2025. Prăduitorii de la Ministerul Apărării Naționale. Astăzi, Dosarul „Tofan” sau Jaful cu epoleți. Generalii Mihail Popescu, Eugen Bădălan și Neculae Oțelea. Trei generali, un prejudiciu imens și o rețea de tăcere bine pusă la punct!
În 2012, România a trăit una dintre cele mai mari umilințe post-decembriste din zona militară: trei generali ai Armatei Române au fost condamnați definitiv pentru prejudicierea Statului Major al Forțelor Terestre cu 1,26 milioane de euro, în celebrul dosar „Tofan”.
Sub masca contractelor avantajoase pentru înzestrarea armatei, în realitate s-a orchestrat un jaf sistematic în favoarea unei firme private: Tofan Grup.
Printre cei condamnați s-a numărat și Generalul Mihail Popescu, fost șef al Statului Major al Forțelor Terestre, un personaj despre care am scris deja într-un material anterior, detaliind modul în care a manipulat poziția de comandă pentru a facilita deturnarea de fonduri publice.
Dar Mihail Popescu nu a fost decât o piesă într-o rețea mafiotă militară, o structură de tip caracatiță în care ordinele circulau de sus în jos, iar loialitatea față de sistemul ticăloșit era singura virtute acceptată.
În centrul acestui mecanism se afla Eugen Bădălan, un general cu dublă calitate, de militar și de politician. Iar în umbra acestuia exista Generalul Neculae Oțelea, „soldatul disciplinat al ticăloșiei”, care a semnat, a încuviințat și a tăcut.
1.Generalul Eugen Bădălan, întruchiparea militarului, politicianului și a jafului!
Eugen Bădălan nu este un simplu general. A fost, ani buni, una dintre cele mai influente figuri ale Armatei Române. Șef al Statului Major General, omul care, în teorie, răspundea de întreaga strategie de apărare a României.
După retragerea din armată, a trecut în politică, fiind ales deputat al Partidului Național Liberal în 2004, iar apoi a migrat spre Partidul Democrat Liberal, unde a ocupat funcții-cheie în comisiile de apărare.
Un om care ar fi trebuit să fie garantul interesului național a devenit garantul interesului personal și de grup.
Rețeaua „Tofan”: afaceri murdare cu girul Armatei!
În perioada în care era la conducerea Statului Major, Eugen Bădălan a aprobat și intermediat contracte dubioase între Ministerul Apărării și firma Tofan Grup, o entitate privată care a beneficiat de achiziții supraevaluate de anvelope și produse tehnice, cu adaosuri comerciale astronomice.
Instanța a stabilit clar: prejudiciul total a fost de 4,5 milioane de lei, aproximativ 1,26 milioane de euro, bani deturnați printr-un sistem corupt, în care achizițiile nu urmăreau interesul militar, ci buzunarele personale.
În loc de negocieri transparente, Bădălan a participat la tranzacții păguboase, impunând în structurile inferioare „ordine” directe care au făcut din corupție o practică instituționalizată.
Condamnare cu suspendare, carieră fără rușine!
În 2012, Bădălan a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 4 ani de închisoare cu suspendare. A fost găsit vinovat de abuz în serviciu contra intereselor publice și de prejudicierea bugetului statului.
Dar, în loc ca această decizie să-i încheie cariera publică, Bădălan a continuat, nestingherit, să activeze în structurile de putere ale Partidului Democrat Liberal și să se exprime public cu pretenții de moralitate, dând lecții despre apărare, siguranță și integritate.
Aceasta este una dintre cele mai grave anomalii post-decembriste: în România, dacă ai epoleți și carnet de partid, poți fi condamnat pentru corupție, dar rămâi „onorabil” și influent.
Conexiuni politice și protecție transpartinică
Bădălan nu a fost doar un militar cu funcții. A fost omul de legătură între politica de corupție și aparatul militar de execuție. A fost promovat de Partidul Național Liberal, păstrat de Partidul Democrat Liberal și apărat de sistem.
În orice alt stat de drept autentic, un astfel de individ ar fi fost răspins de societate, de armată și de partide. În România, a fost trecut la „pensionari de onoare” și păstrat în rețeaua de influență tăcută a statului paralel militarizat.
2.Neculae Oțelea, Generalul care a semnat corupția. Când obediența ține loc de conștiință!
Neculae Oțelea, general de brigadă, nu a fost capul operațiunii, dar fără el, jaful n-ar fi putut fi dus la bun sfârșit.
El este imaginea tipică a oficialului obedient, omul care „execută ordinele fără întrebări”, chiar dacă ordinele sunt ilegale, imorale și rușinoase pentru instituția în care servește.
Rolul lui Neculae Oțelea în dosarul Tofan!
În cadrul Statului Major al Forțelor Terestre, Oțelea avea atribuții precise: verificarea legalității și oportunității achizițiilor. În loc să oprească escrocheria, a validat contractele păguboase cu Tofan Grup, participând activ la transferul ilegal de fonduri.
Condamnarea a fost clară: 4 ani cu suspendare, aceeași ca în cazul lui Bădălan și Popescu. Dar vina lui nu a fost de natură decizională, ci complicitatea tacită, ceea ce în limbaj popular se numește „a închide ochii pentru o felie din prăjitură”.
Nicio remușcare, nicio răspundere reală!
Oțelea nu a fost întrebat public niciodată de ce a tăcut, de ce a semnat, de ce a acceptat. La fel ca mulți alți „funcționari militari” ai corupției, s-a retras în liniște, beneficiind de o pensie generoasă și de respectul fals al unui sistem care își protejează complicii.
Este modelul perfect al generalului de mucava, fără viziune, fără verticalitate, dar extrem de util pentru mafia din interiorul statului.
Concluzie: Generalii trădători, onoare murdărită, sistem putred!
Cazul „Tofan” este mai mult decât un dosar de corupție. Este radiografia unei Armate Române infiltrate de bandiți în uniformă, de oameni care au transformat jurământul militar într-o glumă sinistră.
Cei trei generali, Popescu, Bădălan, Oțelea, nu sunt excepții. Sunt produsul natural al unui sistem care promovează obediența, complicitatea și tăcerea în fața jafului.
Românii trebuie să știe că, în timp ce soldații mureau prin misiuni sub steagul Alianței Nord-Atlantice, la București se furau milioane prin contracte cu dedicație, iar generalii numărau banii din spatele unor funcții pline de stele și corupție.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.