Foto: Ei ne-au furat, vandut si tradat! Iar noi, i-am lasat!
Motto:
„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
Acestea sunt cuvintele lui Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller, fost pastor luteran german, cunoscut pentru vederile sale antifasciste. A făcut parte din Biserica Mărturisitoare, implicată în rezistența germană. Pentru convingerile sale ideologice a fost arestat de Gestapo și închis, în perioada 1937-1945, în Lagărele de concentrare Sachsenhausen și Dachau.
Sinteza partea I
Credeti ca suntem departe de acele vremuri ? Nicidecum. Vor veni si acestea, in scurt timp, sub vajnica ocupatie neomarxista in care ne aflam.
Manifestatiile declansate in acest al 12 – lea ceas, din 06 decembrie si pana in prezent, sunt bine venite pentru moralul poporului si „mustruluirea” clasei conducatoare. Dar, doar atat!
Concret, unde eram noi, poporul roman, atunci cand ei, ticalosii si nenorocitii de politicieni, in scopul obtinerii de bani si putere
- au vandut pe nimic, sau au demolat, fabricile si uzinele tarii;
- au distrus agricultura romaneasca;
- au obligat si contribuit, prin saracia impusa in Romania si lipsa locurilor de munca sau prin salarii foarte scazute, in bataie de joc, la migratia romanilor in Occident, transformandu-i in sclavi moderni pe multi dintre acestia;
- au inchis majoritatea minelor din Romania, in special cele de carbune si termocentralele aferente;
- au inchis sau vandut, aproape moca, minele de metale pretioase si rare, in schimbul unor peschesuri substantiale, scopul final constituindu-l imposibilitatea statului roman de a le exploata in interesul tarii;
au fost devalizate CEC si Banca Romana de Comert Exterior;
- i-au permis lui Mugur Isarescu sa trimita aurul României din B.N.R. în bănci străine, Marea Britanie, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut aprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii;
- au inregimentat justitia la planurile lor ticaloase, prin acordarea unor stipendii fabuloase, raportate la ceilalti membri ai societatii romanesti, si a imunitatii totale in fata legii;
- au fost furati banii din fondurile de pensii si din conturile PCR, UTC, sindicate etc.;
au distrus turismul romanesc;
- au vandut strainilor cele mai bune terenuri arabile la preturi mai mici decat spagile incasate;
- au concesionat, la preturi mizere pentru interesele poporului roman, resursele de apa, petrol, gaze, masa lemnoasa etc;
- nu au platit taxele portuare din strainatate ale navelor maritime si oceanice, aspect ce a condus la confiscarea si, bineinteles, disparitia flotei romanesti;
- au permis si permit firmelor straine sa nu plateasca, in cuantum procentual, taxele, impozitele si alte indatoriri financiare fata de statul roman, pe care le platesc societatile comerciale autohtone;
- au marit taxele si impozitele, au scazut veniturile si nivelul de viata;
- au dat legi organice pe care fie nu le respecta, nu le pun in aplicare, fie le anuleaza, in dispretul sistemului de drept, prin Ordonante de Guvern;
- au indatorat Romania cu aproximativ 860 de miliarde de lei, adica 51,4 % din PIB, sau, de peste 1,5 ori Bugetul Consolidat al Statului. Unde sunt acesti bani ? Unde au disparut ? Unde au fost investiti ?
Eram aici, dar, din pacate, nimeni nu si-a asumat misiunea sacra de a salva tara de la dezastru.
Daca vrem sa recunoastem realitatea, trebuie sa admitem ca Romania nu mai este a noastra, nu ne mai apartine.
In cazul in care, prin absurd, vom fi gasit un sprijin suveranist din exterior si o mana de oameni, patrioti, suveranisti si iubitori de tara, hotarati in a face tot posibilul revenirii Romaniei la statutul de stat suveran, liber si independent, ne va astepta, in cel mai bun caz, soarta statului haitian.
Partea a II a
Haiti vs. colonialismul francez.
Cunoscut anterior ca Santo Domingo, Haiti fusese una dintre coloniile franceze, furnizând zahăr, cafea și tutun pentru o mare parte din Europa.
Dar, în 1791, sclavii din Haiti s-au organizat într-o revoltă care a reușit și și-au câștigat libertatea.
În 1801, când Napoleon a trimis o mare flotă pentru a-i cuceri din nou, aceștia au înfrânt armata franceză și, în 1804, conducătorii din Haiti au proclamat independența.
Dar Franța nu era dispusă să renunțe la Haiti. Regele Carol al X-lea a trimis o altă armada, în 1825, oferindu-se să recunoască independența Haiti, cu condiția ca guvernul haitian să plătească un tribut exorbitant de 150 de milioane de franci aur.
Cât însemna asta?
În 1803, Franța acceptase să vândă teritoriul Louisianei către Statele Unite pentru 80 de milioane de franci aur. Louisiana avea o suprafață de 77 de ori mai mare decât Haiti.
Dar pentru Haiti, alegerea era clară: banii sau războiul!
Francezii ar fi putut să impună statului haitian o blocadă navală și să îi taie total sistemele mondiale de comerț și de plată.
Haitienii nu au avut de ales decât să se supună ultimatumului francez.
Pentru a plăti răscumpărarea, Haiti a fost constrânsă să împrumute bani de la bancherii francezi și să restituie împrumuturile, plus dobânda, din câștigurile realizate de pe urma exporturilor produselor lor de bază.
Acesta a reprezentat momentul de început al unui nou model de colonialism, bazat nu pe ocupație militară ci pe datorie financiară.
Identic cu ceea ce se intampla, in prezent, in Romania.
Este practic modelul imperial de putere care oprimă omenirea în zilele noastre.
Experiența tragică din Haiti a fost singura dată în istorie când niște sclavi eliberați au fost obligați să plătească un tribut foștilor stăpâni și să împrumute bani de la ei pentru a putea plăti tributul.
De aceea, umilirea Haiti a fost numită Dubla Datorie: haitienii au avut nevoie de peste 130 de ani pentru a achita datoria, timp în care țara a fost condamnată la austeritate cronică, la sub-dezvoltare și la o sărăcie zdrobitoare.
Cotidianul american The New York Times (NYT) dezvăluie, într-o serie de articole, istoria tragică a independenței Haiti și datoria astronomică pe care această țară a plătit-o Franței în secolul al XIX-lea, relatează AFP.
Ziarul american dezvăluie – după ce a analizat luni de zile date provenite din arhive – că aceste plăți, efectuate, începând din 1825, de către prima Republică de culoare din Istorie,” au costat pierderi în dezvoltarea economică a Haiti timp de două secole, în valoare de 21 până la 115 miliarde de dolari, adică de până la opt ori Produsul Intern Brut (PIB) al țării în 2020”, scrie News.ro.
Influența străină, manifestată prin diverse forme de control economic și politic, continuă să reprezinte un factor determinant în dinamica internă a Haitiului, complicând astfel posibilitatea abordării unor astfel de subiecte istorice cu implicații majore.
TURNUL EIFFEL, FINANȚAT CU BANI HAITIENI
În anul 2003, președintele Jean-Bertrand Aristide a readus în atenția publică problema datoriei prin care statul haitian si-a cumparat independența fata de Franta, considerând-o o injustiție istorică ce trebuia reparată. El a transformat aceasta temă într-o prioritate națională, calculând că suma totală plătită de Haiti Franței depășea 21 de miliarde de dolari. Mesajul său, adresat atât haitienilor cât și comunității internaționale, era acela că independența Haitiului a fost cumpărata la un cost exorbitant, care continuă să afecteze economia țării. Cu toate acestea, poziția sa fermă a atras un val de opoziție, iar in februarie 2004, Aristide a fost înlăturat de la putere în urma unei insurecții armate și a unei revolte populare, evenimente alimentate de acuzații privind încălcarea drepturilor omului.
Nota: Acelasi tipar ca in Iugoslavia, Romania si alte state nealiniate, in 1989, la cerintele „stapanilor din umbra”.
Evenimentele din Haiti au fost organizate, initiate si declansate de catre serviciile secrete ale Statelor Unite, Franței și Canadei, liderul haitian fiind forțat să părăsească puterea. Aproape douăzeci de ani mai târziu, Thierry Burkard, ambasadorul Franței în Haiti în această perioadă, a recunoscut, într-un interviu acordat The New York Times , că revendicările lui Jean-Bertrand Aristide de restituire a acestei datorii au legătură cu îndepărtarea sa de la putere.
Haiti, care și-a declarat independența la 1 ianuarie 1804, și-a început existența ca stat suveran într-un context geopolitic ostil.
Puterile coloniale dominante – care sprijineau sclavagismul – au impus o izolare economică și diplomatică severă acestei republici de culoare. Franța, fosta putere colonială, a forțat Haiti să plătească despăgubiri colosale pentru a compensa pierderea „proprietății” reprezentate de sclavi și plantații. Acestea despăgubiri au fost plătite timp de peste un secol și jumătate, privând țara de resurse esențiale pentru dezvoltare.
Economistul francez Thomas Piketty, în lucrarea sa din 2018, Capital et idéologie , analizeaza problematica datoriei haitiene a independenței. Plățile cerute de către Franța au privat economia haitiană de resurse, vitale ascensiunii sale.
New York Times arată cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, banca CIC a trimis in Franța, din Haiti, veniturile tinerei Bănci naționale haitiene.
Aceste capitaluri au permis, ulterior, establishmentului bancar parizian să finanțeze construcția Turnului Eiffel.
Aceste episoade de exploatare economică și intervenționism militar au lăsat urme adânci în structura socială și economică a Haitiului. Resursele critice ale țării au fost sistematic drenate, iar orice încercare de redresare economică a fost zădărnicită de influență externă.
Problema datoriei de independență, pe care Aristide a adus-o în discuție, rămâne emblematică pentru injustițiile istorice suportate de Haiti, țară care continuă să se confrunte cu consecințele colonizării, sclavagismului și intervențiilor externe.
Astăzi, aceste episoade reprezinta nu doar o pagină întunecată a istoriei, ci și un punct de plecare pentru discuțiile despre repararea injustițiilor istorice și despre dreptul națiunilor la suveranitate economică. Haiti rămâne un exemplu viu al prețului enorm pe care o națiune l-a plătit pentru libertate, în timp ce fostele puteri coloniale continuă să beneficieze de pe urma resurselor furate.
Va urma. TRIST, DAR ADEVARAT!
