18 mai 2025. România trădată de diaspora din Ungaria! Complicitatea tacită și compromisul cu autonomia Ținutului Secuiesc!
În contextul alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025, votul acordat de românii din diaspora aflată în Ungaria a fost nu doar o palmă peste obrazul României, ci o contribuție directă la legitimarea unei agende globale care subminează Statul Național Unitar Român.
Acest vot a fost o alegere conștientă, deliberată, împotriva suveranității, împotriva istoriei și a memoriei colective a unui popor care a luptat și a murit pentru unitate și libertate. Iar în spatele acestei alegeri stă o complicitate tacită, perfidă, la unul dintre cele mai sensibile și explozive proiecte secesioniste din Europa de Est: autonomia Ținutului Secuiesc.
Românii stabiliți în Ungaria, cetățeni ai României prin naștere sau prin descendență, ar fi trebuit să înțeleagă mai bine ca oricine pericolul infiltrării revizionismului maghiar în spațiul românesc. Și totuși, mulți dintre aceștia au legitimat, prin votul lor, un candidat precum Nicușor Dan, omul sistemului, omul compromisului și al neutralității otrăvite.
A fost un vot acordat în favoarea unei structuri politice care evită frontal apărarea suveranității și care, prin tăcerea sa deliberată, deschide larg porțile autonomiei pe criterii etnice.
Autonomia, o promisiune nerostită, dar scrisă cu cerneală diplomatică!
În ultimii ani, Ungaria și-a sporit influența în Transilvania, investind masiv în infrastructură, cultură, presă și educație în zonele cu majoritate maghiară.
În paralel, Budapesta a cultivat relații discrete dar constante cu partide românești infiltrate de agenți de influență sau de indivizi interesați de finanțări, funcții și putere. Dincolo de granițele oficiale, o altă Ungarie crește în inima României, sub protecția politicienilor slabi sau trădători.
Votul românilor din Ungaria în favoarea globalismului, sub masca unui fals progresism, nu este un simplu exercițiu democratic, ci o cauționare, o garantare a acestui proces de enclavizare. A fost un gest iresponsabil care a transmis următorul mesaj: „Suntem de acord cu compromisul teritorial, atâta timp cât avem stabilitate financiară personală.”
Ce înseamnă autonomia Ținutului Secuiesc?
În esență, un teritoriu aflat în centrul României ar deveni, printr-o asemenea mișcare, o zonă cu guvernare proprie, în care limba română ar fi marginalizată, iar statul român ar pierde treptat controlul real asupra instituțiilor, justiției, economiei și educației locale. Asta înseamnă destrămare. Asta înseamnă trădare.
Românii din Ungaria au uitat că autonomia nu este o fantezie a minorității, ci o strategie a unui stat revizionist care nu a renunțat niciodată la pretențiile teritoriale. Nu este o teorie conspiraționistă, este o realitate geopolitică: Viktor Orbán nu a ascuns niciodată că dorește refacerea simbolică a Ungariei Mari.
Și atunci, cum se face că acești români, care trăiesc chiar sub influența acestei politici, au girat, prin votul lor, un proiect politic care nu va spune Nu acestei autonomii, ci va ridica din umeri, invocând „complexitatea situației”?
Cum se face că acești români, care ar trebui să fie cei mai conștienți de pericolul dezmembrării teritoriale, au pus ștampila pe candidatul tăcerii vinovate?
Votul dat în afara intereselor naționale, o amnezie colectivă!
Românii din diaspora ungurească au dovedit o formă de orbire morală și politică. Alegerea lor demonstrează că, în numele confortului personal, al unei presupuse modernități europene și al unei agende corect-politice toxice, sunt gata să sacrifice tot ce este sfânt pentru românism: teritoriul, limba, identitatea și memoria istorică.
Nu e vorba aici doar de o diferență de opțiune electorală. Este vorba de un vot care a sabotat conștient națiunea. Este vorba de o alegere care validează tăcut orice proiect care slăbește unitatea și suveranitatea României. Este vorba de trădare, fără ghilimele.
Complicitatea politică din interior!
În mod pervers, acest vot al diasporei este încurajat și de tăcerea suspectă a clasei politice din România. Partide de guvernământ, precum Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat evită orice poziție clară privind proiectele de autonomie, pentru a nu „deranja” Bruxellesul sau Budapesta.
Nimeni nu mai apără fățiș integritatea teritorială a țării. S-a ajuns la situația în care cei care vorbesc despre unitate națională sunt catalogați drept „extremiști”, „naționaliști periculoși”, „antieuropeni”.
Acest discurs otrăvit este întărit prin presă, prin Organizații NonGuvernamentale, prin rețele de social media și, din păcate, chiar prin votul românilor din afara țării. Votul din diaspora, în special cel din Ungaria, a oferit legitimitate acestei tăceri vinovate.
Ungaria, trădarea care se profilează la orizont!
În județele Harghita, Covasna și Mureș, cu sprijinul direct și indirect al autorităților de la Budapesta, se consolidează an de an un stat în stat.
Ungaria pompează bani, propagandă, profesori, influență politică și clericală, fără ca România să reacționeze. Acordă cetățenie dublă cu generozitate și, în mod pervers, diaspora română din Ungaria tace complice.
Mai grav este că o parte a românilor din aceste zone, dar și cei plecați în Ungaria, acceptă tacit promisiunile privind autonomia așa-zisului Ținut Secuiesc. Acest act, în orice altă țară, ar fi fost numit trădare. La noi e „diversitate culturală”.
Cum se poate justifica faptul că un stat străin vizează modificarea granițelor interne ale României, iar un segment al diasporei privește cu entuziasm acest proiect? Orice vot sau sprijin acordat celor care susțin asemenea inițiative este o declarație clară de abandon a României ca entitate națională.
Românii din Ungaria, utili pentru interese străine, inutili pentru România!
Paradoxal, deși beneficiază în continuare de cetățenia română, de drept de vot și de tot ce înseamnă legătură cu patria, românii din Ungaria s-au dovedit utili doar pentru cauzele străine.
Ei au votat nu doar împotriva unui candidat suveranist precum George Simion, ci și împotriva unei Românii demne, independente și puternice.
În final, trebuie spus răspicat: votul diasporei din Ungaria nu a fost un gest democratic, ci un act de complicitate. Ei nu au fost simpli alegători. Ei au fost complici morali la o posibilă amputare a României.
Și pentru acest lucru, istoria nu va ierta.
Complicitatea tacită și compromisul cu autonomia Ținutului Secuiesc!
În contextul alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025, votul acordat de românii din diaspora aflată în Ungaria a fost nu doar o palmă peste obrazul României, ci o contribuție directă la legitimarea unei agende globale care subminează Statul Național Unitar Român.
Acest vot a fost o alegere conștientă, deliberată, împotriva suveranității, împotriva istoriei și a memoriei colective a unui popor care a luptat și a murit pentru unitate și libertate. Iar în spatele acestei alegeri stă o complicitate tacită, perfidă, la unul dintre cele mai sensibile și explozive proiecte secesioniste din Europa de Est: autonomia Ținutului Secuiesc.
Românii stabiliți în Ungaria, cetățeni ai României prin naștere sau prin descendență, ar fi trebuit să înțeleagă mai bine ca oricine pericolul infiltrării revizionismului maghiar în spațiul românesc. Și totuși, mulți dintre aceștia au legitimat, prin votul lor, un candidat precum Nicușor Dan, omul sistemului, omul compromisului și al neutralității otrăvite.
A fost un vot acordat în favoarea unei structuri politice care evită frontal apărarea suveranității și care, prin tăcerea sa deliberată, deschide larg porțile autonomiei pe criterii etnice.
Autonomia, o promisiune nerostită, dar scrisă cu cerneală diplomatică!
În ultimii ani, Ungaria și-a sporit influența în Transilvania, investind masiv în infrastructură, cultură, presă și educație în zonele cu majoritate maghiară.
În paralel, Budapesta a cultivat relații discrete dar constante cu partide românești infiltrate de agenți de influență sau de indivizi interesați de finanțări, funcții și putere. Dincolo de granițele oficiale, o altă Ungarie crește în inima României, sub protecția politicienilor slabi sau trădători.
Votul românilor din Ungaria în favoarea globalismului, sub masca unui fals progresism, nu este un simplu exercițiu democratic, ci o cauționare, o garantare a acestui proces de enclavizare. A fost un gest iresponsabil care a transmis următorul mesaj: „Suntem de acord cu compromisul teritorial, atâta timp cât avem stabilitate financiară personală.”
Ce înseamnă autonomia Ținutului Secuiesc?
În esență, un teritoriu aflat în centrul României ar deveni, printr-o asemenea mișcare, o zonă cu guvernare proprie, în care limba română ar fi marginalizată, iar statul român ar pierde treptat controlul real asupra instituțiilor, justiției, economiei și educației locale. Asta înseamnă destrămare. Asta înseamnă trădare.
Românii din Ungaria au uitat că autonomia nu este o fantezie a minorității, ci o strategie a unui stat revizionist care nu a renunțat niciodată la pretențiile teritoriale. Nu este o teorie conspiraționistă, este o realitate geopolitică: Viktor Orbán nu a ascuns niciodată că dorește refacerea simbolică a Ungariei Mari.
Și atunci, cum se face că acești români, care trăiesc chiar sub influența acestei politici, au girat, prin votul lor, un proiect politic care nu va spune Nu acestei autonomii, ci va ridica din umeri, invocând „complexitatea situației”?
Cum se face că acești români, care ar trebui să fie cei mai conștienți de pericolul dezmembrării teritoriale, au pus ștampila pe candidatul tăcerii vinovate?
Votul dat în afara intereselor naționale, o amnezie colectivă!
Românii din diaspora ungurească au dovedit o formă de orbire morală și politică. Alegerea lor demonstrează că, în numele confortului personal, al unei presupuse modernități europene și al unei agende corect-politice toxice, sunt gata să sacrifice tot ce este sfânt pentru românism: teritoriul, limba, identitatea și memoria istorică.
Nu e vorba aici doar de o diferență de opțiune electorală. Este vorba de un vot care a sabotat conștient națiunea. Este vorba de o alegere care validează tăcut orice proiect care slăbește unitatea și suveranitatea României. Este vorba de trădare, fără ghilimele.
Complicitatea politică din interior!
În mod pervers, acest vot al diasporei este încurajat și de tăcerea suspectă a clasei politice din România. Partide de guvernământ, precum Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat evită orice poziție clară privind proiectele de autonomie, pentru a nu „deranja” Bruxellesul sau Budapesta.
Nimeni nu mai apără fățiș integritatea teritorială a țării. S-a ajuns la situația în care cei care vorbesc despre unitate națională sunt catalogați drept „extremiști”, „naționaliști periculoși”, „antieuropeni”.
Acest discurs otrăvit este întărit prin presă, prin Organizații NonGuvernamentale, prin rețele de social media și, din păcate, chiar prin votul românilor din afara țării. Votul din diaspora, în special cel din Ungaria, a oferit legitimitate acestei tăceri vinovate.
Ungaria, trădarea care se profilează la orizont!
În județele Harghita, Covasna și Mureș, cu sprijinul direct și indirect al autorităților de la Budapesta, se consolidează an de an un stat în stat.
Ungaria pompează bani, propagandă, profesori, influență politică și clericală, fără ca România să reacționeze. Acordă cetățenie dublă cu generozitate și, în mod pervers, diaspora română din Ungaria tace complice.
Mai grav este că o parte a românilor din aceste zone, dar și cei plecați în Ungaria, acceptă tacit promisiunile privind autonomia așa-zisului Ținut Secuiesc. Acest act, în orice altă țară, ar fi fost numit trădare. La noi e „diversitate culturală”.
Cum se poate justifica faptul că un stat străin vizează modificarea granițelor interne ale României, iar un segment al diasporei privește cu entuziasm acest proiect? Orice vot sau sprijin acordat celor care susțin asemenea inițiative este o declarație clară de abandon a României ca entitate națională.
Românii din Ungaria, utili pentru interese străine, inutili pentru România!
Paradoxal, deși beneficiază în continuare de cetățenia română, de drept de vot și de tot ce înseamnă legătură cu patria, românii din Ungaria s-au dovedit utili doar pentru cauzele străine.
Ei au votat nu doar împotriva unui candidat suveranist precum George Simion, ci și împotriva unei Românii demne, independente și puternice.
În final, trebuie spus răspicat: votul diasporei din Ungaria nu a fost un gest democratic, ci un act de complicitate. Ei nu au fost simpli alegători. Ei au fost complici morali la o posibilă amputare a României.
Și pentru acest lucru, istoria nu va ierta.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt zxol de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
