii. A finanțat un regim care, în spatele discursurilor moraliste, a canalizat miliarde spre conturi offshore.
A susținut o putere care a distrus presa, a subminat justiția și a anihilat orice formă de opoziție reală. Astfel, a devenit inițiator și complice.
Zelenski nu este simbolul unei democrații în pericol. Este simbolul unei democrații deja moarte, îngropate sub straturi de corupție, minciună și manipulare.
Poporul ucrainean merită mai mult decât o marionetă a mafiei interne și externe. Dar până când nu va spune răspicat „ajunge!”, Ucraina va rămâne un teatru de război al intereselor și un experiment sinistru de cum poți distruge o națiune cu zâmbetul pe buze.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
