2025. Globalismul Progresist, o dictatură cu chip zâmbitor!
Au trecut secole de la epoca în care coloniștii europeni debarcau cu armele în mâini și crucile în spate, spunându-le popoarelor din Asia, Africa și America Latină că vor să le aducă „civilizația”.
Astăzi, armele s-au schimbat. Nu mai vin nave de război, ci avioane cu „experți”. Nu mai vin generali, ci reprezentanți ai Fondului Monetar Internațional. Nu mai vin preoți, ci consultanți „pentru dezvoltare durabilă”.
Și totuși, esența e aceeași: control, dominație, jefuire, impunerea unui sistem străin în numele „binelui universal”. Numai că, spre deosebire de colonialismul clasic, care a fost brutal și sincer, globalismul vine cu un zâmbet pe buze și o mască de compasiune. Este colonialism cu parfum occidental, ambalat în limbaj de granturi și reforme obligatorii.
Astăzi, nu mai avem tancuri pe străzi. Avem algoritmi, cenzură digitală, corectitudine politică și Comisii Europene pe care nu le-a votat nimeni. Puterea s-a ascuns sub forma valorilor europene, a combaterii urii, a „salvării planetei” și a egalității universale.
Dar tot un sistem totalitar este. Unul perfid, invaziv și cu capacitatea de a controla nu doar ce faci, ci ce gândești.
Nimeni nu a votat Comisia Europeană. Nimeni nu a cerut Green Deal. Nimeni nu a cerut cotele de migranți. Nimeni nu a cerut cenzura rețelelor sociale sau scoaterea în afara legii a opiniilor critice față de progresism.
Și totuși, toate acestea se întâmplă. Fără dezbatere, fără consultare. Sub acoperirea „progresului”, ni se livrează un nou tip de comunism: corporatist, digital și ideologic.
Dacă în comunism aveai „dușmanul de clasă”, astăzi ai „extremistul de dreapta”. Dacă ieri era interzisă „blasfemia împotriva partidului”, azi este interzisă „discursul instigator la ură”, adică orice contrazice narațiunea oficială.
Statul național este demonizat, religia este ridiculizată, familia este atacată, iar suveranitatea este o crimă ideologică. Este un sistem care nu se impune prin teroare brutală, ci prin frică socială, marginalizare și propagandă. Iar mass-media, Organizațiile NonGuvernamentale, corporațiile și platformele online sunt brațele acestui Leviatan, acestui monstru modern.
1.Coloniștii de ieri au dus sclavi. Globaliștii de azi duc bani cu condiții!
Sclavia clasică a fost abolită. Dar în locul ei, globalismul a inventat altă formă de sclavie: dependența economică prin împrumuturi, tratate, condiționalități și reglementări.
Țările africane, de exemplu, au fost obligate să-și liberalizeze piețele în schimbul „ajutorului pentru dezvoltare”. Au fost nevoite să renunțe la subvenții agricole, la controlul resurselor naturale, la politica monetară independentă.
Rezultatul? 80% din terenurile fertile ale continentului sunt controlate de companii străine. Iar oamenii locali muncesc pământul pe care nu-l mai stăpânesc.
Asia e sufocată de acorduri comerciale care îi obligă să importe produse scumpe din Occident și să vândă materii prime la prețuri de batjocură. Totul în numele „liberului schimb”. Dar libertatea e doar în sens unic: cei slabi trebuie să se conformeze, cei puternici impun regulile.
2.Globalismul, un totalitarism cu față „etică”!
Globalismul nu impune teroarea prin tancuri, ci prin standarde: de climă, de gen, de consum, de comportament, de guvernare. Dacă o țară vrea bani, trebuie să adopte pachetul complet: educație „incluzivă”, taxe „verzi”, digitalizare „responsabilă”, renunțarea la suveranitate în favoarea „guvernanței globale”.
Se numește „cooperare”. Dar este un șantaj modern: dacă nu accepți tot pachetul ideologic, nu primești bani, ești marginalizat, ești sancționat.
Așa cum odinioară refuzul de a colabora cu Imperiul Britanic însemna invazie militară, astăzi înseamnă blocarea fondurilor și denunțuri internaționale pentru „autoritarism”.
România știe prea bine cum funcționează acest mecanism. Planul Național de Redresare și Reziliență a venit cu sume mari, dar și cu „reforme obligatorii”.
Nu ni s-au cerut doar investiții. Ni s-au cerut: digitalizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, desființarea cotei unice, impozite pe proprietate, eliminarea subvențiilor pentru energie și agricultură.
Adică exact acele lucruri care lovesc în clasa de mijloc, în fermieri, în mici întreprinzători.
3.Colonialismul soft. Cum îți iau suveranitatea fără să o vezi plecând!
Coloniștii de azi nu vin să îți pună cătușe. Îți oferă granturi și traininguri. Te laudă pentru „progres” și te premiază dacă semnezi. Îți spun că nu e nevoie să te aperi, că va face Alianța Nord-Atlantică asta pentru tine.
Nu trebuie să-ți produci hrană, că o aduce piața liberă. Nu trebuie să-ți protejezi tradiția, că ea e „exclusivistă”.
Dar în final, totul se reduce la aceeași relație de subordonare: tu ești o piață de desfacere, un furnizor de resurse, un teren de testare pentru agende străine. Nu ești un partener. Ești un vasal.
Globalismul a învățat lecția colonialismului: dacă vrei să cucerești lumea, nu mai folosi armata. Folosește moralismul. Impune-ți valorile ca fiind singurele valide.
Transformă gândirea în armă și rușinea în pedeapsă. Când un popor nu mai crede în el, nu mai are nevoie să fie învins. Se predă singur.
4.Cei puternici nu joacă jocul pe care îl impun altora!
Globalismul e plin de ipocrizie. Statele Unite, China, Rusia, toate marile puteri își protejează industriile, controlează capitalul, reglementează piețele. În timp ce ni se cere „deschidere totală”, „neutralitate economică” și „ajustare fiscală”, ei investesc masiv în propria suveranitate economică.
China nu își vinde companiile strategice. Statele Unite nu își liberalizează complet energia. Rusia își controlează resursele și armata.
Numai statele mici, precum România, Grecia, Ghana, Sri Lanka și altele sunt obligate să „urmeze reformele”. Adică să taie, să vândă, să se conformeze. Este același colonialism: stăpânii dictează, sclavii aplică.
5.„Drepturile omului”, noua religie a colonizării!
Așa cum coloniștii veneau cu Biblia în mână, globaliștii vin cu „drepturile omului” ca justificare supremă. Și nu e nimic rău în drepturi, în sine. Problema e folosirea lor ca armă politică.
Orice stat care nu se aliniază complet este acuzat de „derapaje democratice”. Nu contează că acel stat are alegeri libere, Parlament, Curte Constituțională. Dacă nu e „pro-incluziune sexuală”, dacă nu susține „curentul de gen”, dacă nu adoptă politicile climatice impuse, e „autoritar”.
Este o dogmă. Iar cine o contestă este „eretic”. Cine se împotrivește, e scos din joc. Exact ca în colonialismul religios, unde creștinarea forțată mergea mână în mână cu jefuirea.
6.România, din nou în lanțuri, doar că aurite!
România a pierdut peste 300 de întreprinderi de stat în numele „reformei”. A renunțat la controlul asupra Băncii Naționale a României, la resursele naturale, la politica fiscală.
A intrat în Planul Național de Redresare și Reziliență cu aplauze și s-a trezit obligată să renunțe la cote unice, să impună mărirea Taxei pe Valoarea Adăugată, să scadă subvențiile pentru agricultori.
A fost îndatorată pe zeci de ani pentru promisiuni scrise în limbajul dublu al tehnocrației globaliste.
Azi, se pregătește să vândă ultimele companii strategice. Se angajează la 5% din Produsul Intern Brut pentru Apărare. Semnează tratate fără consultare.
Exact ca în perioada colonială, când domnitorii locali semnau în numele poporului tratate de „protecție” cu imperiile. Azi, domnii sunt președinți și premieri. Imperiile se numesc „Comisie Europeană”, „Fondul Monetar Internațional”, „Forumul Economic Mondial de la Davos”.
7.Concluzie: zâmbetul e doar o mască. Colții sunt tot acolo!
Globalismul nu e despre progres. Este despre control. Nu e despre drepturi. Este despre disciplinare. Nu e despre cooperare. Este despre dominație soft, în care ești invitat să te supui, pentru că dacă refuzi, ești ostracizat, sărăcit, demonizat.
Adevărata egalitate între națiuni nu se poate obține cât timp un centru impune regulile, iar ceilalți trebuie doar să execute. Adevărata libertate nu există când deciziile se iau la Bruxelles, la Davos, la Washington sau la Geneva.
Globalismul este colonialismul rebranduit: cu costume scumpe, platforme digitale și zâmbete false. Dar scopul e același: o lume în care câțiva controlează tot, iar restul se supun.
Și exact ca în trecut, numai cei care refuză să tacă vor fi liberi. Restul vor fi doar sclavi cu pașaport biometric.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
