2024. Globaliștii neomarxiști, dușmanii poporului român!
Ziua de 6 decembrie 2024 va rămâne consemnată în istoria postdecembristă a României drept momentul încălcării definitive a regulilor jocului democratic.
Anularea alegerilor, disprețul față de voința populară, cenzura ideilor contrare, suprimarea opoziției şi impunerea unei ordini politice artificiale sub pretextul „stabilității” sunt semnele clare ale unei lovituri de stat deghizate și girate de către elitele politice, judiciare și mediatice.
În cele ce urmează, vom analiza faptele, actorii, mijloacele, rezultatele și consecințele acestui act care a răsturnat fundamentele republicii.
Cine sunt dușmanii democrației?
1.Presa și „intelectualii de curte”. Complicitatea elitelor!
Lovitura împotriva suveranității populare, consumată în data de 6 decembrie 2024, nu ar fi fost posibilă fără sprijinul activ sau tăcerea complice a unei clase influente: presa mainstream și așa-zișii „formatori de opinie”, autointitulați intelectuali ai națiunii.
Într-o democrație autentică, mass-media are datoria sacră de a trage semnale de alarmă, de a pune sub semnul întrebării puterea și de a apăra cetățeanul de abuzurile statului.
În România anului 2025, însă, presa s-a transformat într-un instrument obedient de justificare a abuzului și de manipulare în masă.
Mulți dintre intelectualii care în anii 2000 pozau în apărători ai statului de drept au devenit astăzi notari publici ai autoritarismului soft.
Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Cristian Tudor Popescu sau Mircea Cărtărescu au fost complet absenți din dezbaterea publică din decembrie 2024, iar atunci când au vorbit, au făcut-o în cheie paternalistă și justificatoare.
Într-un editorial publicat în „Dilema Veche” pe 14 decembrie 2024, un cunoscut eseist spunea:
„Democrația nu înseamnă doar alegeri, ci și responsabilitate. Dacă poporul este manipulat, trebuie să existe mecanisme de autocorectare instituțională.”
Astfel de poziții au legitimat, în fond, ideea că poporul e o turmă manipulabilă care nu merită să decidă. Această retorică profund elitistă și antidemocratică a devenit coloana sonoră a puterii. Oligarhia culturală s-a dovedit, încă o dată, un aliat tăcut și eficient al oligarhiei politice.
2.Televiziunile, bastioane ale propagandei!
După decizia Curții Constituționale din 6 decembrie 2024, majoritatea televiziunilor de știri, cu precădere Digi 24, Antena 3 C.N.N. și B1 T.V., au orchestrat o campanie coordonată de legitimare a anulării alegerilor.
Nu doar că au minimalizat sau ignorat protestele, dar au difuzat repetitiv mesaje alarmiste, justificând suspendarea democrației prin „nevoia de stabilitate” și „pericolul extremismului electoral”.
Talk-show-urile de seară, cândva spații ale dezbaterii, au devenit tribunale populare împotriva oricărei voci critice. Opoziția democratică a fost ridiculizată, iar invitații care susțineau reluarea votului sau anchetarea Curții Constituționale au fost tratați cu dispreț. Într-o emisiune din 9 decembrie 2024, jurnalistul Rareș Bogdan afirma, fără vreo dovadă:
„Decizia Curții Constituționale este una dureroasă, dar necesară. Mai bine câteva luni fără vot decât 5 ani cu un președinte susținut de Kremlin.”
Realitatea Plus, singura televiziune care a încercat să difuzeze protestele în direct și să ofere platformă și vocilor din opoziție, a fost ținta unui val de atacuri instituționale: amenzi de la Consiliul Național al Audiovizualului, anchete ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar jurnaliștii săi au fost supuși unui linșaj mediatic orchestrat de posturi neomarxiste.
3.Organizațiile NonGuvernamentale Soroșiste!
Organizațiile nonguvernamentale care în trecut ieșeau în stradă la orice suspiciune de derapaj democratic, precum Expert Forum, Funky Citizens, ActiveWatch sau Freedom House, au tăcut sau au adoptat poziții ambigue în fața celei mai grave lovituri împotriva democrației de după 1989.
Pe 7 decembrie, un comunicat al unui consorțiu de Organizații NonGuvernamentale vorbea despre „necesitatea clarificărilor instituționale” și „pericolul manipulării populiste”.
Nicio referire la dreptul fundamental de a vota. Nicio condamnare a Curții Constituționale. Nicio susținere clară a celor care protestau în stradă.
Explicația? Mulți dintre liderii acestor Organizații NonGuvernamentale s-au transformat în funcționari de partid, consilieri guvernamentali sau beneficiari de finanțări directe de la Uniunea Europeană prin programele gestionate de Ministerul Fondurilor Europene.
Această capturare a societății civile de către statul clientelar a determinat ca România să piardă nu doar democrația electorală, ci și anticorpii sociali care ar fi trebuit să reacționeze la abuz.
4.Rezultatele. Ce au obținut în urma loviturii de stat!
Lovitura constituțională din 6 decembrie 2024 nu a fost o acțiune la întâmplare, ci o mișcare strategică minuțios pregătită, cu scopuri precise și consecințe devastatoare pentru pluralismul politic din România.
Sub masca „protecției democrației” și a așa-zisei „stabilități europene”, ceea ce s-a obținut cu adevărat a fost îngenuncherea opoziției suveraniste, eliminarea vocilor conservatoare și consolidarea autoritară a tandemului Partidul Social Democrat–Partidul Național Liberal.
De asemenea, lovitura de stat din6 decembrie 2024 a reprezentat cea mai amplă epurare politică de după 1989, executată rece, metodic, cu complicitatea structurilor de forță și a unei elite corupte.
Ținta imediată a operațiunii a fost blocarea totală a suveraniștilor. Nu doar că alegerile au fost anulate, dar întreaga infrastructură democratică a fost transformată în structură totalitară, tocmai pentru a împiedica orice șansă reală ca un partid suveranist, respectiv Alianța pentru Unirea Românilor, să mai aibă acces la putere.
Sub pretextul combaterii extremismului și „apărării valorilor europene”, noile norme adoptate în ianuarie 2025 de Guvernul Ciolacu au transformat procesul electoral într-un simulacru:
- Regulile de înscriere în cursă au fost înăsprite, mărind pragul de semnături și cerințele administrative într-un mod imposibil de atins pentru partidele din afara sistemului.
- Accesul la televiziunile publice și private a fost drastic redus pentru vocile naționaliste, pe motiv de „discurs radical” sau „retorică anti-Uniunea Europeană”, etichete lipite arbitrar de Consiliul Național al Audiovizualului și de noile structuri de control ideologic.
- Justiția electorală a devenit o unealtă de anihilare juridică, cu procese accelerate împotriva liderilor opoziției, pe baza unor dosare construite în grabă, fără probe solide.
În mod concret, George Simion și Călin Georgescu au fost eliminați din cursa electorală sub acuzații inventate de colaborare cu „rețele anti-europene”, în timp ce partidele lor au fost ținute sub un asediu constant, administrativ și financiar.
Rezultatul: suveraniștii au fost scoși din joc, iar alternativa la regimul social-liberal a fost redusă la zero.
Lovitura nu a fost doar împotriva unei tabere politice, ci și împotriva unei întregi paradigme ideologice: conservatorismul. Orice voce care a pus sub semnul întrebării corectitudinea politică, ideologia de gen, suveranitatea națională sau rolul Bruxellesului a fost rapid marginalizată sau redusă la tăcere.
Lideri conservatori precum Mihail Neamțu și Sorin au fost supuși unor campanii de denigrare concertată, pierzând accesul la platformele media, la spațiul universitar și chiar la evenimente culturale.
În școli, au eliminat orice referință la identitatea națională, iar în universități, profesorii care și-au exprimat opinii conservatoare au fost excluși din proiectele cu finanțare europeană sau chiar concediați sub diferite pretexte.
Biserica Ortodoxă Română a fost intimidată până la tăcere, iar prelații care s-au exprimat critic, cum ar fi Înaltpreasfințitul Teodosie, au fost amenințați cu anchete fiscale, pierderea finanțării sau excluderea din structurile oficiale.
Este o epurare ideologică sistematică, care amintește mai degrabă de epoca stalinistă decât de o democrație europeană.
5.Consolidarea puterii social-liberale cu sprijinul structurilor de forță!
După ce a încheiat cu succes lovitura de stat din decembrie 2024, regimul social-liberal și-a etalat nu doar brutalitatea internă, ci și vulnerabilitatea externă.
Câștigătorul absolut al acestei operațiuni este binomul social-liberal, care a reușit să își conserve și chiar să își extindă dominația asupra statului, fără legitimitate electorală, dar cu sprijinul deplin al structurilor de forță:
- Ministerul de Interne, sub control direct al Partidului Social Democrat, a fost responsabil de suprimarea protestelor și de intimidarea liderilor opoziției.
- Ministerul Justiției a lucrat mână în mână cu Ministerul Public pentru a deschide dosare penale împotriva incomozilor.
- Serviciul Român de Informații și Servicul de Informații Externe au fost mobilizate pentru a supraveghea și discredita organizațiile civice și jurnaliștii nealiniați.
- Curtea Constituțională, complet reconfigurată politic, a devenit o simplă anexă a Guvernului, care validează orice abuz sub masca „apărării statului de drept”.
În acest context, puterea reală nu mai derivă din vot, ci din controlul complet al mecanismelor represive ale statului. România nu mai este o democrație reprezentativă, ci un regim autoritar hibrid, cu alegeri mimate, opoziție redusă la tăcere și elite obediente.
6.Avertismentele timide ale unor jurnaliști și oficiali străini!
Deși media mainstream din România și elitele politice încearcă să ascundă adevărul, mai multe voci independente din presa internațională au început să emită semnale de alarmă.
Jurnaliști reputați din Statele Unite, Germania sau Franța, precum și unii diplomați și oficiali anonimi, în spatele ușilor închise, au atras atenția asupra derapajelor antidemocratice din România.
Articole și reportaje din publicații precum The New York Times, Der Spiegel, Le Monde și Politico au început să semnaleze nu doar limitarea libertății presei și a opoziției, ci și intervenția serviciilor secrete în jocul politic, subminarea justiției independente și presiunea sistematică asupra societății civile.
7.De la derapaj la dictatură soft: începutul unui regim ilegitim!
Anularea alegerilor din 6 decembrie 2024 a fost doar vârful aisbergului. A fost momentul în care s-a tras linia și s-a oficializat un nou regim, care funcționează sub masca democrației procedurale, dar care, în realitate, a anulat esența democrației: voința populară, pluralismul politic, libertatea de exprimare și statul de drept.
De atunci încoace, totul a funcționat după logica consolidării autoritarismului: presa independentă a fost intimidată sau cumpărată, vocile conservatoare și suveraniste au fost reduse la tăcere prin intermediul justiției controlate, structurile de forță, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Public, Curtea Constituțională și serviciile secrete, au devenit gardieni ai unui sistem care protejează privilegiile vechilor partide și reprimă orice formă de opoziție reală.
Nu avem de-a face cu un accident de parcurs. Avem în față o strategie de acaparare totală a statului, pusă în aplicare în mod calculat, în etape, sub ochii unei societăți civile paralizate și ai unei comunități internaționale care a ales, cu puține excepții, tăcerea convenabilă în locul condamnării morale.
8.Responsabilitățile sunt clare. Complicitățile sunt evidente!
Nu putem spune că nu am știut. Totul s-a întâmplat la lumina zilei. Cu declarații oficiale, cu „analize” televizate, cu hotărâri legale care sfidează logica și Constituția.
Cu jurnaliști și „intelectuali de curte” care au legitimat abuzurile ca pe niște „măsuri de protejare a valorilor democratice”.
Cu Organizații NonGuvernamentale care au tăcut mâlc în fața unor abuzuri flagrante, pentru simplul motiv că victimele nu făceau parte din „bula progresistă”.
Cu instituții internaționale care s-au făcut că nu văd, pentru că în spatele tuturor acestor nedreptăți se aflau „guverne europene pro-Bruxelles” și forțe aliniate politicii Uniunii Europene.
Această tăcere, această complicitate, această lașitate generalizată, toate au contribuit la ceea ce vedem azi: o Românie în care nu mai există o separare reală a puterilor în stat, în care alegerile sunt un simulacru, în care protestele sunt reprimate brutal, iar cei care îndrăznesc să se opună regimului riscă marginalizarea, arestarea sau discreditarea publică.
9.Memoria: un act de justiție pentru viitor!
A uita ar fi o altă crimă. Pentru că fără memorie, fără o conștientizare profundă a răului care s-a întâmplat, riscăm să transformăm această nenorocire într-o normă. Iar exact asta își dorește regimul: să uităm. Să ne resemnăm. Să acceptăm că “așa se face politica în România”.
Dar nu avem voie să uităm. Trebuie să ne amintim:
- Cine a votat pentru anularea alegerilor;
- Cine a justificat decizia;
- Cine a tăcut și cine a protestat;
- Cine a fost arestat, cenzurat, intimidat;
- Cine s-a îmbogățit și cine a fost sacrificat.
Memoria este primul pas spre dreptate. Și dreptatea nu se face doar în instanțe – ci și în stradă, în conștiințele noastre, în urnele de vot (dacă acestea vor mai avea sens vreodată), și mai ales în refuzul de a ne lăsa călcați în picioare.
10.Concluzie!
Lovitura din decembrie 2024 nu a fost un accident sau un exces temporar. A fost o operațiune de epurare politică și ideologică în urma căreia suveraniștii au fost eliminați, conservatorii reduși la tăcere, iar puterea s-a concentrat definitiv în mâinile binomului social-liberal, susținut de serviciile secrete și de instituțiile de forță.
România a intrat într-o nouă eră: nu una a progresului și stabilității, ci a controlului absolut și a anulării voinței populare.
Fără colaborarea activă sau tăcerea complice a unei părți consistente a elitelor culturale, mediatice și civice, lovitura de stat constituțională din decembrie 2024 nu ar fi fost posibilă.
Când presa alege să mintă, când intelectualii aleg să justifice abuzul, iar Organizațiile NonGuvernamentale reale, nu soroșiste, se refugiază în ambiguitate, cetățeanul rămâne singur în fața unui aparat represiv care și-a schimbat doar masca, nu și metodele.
România anului 2025 este o democrație suspendată, în care elitele au ales să fie complici, nu gardieni ai libertății.
România se află în pragul transformării dintr-o democrație diluată într-un regim autoritar cu față democratică, capabil să anuleze alegeri, să elimine opoziția și să submineze instituțiile fundamentale ale statului.
Această evoluție a atras avertismentele, deocamdată timide, ale jurnaliștilor și oficialilor străini, dar riscul pierderii sprijinului esențial al Statelor Unite crește alarmant.
Ceea ce a avut loc în acea zi și în lunile care au urmat nu a fost o simplă „greșeală procedurală”, un „exces temporar”, sau o „deraiere accidentală de la normele democratice”, așa cum au încercat să ne convingă propagandiștii regimului.
A fost, fără echivoc, o crimă premeditată împotriva democrației. O crimă care a fost comisă cu sânge rece, cu complicitatea largă a celor care ar fi trebuit să o oprească, și care a fost urmată de o tăcere vinovată, de o resemnare periculoasă și de o reconfigurare sistemică menită să blocheze orice cale de întoarcere la normalitate.
Privind retrospectiv la ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2024, nu avem cum să ne păcălim singuri cu expresii precum „greșeală”, „derapaj” sau „exces de zel”.
Ceea ce s-a întâmplat a fost, fără echivoc, o crimă deliberată împotriva democrației românești, o lovitură calculată și executată cu precizie, menită să distrugă orice speranță reală de schimbare și să securizeze o nouă eră a dominației partidelor sistemului și a acoliților lor.
Am asistat la anularea alegerilor, la eliminarea unor voci legitime și la suprimarea drepturilor fundamentale, toate sub umbrela unor justificări ipocrite despre „protejarea democrației”.
Lecția dură este clară: democrația nu este un dat etern și nu poate fi garantată doar de hârtii sau instituții oficiale când acestea sunt capturate și transformate în instrumente de opresiune.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
