2025. Comisia Europeană acuză pensiile magistraților!
1.România, sancționată pentru complicitate cu privilegiile sistemului!
În 2025, România se prăbușește sub propria-i lașitate. Nu pentru că nu are resurse. Nu pentru că nu are oameni competenți. Ci pentru că are o clasă politică și un aparat judiciar care apără cu dinții privilegiile rușinii naționale: pensiile speciale.
Iar Bruxellesul tocmai a tras frâna de mână. Suspendă plata unei părți din Planul Național de Redresare și Reziliență. Mesajul e clar: „Ori rupeți cu mafia pensiilor speciale, ori vă rupeți voi gâtul financiar.”
Asta e palma, și ce palmă!, dată unui stat eșuat, condus de magistrați pe post de zei, parlamentari pe post de pioni și un popor ținut în genunchi de presupusa „independență a justiției”.
2.Bruxellesul ne spune ce noi nu avem curajul să rostim!
Comisia Europeană a activat procedura oficială de suspendare a plăților către România, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență. Motivul? Neîndeplinirea unor jaloane esențiale.
Dar în centrul scandalului stă unul singur: Jalonul 215, reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale ale magistraților.
Și ce a făcut România? A mimat reforma. A dansat pe sârmă. A modificat legi fără să le aplice. A păstrat portițele. A îmbrăcat cuvintele în forme legale, dar fără conținut.
Pentru că „sistemul” nu se taie singur. Magistrații au făcut legi pentru magistrați. Le-au votat în Parlament, le-au apărat la Curtea Constituțională și acum, tot ei, jucători și arbitri, plâng că nu mai vin banii de la Uniunea Europeană.
3.Justiția din România: zei pe bani publici!
În 2025, pensia unui magistrat depășește și de 15 ori pensia unui muncitor. Judecători și procurori care și-au slujit interesele timp de 20 de ani primesc pe viață 20.000, 30.000, chiar 40.000 de lei lunar.
Nu pe baza contribuției, ci pe baza rangului, funcției, vechimii și… tupeului. Sfidarea este completă: un stat sărac, cu infrastructură prăbușită, cu școli în paragină și spitale fără medicamente, își plătește așa-zișii „apărători ai legii” ca pe niște prinți într-un regat falimentar.
Magistrații români au transformat dreptatea în afacere. Pensia nu mai e un venit pentru bătrânețe, ci o recompensă pentru tăcere, complicitate și loialitate față de sistem.
De asta nu s-a făcut niciodată curățenie reală. De asta dosarele mari dispar. De asta mafia politică zburdă liberă, iar judecătorii încasează „specialul”.
4.Europa, oglinda rușinii noastre!
Nu e prima dată când Comisia Europeană ne atenționează. Dar acum e mai mult decât un avertisment. E o sancțiune financiară reală.
Din cele 2 miliarde de euro solicitate de România prin a doua cerere de plată din Planul Național de Redresare și Reziliență, o parte va fi suspendată pe termen nedefinit. Motivul: șase jaloane esențiale, printre care și reducerea pensiilor speciale, nu au fost îndeplinite.
Nu e doar despre bani. E despre credibilitate. România este tratată ca un elev corigent care tot promite că învață, dar vine mereu nepregătit. Suntem țara care cere, dar nu livrează. Care întinde mâna, dar își păstrează hoții.
5.Complicitatea clasei politice!
Nu doar magistrații sunt de vină. Întreaga clasă politică a protejat acest sistem parazitar. Fiecare guvern, de la Partidul Social Democrat la Partidul Național Liberal, de la Uniunea Salvați România la Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, a coabitat cu pensiile speciale.
Toți au mimat reforma, dar nimeni n-a avut curajul s-o aplice. Pentru că toți știu că într-o zi vor ajunge și ei „speciali”: parlamentari, miniștri, judecători la Curtea Constituțională sau consilieri onorifici cu pensii de lux.
Este o încrengătură de interese, un cartel al tăcerii între puterile statului. Justiția nu-i deranjează pe politicieni, politicienii nu le taie privilegiile judecătorilor. Iar poporul, un simplu spectator, prost și plătitor.
6.Planul Național de Redresare și Reziliență, o iluzie pentru fraieri!
Planul Național de Redresare și Reziliență a fost prezentat ca marea salvare. 28,5 miliarde de euro, bani europeni, pentru spitale, școli, autostrăzi, digitalizare.
În realitate, a devenit un câmp de bătălie între interese și reforme de fațadă. Iar Bruxellesul a început să vadă ce e în spatele vitrinei.
Investițiile în infrastructura feroviară? Neîndeplinite. Rețelele de metrou din București și Cluj-Napoca? Întârziate. Reforme în transporturi? Blocate.
La toate acestea se adaugă pensiile speciale, cancerul sistemului. Și atunci, de ce să mai trimită bani Uniunea Europeanăi? Să întrețină hoția?
România are puțin timp la dispoziție să trimită „observații” către Comisia Europeană. Apoi, mai are șase luni să remedieze „deficiențele”.
Adică să facă ce n-a făcut în ultimii 15 ani. Să taie pensiile speciale. Să reformeze sistemul de justiție. Să oprească parazitismul instituțional. Să renunțe la impostura legiferată.
Dar știm ce urmează: declarații pompoase, legi cu excepții, simulacru de reformă. Și apoi, din nou, cerere de plată. Din nou Bruxellesul. Din nou mila europeană. România a ajuns un cerșetor obraznic, care vrea bani fără să-și miște degetul de pe butonul autoprotecției.
Cei care vor suporta consecințele nu sunt magistrații cu 30.000 de lei pensie. Nu sunt judecătorii Curții Constituționale care își votează singuri salariile. Nu sunt parlamentarii care ies la pensie la 45 de ani.
Ci românii de rând, care nu vor vedea școli renovate, spitale noi, drumuri sigure. Pentru că fondurile nu mai vin. Pentru că „reforma” a fost doar o perdea de fum.
În România reală, bătrânii trăiesc cu 1.200 de lei. Tinerii fug din țară. Iar pensionarii de lux își cumpără vile în Tenerife.
Bruxellesul nu e inocent în tot acest joc. Dar a început, în sfârșit, să reacționeze. Comisia Europeană nu mai poate justifica în fața contribuabililor germani, olandezi, finlandezi de ce ar trebui să finanțeze un stat care își plătește judecătorii mai bine decât Germania, dar n-are drumuri sau spitale.
Uniunea Europeană ne-a tolerat suficient. Acum vine factura. Și e scumpă.
Concluzie: România, un stat capturat!
Suspendarea plăților din Planul Național de Redresare și Reziliență nu este un simplu act administrativ. Este un diagnostic. România este un stat capturat de o clasă privilegiată, o oligarhie birocratică, în care legea e folosită pentru a proteja pensii, nu pentru a face dreptate.
Comisia Europeană spune clar: nu ne mai păcăliți. Reformele trebuie să fie reale, nu simulate. Banii nu vor mai curge pentru minciuni, pentru fațade, pentru „jaloneală”.
România are o ultimă șansă: să aleagă între demnitate și slugărnicie, între reformă reală și colaps controlat. Dar pentru asta ar trebui să aibă conducători. Și o justiție care să judece drept, nu să numere beneficiile.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.