2025. Americanii se apropie de adevăr. CCR se disculpă.
Judecătoarea Curții Constituționale, Laura-Iuliana Scântei, fosta parlamentară PNL ajunsă în robă cu sprijin politic, a decis să iasă la rampă pentru a explica de ce CCR a anulat alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024.
Și nu oricum, ci într-un cadru ridicol, la Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov, printre discuții pseudo-academice și povești culturale. În fața publicului, această servitoare a Sistemului a justificat o decizie istorică prin care votul a milioane de români a fost aruncat la coș.
Pe scurt, „argumentele” ei au fost următoarele:
– că în ziua votului nu au existat fraude majore, deși toată lumea cunoaște că cea mai mare fraudă la alegeri a fost anularea acestora de către CCR, o adunătură de politruci a cărei menire constă în susținerea regimurilor antidemocratice din România;
– că adevărata problemă a fost campania electorală, unde, chipurile, au apărut nereguli semnalate de CSAT în documente „desecretizate”;
– că CCR nu are rolul de a găsi probe, ci doar de a lua act de ce spun serviciile secrete și instituțiile de forță;
– că anularea scrutinului a fost singura soluție pentru a nu „valida ceva ce nu corespundea legii”;
– și, culmea ipocriziei, că îi pare rău că CCR nu a cerut scuze românilor pentru modul în care a comunicat.
Pe scurt, o mizerie juridică și o insultă publică. În traducere liberă: poporul a votat, dar nu cum trebuia. Și pentru că „documentele CSAT” au spus altceva, CCR a ras alegerile.
Iar Scântei, cu un tupeu incredibil, a prezentat această crimă constituțională ca pe un gest de responsabilitate. Exact ca în regimurile totalitare: întâi furăm votul, apoi ne scuzăm că nu am explicat mai bine cum am făcut-o.
O decizie națională explicată la bâlci cultural.
În loc să răspundă solemn poporului, Laura-Iuliana Scântei a ales să-și justifice lovitura de stat constituțională la… Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov. O țară întreagă aștepta explicații ferme despre anularea votului din 24 noiembrie 2024, iar ea s-a ascuns în spatele unui decor cultural, flancată de o „expertă anticorupție”, Laura Ștefan, produsă din laboratorul ONG-urilor.

Ce insultă mai mare decât să explici distrugerea democrației printre proiecții de filme și discuții pseudo-academice? „Când nedreptatea devine lege, rezistența devine datorie”, spunea Thomas Jefferson. Dar Scântei, în loc să răspundă poporului, a ales teatrul de PR. Asta nu e transparență, e circ cu iz de bâlci.
Minciuna sfruntată: „nu au existat fraude în ziua votului”!
Scântei are tupeul să spună că „nu au existat fraude în ziua votului”. Și atunci de ce ați anulat alegerile ? Pentru că adevărata fraudă a aparținut CCR, prin anularea voturilor. Corect, așa este.
De fapt, românii l-au trimis în turul doi pe Călin Georgescu, candidatul pe care Sistemul nu-l putea controla. Asta a fost „frauda” în ochii lor: voința poporului! Și pentru că poporul nu a votat cum trebuia, CCR a intervenit ca un pluton de execuție.
Montesquieu scria: „Nu există tiranie mai crudă decât cea exercitată sub scutul legilor și cu aparența de justiție.” Exact asta a făcut Scântei: a îmbrăcat trădarea în roba CCR și a vândut minciuna drept legalitate.
Securitatea națională, scuza mafioților în robă.
Scântei recunoaște: „CCR nu are responsabilitatea de a găsi dovezi.” Așadar, nu au probe, dar au anulat votul. Și pe ce bază? Pe niște documente fabricate de CSAT, invocând „războiul hibrid” și „propaganda”.
De când decide securitatea națională rezultatul alegerilor? Răspuns: din momentul în care România a încetat să mai fie stat și a devenit colonie.
CCR nu a verificat nimic, ci doar a semnat ordinele. A fost, cum spunea Orwell, „Ministerul Adevărului”: rescriem realitatea ca să convină Puterii.
Când Scântei afirmă că au „luat act de constatările CSAT, considerate autentice și veridice”, recunoaște că e doar o servitoare în robă, nu judecător constituțional. Poporul nu mai are vot, ci doar aprobări de la servicii.
Ipocrizia abjectă: „Îmi pare rău că CCR nu a cerut scuze”!
După ce au furat votul, Scântei are tupeul să spună că îi pare rău că CCR nu a găsit prilejul de a cere scuze. E culmea ipocriziei: să dai cu bâta în popor și apoi să spui că îți pare rău că nu ai explicat mai bine lovitura.
Scuze cui? Nu poporului român, nu milioanelor de votanți din diaspora, ci stăpânilor din CSAT și Bruxelles. E un limbaj de torționar cu mască de victimă: „ne pare rău, dar trebuia să vă furăm votul, era spre binele vostru”.
Eminescu spunea: „Cine-și bate joc de popor își sapă groapa cu mâna lui.” Exact asta fac Scântei și complicii ei din CCR.
Laura-Iuliana Scântei știe ceva ce noi nu știm.
Apariția intempestivă a Laurei-Iuliana Scântei, la aproape nouă luni de la anularea alegerilor prezidențiale, nu e deloc întâmplătoare.
La data de 18 august 2025, cu două zile înainte de interviul Codobaturei, Cotidianul publica informații explozive despre anchetele declanșate de serviciile secrete americane, prin directoarea DNI, Tulsi Gabbard, care ar fi primit pe masă un dosar privind „lovitura de stat” din România din decembrie 2024. Coincidență? Greu de crezut.
Madame Scântei simte mirosul de praf de pușcă și încearcă să-și facă scut în fața istoriei. Brusc, vorbește public, încearcă să explice, să justifice, să găsească vinovați: ba campania electorală, ba CSAT, ba legislația depășită, ba riscurile „războiului hibrid”.
Toată lumea e vinovată, numai CCR nu. De ce? Pentru că există șansa reală ca americanii să fi început să desfacă ițele acestei conspirații, iar Scântei și gașca ei de robe vopsite nu mai știu cum să scoată cămașa.
Exact asta este tactica Sistemului: când simte că adevărul se apropie, începe să caute țapi ispășitori. Se aruncă vina pe alte instituții, pe situația internațională, pe lipsa legislației, dar niciodată pe propria decizie criminală.
Scântei știe că, dacă ancheta americană confirmă ceea ce deja cunoaște toată lumea – că votul românilor a fost măcelărit la ordin politic – atunci CCR va intra direct în istoria trădărilor naționale.
Prin urmare, apariția ei la Râșnov nu a fost o simplă ieșire academică, ci o tentativă de a rescrie povestea înainte ca alții să o spună. Un fel de „ne pare rău, dar am executat ordine”.
Știe ceva, simte ceva și încearcă să îndulcească verdictul care se apropie. Numai că poporul român nu mai înghite explicațiile zdrențelor. Americanii ar putea confirma ce noi știm deja: că în decembrie 2024, la București, nu a fost o decizie juridică, ci o lovitură de stat mascată.
Concluzii – Curtea Trădării Naționale.
Laura-Iuliana Scântei nu e judecătoare, ci o zdreanță politică reciclată în robă, o servitoare a Sistemului. A recunoscut cu gura ei că CCR nu caută probe, ci doar validează ce le pun serviciile pe masă. Nu e gardianul Constituției, ci câinele de pază al mafiei globale.
Aceasta nu mai e Curtea Constituțională, ci Curtea Trădării Naționale. Și când asemenea zdrențe politicianiste decid soarta votului, România nu mai este republică, ci colonie condusă prin trădare și minciună.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.