2025. „GAȘCA DE 4 CARE JEFUIEȘTE ROMÂNIA: NICUȘOR DAN, ANCA DRAGU, MAIA SANDU ȘI ALEXANDER SOROS. MAFIA SOROSISTĂ, ÎN COMBINAȚII PENALE PE BANI PUBLICI.”!
Statul român a devenit o carcasă fără vlagă, rosă din interior de lichele conectate la prizele rețelei Soros. Din această carcasă, se înfruptă, nestingheriți, impostori cu legitimație de „reformatori”, sub protecția unor păpușari din umbră care operează în numele democrației și progresului.
Cel mai recent exemplu? O companie de stat de pe litoralul românesc, BTT Perla Costineștiului, care are 3 șefi la 5 angajați, salarii de 1 milion de lei lunar și un singur hotel funcțional. O glumă sinistră pe banii noștri. Un spital închis n-ar primi atâta atenție.
În centrul acestei combinații penale se află Marius Dragu, un „om de încredere” al președintelui Nicușor Dan, soțul Ancăi Dragu, fostă președintă a Senatului, șefa Băncii Republicii Moldova și figură cheie în rețeaua politico-financiară care leagă Bucureștiul de Chișinău și de Alexander Soros.
Legăturile lor sunt mai periculoase decât oricare conspirație reală, pentru că nu sunt teorii – sunt fapte, numiri, bani, contracte, sinecuri și trădări.
Această gașcă de patru, în frunte cu Nicușor Dan, Anca Dragu, Maia Sandu și Alexander Soros, are un model clar: colonizarea economică prin pseudo-reforme, distrugerea capitalului românesc și instituirea unei aristocrații progresiste hrănite din bugetul public.
Iar la firul ierbii, viermii locali – precum Elena Moțoc, fostă casieră de schimb valutar devenită manager de hotel de stat, sau Adrian Iacob, etern consilier fără operă, dar cu multe conexiuni – trag foloasele.
Nu e doar un caz. Este o rețetă. O metodă de subordonare a României în fața unui mecanism transnațional de jaf și obediență. Iar Costineștiul, odinioară „perla litoralului”, a devenit doar o cochilie spartă. În ea s-au cuibărit, ca niște paraziți, „specialiștii” lui Nicușor Dan.
CAPITOLUL I – Trei șefi la cinci angajați. Statul paralel în acțiune.
Ce poate fi mai grotesc decât o companie de stat cu 3 șefi și doar 5 angajați? Răspuns: să fie plătită din bani publici, să aibă doar un hotel funcțional și să consume un milion de lei pe lună pe salarii și contribuții.
Iar compania se numește, ironic, BTT Perla Costineștiului – când de fapt e o gaură bugetară cu un nume de epavă.
Înființată de comuniști în 1968, pentru tinerii care veneau cu trenul la mare, BTT a ajuns astăzi un caz clinic de parazitism instituțional. În acte, compania mai are doar trei angajați cu carte de muncă.
În realitate, fiecare angajat este supravegheat de un „decident”: manager general, director executiv și director de hotel. Adică un aparat birocratic de lux pentru o activitate cvasi-inexistentă.
Acești „șefi” nu doar că își trag salarii grase, dar își justifică prezența prin contracte de mandat – acea formă legală de sifonare care permite numiri directe, fără concurs, fără merit, doar cu carnetul de partid sau telefonul „de sus”.
Într-un stat normal, o asemenea companie ar fi fost desființată, iar banii redirecționați în sistemul medical, educație sau pentru pensionari. În România condusă de Nicușor Dan, aceste ruine administrative sunt păstrate intenționat, ca vehicule de recompensare pentru activul de partid și de rețea.
Culmea ironiei: compania, deși prăbușită, a raportat o cifră de afaceri de 1,4 milioane lei și un profit de 176.000 lei. Sună bine? Nu și când afli că peste 85% din cheltuieli se duc pe salarii.
Cu alte cuvinte, profitul e o glumă contabilă, întreținut de statul român ca să mimeze eficiența, în timp ce gaura reală e întreținută din taxele românilor.
Această absurditate nu este o excepție. Este o regulă în România paralelă, în care statul funcționează nu pentru cetățeni, ci pentru o castă de șefi inutili care și-au făcut din bugetul public o afacere personală.
În alte state, trei șefi la cinci angajați ar declanșa anchete penale și concedieri în masă. La noi, este doar încă o zi la birou. Și nu un birou oarecare – ci unul cu vedere la mare, cu pensie specială la orizont și cu protecție politică garantată de sus, de la Cotroceni până în ONG-urile cu logo George Soros.
Această schemă este pilonul de bază al „statului paralel” despre care unii încă se prefac că nu există. Iar Costineștiul nu este un accident. Este manualul de funcționare al mafiei sorosiste în România, în care fiecare ruină devine o oportunitate de a plăti „datorii” politice.
CAPITOLUL II – Marius Dragu: soțul, omul de campanie și sinecuristul perfect.
Într-un stat de drept autentic, un personaj ca Marius Dragu n-ar fi ajuns niciodată mai sus de o funcție de recepționer la hotel.
Dar în România, dacă ești soțul Ancăi Dragu, fosta președintă a Senatului și pion promovat de rețeaua Soroș–USR–Bruxelles, dacă ești omul de încredere al lui Nicușor Dan, dacă ai candidat de formă la primăria Costinești, dar ai făcut muncă de teren pentru prezidențiabilul „autist funcțional” de la Cotroceni, atunci ai loc direct într-o funcție grasă într-o companie de stat cu salariu fără muncă, responsabilitate fără control și mandat fără concurs.
Așa funcționează România de azi. Nu contează competența, nu contează performanța. Contează cui îi ești loial. Iar Marius Dragu este omul-loial, în cel mai dezgustător sens posibil.
📌 Un sinecurist plantat direct de la Cotroceni.
Marius Dragu a fost numit „decident principal” la BTT Perla Costineștiului, companie care, deși e în moarte clinică, are totuși un hotel funcțional, „Forum”, și un buget anual care pare făcut special pentru a hrăni niște burți flămânde.
Nu există niciun motiv rațional pentru care o asemenea companie să mai existe în structura actuală. Cu doar trei angajați cu carte de muncă și trei șefi, firma e o caricatură a unui SRL eșuat. Dar pe această caricatură, domnul Dragu se înfruptă lunar din bani publici.
În orice sistem normal, ai nevoie de competență în management hotelier, turism, investiții, restructurare, atragere de fonduri, dacă vrei să salvezi o companie turistică pe cale de dispariție.
Dar ce CV are Marius Dragu? Candidat USR pe lista de la Costinești, lipitor de afișe, om de campanie electorală pentru Nicușor Dan și, mai nou, soțul „aproape premierului” Anca Dragu. Atât. Nimic mai mult.
🕸️ Soțul unei „doamne de viitor”: Anca Dragu, omul Maiei Sandu și al lui Alexander Soros.
Contextul politic e mult mai grav decât pare. Nu vorbim despre o simplă numire locală. Marius Dragu a fost plantat acolo în perioada în care Anca Dragu era vehiculată pentru funcția de prim-ministru, propusă chiar de Nicușor Dan. N-a fost o simplă zvonistică: ea a fost candidatul din umbră al rețelei progresiste, sprijinită tacit de Bruxelles, validată de Maia Sandu și susținută financiar de rețeaua Soros. Soțul ei nu putea rămâne pe tușă.
Și dacă nu ajungi în fruntea Guvernului, măcar pui bărbatul în fruntea litoralului românesc. Nu contează că hotelul e praf, că turiștii au fugit, că angajații sunt mai mulți decât clienții – important e să te afli la butoane, să semnezi mandate, să împarți banii și să blindezi funcțiile pentru anii ce vin.
💸 Nicio performanță, doar „loialitate și apartenență”.
Marius Dragu nu are experiență în turism, nu are rezultate publice, nu a reformat nimic, nu a salvat niciun activ al statului. Nu a făcut nicio restructurare, nu a adus niciun investitor, nu a reînviat niciun proiect.
Ce face, concret? Încasează. Semnează. Se ferește de presă. Se asigură că linia politică trasată de „gașca de 4” e urmată la literă.
Ceea ce vedem aici nu este un caz izolat. Este un model de funcționare al sistemului creat de progresiști: promovezi persoane fără valoare în funcții-cheie pentru a avea control total asupra instituțiilor statului, fără a te teme că acei oameni te vor înfrunta, contesta sau scoate la lumină mizeriile.
🎯 Costineștiul, o stațiune pe cale de dispariție, transformată în sinecura soților Dragu.
Tinerii care veneau cu trenul în tabere la mare, cazați în hotelurile și vilele de altădată, nu mai au unde să se întoarcă. Litoralul e în paragină, iar fostele perle comuniste – hotelul Forum, tabăra de la Costinești – sunt acum doar carcase care hrănesc o mafie politico-administrativă.
Iar în vârful acestei carcase: Marius Dragu, plantat acolo de Nicușor Dan și păzit de influența soției sale, Anca Dragu, omul Bruxellesului, al Maiei Sandu și al lui Alexander Soros.
CAPITOLUL III – Elena Moțoc și Adrian Iacob: din valutară și consilier, în gașca litoralului.
Dacă în România se făcea casting pentru sinecuri, Elena Moțoc și Adrian Iacob ar fi fost distribuiți direct în rolurile principale. Nicio competență, niciun merit, niciun rezultat profesional care să justifice prezența lor într-o companie de stat, dar cu toate acestea, sunt acolo – bine înfipți în structura BTT Perla Costineștiului, ca niște ventuze pe un buget muribund.
🧾 Elena Moțoc: de la casieră valutară la manager hotelier de stat.
Doamna Elena Moțoc este dovada vie că în România poți trece de la ghișeul de schimb valutar direct la conducerea unui hotel de stat, dacă ai pilele potrivite și carnetul de partid potrivit.
Între 2002 și 2007, a lucrat ca operator la o casă de schimb valutar din Constanța. Nimic rău în asta. Dar de acolo până la a deveni „manager al hotelului Forum” – o fostă perlă a turismului românesc – e cale lungă. Sau cel puțin ar trebui să fie.
Ce s-a întâmplat între timp? A „dispărut” între 2008 și 2020, perioadă în care figurează într-un CV neverificabil drept „manager de proiect la o companie din UK”.
Nicio firmă menționată, niciun proiect concret, nicio dovadă publică a unei activități reale. Practic, o „femeie invizibilă” care se reîntoarce din neant și apare direct într-o funcție la stat, într-o stațiune care se prăbușește economic.
Pe ce criterii? Pe cele clasice: legături politice, obediență și utilitate pentru gașca locală USR–PNL, conectată la Nicușor Dan și rețeaua Soros.
Moțoc nu e acolo să reformeze turismul, ci să-și ia partea din pradă. Pentru ea, hotelul Forum nu e un obiectiv turistic, ci un premiu de consolare pentru anii petrecuți în umbră, pe lângă oamenii potriviți.
🧾 Adrian Iacob: consilier de profesie, dependent de bugetul public.
Cazul lui Adrian Iacob este, dacă se poate spune, chiar mai iritant. Este arhetipul eternului consilier – omul care se plimbă dintr-o instituție de stat în alta fără să lase urme, dar care mereu se lipește de o funcție caldă.
A fost consilier parlamentar, consilier juridic, consilier în administrație publică. Niciodată în privat. Niciodată responsabil de ceva concret. Mereu cu mâna pe hârtii, dar departe de răspundere. Mereu în preajma banului public, dar niciodată în pericol de a fi întrebat „Ce ai făcut, concret?”.
El este omul de sistem, tipul care știe pe cine să sune, pe unde să se strecoare, ce să nu semneze și cum să tacă. Genul de individ pe care statul român l-a creat special pentru a menține iluzia funcționalității într-un haos birocratic planificat.
Numirea sa în această companie aflată în comă economică nu are nicio logică administrativă. Nu are experiență în turism, în management operațional, în planificare strategică. Dar are un CV „potrivit” și o rețea de relații construită în timp, între Palatul Parlamentului, primării de buzunar și direcții obscure.
⚠️ O gașcă de impostori între ruine.
Într-o lume normală, oameni ca Moțoc și Iacob ar fi trebuit să răspundă în fața unei comisii de etică pentru uzurpare de funcții și abuz de buget.
În România de azi, ei sunt recompensați, protejați și băgați sub umbrelă politică. Pentru că ei nu sunt acolo doar de decor – ei sunt piesele mici care mențin rețeaua funcțională.
Cei care îndeplinesc ordinele, care nu pun întrebări, care semnează, care țin gura închisă și care sunt gata oricând să fie mutați în altă sinecură, dacă se strică „terenul” actual.
Această gașcă de 4 – Marius Dragu, Moțoc, Iacob și în spate Anca Dragu – este imaginea perfectă a României sifonate de la bază, nu doar de marii corupți, ci și de micii profitori cu diplomă de fidelitate politică.
CONCLUZII – NICUȘOR DAN, REGELE NEÎNCORONAT AL NEPOTISMULUI. SINECURI PENTRU SLUGI, BANI PENTRU CLIENȚI, PUTERE PENTRU GAȘCA SOROSISTĂ.
Cazul BTT Perla Costineștiului nu este o întâmplare, ci un mod de operare. Sub pălăria lui Nicușor Dan, România a devenit o țară a sinecurii instituționalizate, în care meritul a fost înlocuit de obediență, competența de relații, iar interesul public de clientela politică.
Așa funcționează „statul nou” creat de gașca de 4 – Soros, Sandu, Dragu și, în fruntea mesei, Nicușor Dan.
SINECURILE LUI NICUȘOR DAN – CATALOGUL VERGILOR DE LA COTROCENI.
1. MARIUS DRAGU – Soțul Ancăi Dragu, sinecuristul din Costinești.
Numit în fruntea companiei BTT Perla Costineștiului, o ruină cu 3 angajați și 3 șefi, doar pentru că e soțul „doamnei de la Chișinău” Anca Dragu, pion al rețelei Maia Sandu–Soros.
Fără experiență în turism sau management, dar cu activitate intensă în campania electorală a lui Nicușor Dan. Primește funcție, salariu și protecție. Merit? Zero. Relație? De familie și de partid.
2. ELENA MOȚOC – Casieră de valută ajunsă manager de hotel de stat.
Fost operator de schimb valutar (2002–2007), dispărută „în străinătate” între 2008–2020, fără dovezi de activitate profesională reală. Reapare miraculos și este plasată direct la conducerea hotelului Forum, parte din compania de stat BTT. O numire de vitrină pentru o loialistă fără CV, dar cu conexiuni politice locale în siajul USR și Nicușor Dan.
3. ADRIAN IACOB – Eternul consilier, parazit cu diplomă.
Fost consilier parlamentar, juridic, administrativ, fără nicio activitate concretă publică. Se plimbă din instituție în instituție, dar aterizează în mod convenabil la BTT Costinești, într-o funcție fără obiectul muncii. Tipologia ideală pentru statul paralel: știe sistemul, tace când trebuie, semnează ce i se spune.
4. ALEXANDRU GÂDIUȚĂ – Politruc reciclat, plantat în funcții cheie.
Fost AUR-ist, reconvertit în progresist cu acte USR. Numit consilier la Primăria Capitalei, ulterior promovat în structuri guvernamentale. Nu excelează în nimic, dar e un executant fidel al agendei Nicușor Dan.
O verigă slabă dar sigură în lanțul de decizie, pe modelul „nu contează ce știi, contează ce semnezi”.
5. MIRABELA GRĂDINARU – Partenera președintelui, doamna „discretă” cu patru apartamente de 500.000 de euro fiecare.
Oficial fără nicio funcție publică, dar neoficial consilierul de umbră al lui Nicușor Dan. Potrivit presei, deține patru apartamente de lux, fiecare evaluat la circa 500.000 euro, în contextul în care declarațiile de avere au fost secretizate recent prin decizia CCR. Prezență tăcută, dar omniprezentă, în jurul deciziilor esențiale.
6. BOGDAN GRĂDINARU – Cumnatul președintelui, băiatul bun la toate.
Bogdan Grădinaru, fratele partenerei lui Nicușor Dan, Mirabela Grădinaru, este altă piesă grea din angrenajul de nepotism care definește mandatul președintelui autist.
Angajat la stat, trecut prin multiple instituții, băgat în combinații imobiliare și susținut cu o discreție suspectă, Grădinaru a fost uns în funcții de conducere sau consiliere acolo unde banul public e gros și controlul e zero.
Fratele Mirabelei Grădinaru, infiltrat în aparatul de stat prin diverse funcții în administrația publică, direcții și comitete consultative. Cu un profil discret, dar cu acces direct la contracte, fonduri și decizii. Alt membru al clanului Grădinaru care înghite bani publici fără justificare profesională.
Aparițiile sale în spațiul public sunt rare, dar urmele rămân: achiziții dubioase, contracte prin încredințare directă, poziții care nu pot fi justificate nici prin diplome, nici prin experiență, nici prin CV.
În realitate, el e doar veriga de familie plasată în interiorul sistemului, astfel încât clanul Grădinaru–Dan să controleze totul: de la comunicare și numiri, până la direcționarea fondurilor.
Se adaugă astfel la lista sinecuriștilor de familie, o metodă de funcționare care amintește de feudalismul politic practicat de PSD în anii grei, dar care acum poartă blazonul ipocrit al „salvatorilor de dreapta”.
7. ALEXANDRU TĂNASE – Juristul obedienței instituționale.
Fost funcționar în Primăria Capitalei, ajuns consilier guvernamental sub regimul Nicușor Dan. Răsplătit pentru loialitate, nu pentru performanță. Rol: semnează fără să pună întrebări, avizează ce trebuie, face scut juridic pentru decizii controversate. Jolly joker-ul din interiorul sistemului.
8. ADINA ȘTEFANIA DRĂGHICI – Nepromovată prin merit, promovată politic.
Plasată în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) fără expertiză în media, dar cu susținerea din umbră a echipei de comunicare a lui Nicușor Dan. Prezență decorativă, dar esențială în controlul mesajului public și a narativelor „corecte” în spațiul TV.
9. RĂZVAN RACHEL – Păpușarul din online.
Fost administrator al paginilor de campanie și consultant digital, ajuns în cercul restrâns al Palatului Cotroceni. Numit în comitete de „strategii digitale” și digitalizare administrativă, cu salarii de mii de euro pe lună. Contribuție reală? Zero. Influență politică? Maximă.
10. ALIN BURCEA – Afacerist cu vechime, legături discrete cu gruparea Nicușor Dan.
Deși mai puțin vizibil, Burcea ar fi – potrivit surselor din turism – unul dintre arhitecții controlului litoralului și al schemei BTT. Legături vechi cu instituții publice și influență în turismul de stat, dar ținut mereu în umbră. Posibil coordonator de facto al „găștii de la mare”.
🔚 CONCLUZIE GENERALĂ.
Aceasta este rețeaua de sinecuri a lui Nicușor Dan. Nu reformează. Nu optimizează. Nu modernizează. Doar plantează oameni de încredere, rude, loiali și executanți în instituții pe care le controlează cu mână de gheață și limbaj de lemn.
Nicușor Dan nu este președinte. Este patronul unei rețele de influență. Regele neîncoronat al nepotismului progresist, slujitor umil al mafiei sorosiste, stăpân peste un regim al sinecurii și complicității.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
