2025. Mafia de pe Valea Prahovei îngroapă Justiția și desființează autoritățile!
„DNA Ploiești, îngropată la ordin! Coincidența murdară: Curtea de Conturi descoperă jaful, Voineag desființează procurorii”.
Capitolul I – DNA Ploiești: de la laboratorul Kovesi la cimitirul dosarelor.
DNA Ploiești nu a fost un serviciu oarecare. A fost locul în care s-a scris, cu sânge și minciună, o parte din istoria recentă a „anticorupției” românești.
Sub conducerea Laurei Codruța Kovesi, Ploieștiul devenise „modelul de succes” al luptei cu marea corupție. Erau vremurile în care procurorii Lucian Onea și Mircea Negulescu, poreclit „Portocală”, produceau dosare pe bandă rulantă, înfricoșând baroni locali, primari, oameni de afaceri și politicieni.
Dar succesul avea un preț: defăimarea procurorilor care, cu toate păcatele lor, au devoalat mafia de pe Valea Prahovei.
Tot aici s-au instrumentat dosare răsunătoare: Mircea și Vlad Cosma, Sebastian Ghiță, dar și cazuri cu firme de construcții, asfaltări și contracte publice de milioane. Ploieștiul, „capitala corupției”, era terenul perfect pentru o DNA care lupta, mai mult sau mai puțin legal împotriva corupției.
Însă după căderea lui „Portocală” și retragerea lui Kovesi, DNA Ploiești a intrat într-o moarte clinică. În loc să curețe județul de rețelele de asfalt și de baroni, a devenit o instituție șchioapă, lipsită de personal și de încredere.
Procurorii nu mai aveau curaj, iar dosarele au început să se prăbușească în instanțe.
Astăzi, când Marius Voineag vorbește despre „un loc unde oamenii nu voiau să meargă”, nu recunoaște adevărul: Ploieștiul era o groapă comună a dosarelor, compromisă de abuzurile trecutului și blocată de complicitățile prezentului.
Exact această slăbiciune a făcut posibilă mutarea: DNA Ploiești a fost „reorganizat” nu pentru că nu funcționa, ci pentru că deranja.
Ironia e că tocmai aici, unde se concentrau unele dintre cele mai puternice rețele mafiote din administrație, DNA trebuia să rămână și să muște. În loc de asta, Ploieștiul a fost trecut pe linie moartă.
Și fix acum, când Curtea de Conturi arată cu degetul spre banii furați, DNA dispare. Coincidență? Nici vorbă. Este manual de protecție a mafiei.
Capitolul II – Raportul devastator al Curții de Conturi: 90 de milioane blocate, 75 de milioane ascunse, milioane risipite.
Dacă vrei să vezi cum arată o administrație care își bate joc de banii cetățenilor, uită-te la Ploiești. Curtea de Conturi a României a scos la iveală o realitate halucinantă: Primăria Ploiești funcționează ca un cazinou unde banii publici dispar, se ascund sau se pierd după bunul plac al baronilor locali și al clicii lor.
90,3 milioane lei – „lucrări-fantomă” raportate ca investiții în derulare.
Cea mai mare fraudă descoperită: 90,3 milioane de lei trecuți în contul „investiții în curs”, deși lucrările erau de mult finalizate. Practic, Primăria a ținut intenționat deschise șantiere fictive, fără să le recepționeze oficial, ca să nu închidă socotelile.
Așa se pierd banii și se spală urmele: proiecte care există pe teren, dar care nu apar în hârtii.
Ce înseamnă 90 de milioane pentru un oraș ca Ploieștiul?
- 3 școli noi, complet utilate.
- 2 spitale de cartier renovate integral.
- 20 km de drumuri modernizate.
În loc de asta, ploieștenii au primit hârtii false și șantiere fantomă, iar rețelele mafiote au avut timp să „ajusteze” facturile.
75,7 milioane lei – datorii ascunse sub preș.
Și mai grav, Primăria a „uitat” să înregistreze datorii certe, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, în valoare de 75,7 milioane de lei. Cu alte cuvinte, orașul are obligații de plată clare, dar care nu apar oficial.
Este o metodă clasică de cosmetizare a bilanțului: ascunzi datoriile, umfli cifrele și prezinți o imagine falsă a sănătății financiare. În realitate, bugetul e praf, iar ploieștenii vor plăti mai devreme sau mai târziu nota de plată prin taxe, impozite și servicii mizerabile.
Creanțe fantomă de 4,8 milioane lei.
În oglindă, Primăria a raportat 4,86 milioane lei „de încasat” de la firme care fie au fost radiate, fie au plătit deja, fie nici nu au existat practic. Asta nu e doar incompetență, e fals intelectual.
În loc să curețe contabilitatea, conducerea a preferat să umfle artificial activele, ca să pară că banii vin, când de fapt sunt pierduți.
Jaful mărunt, dar constant – Crăciunul pe banii ploieștenilor.
Nici măcar la Târgul de Crăciun nu s-au putut abține. Primăria a plătit 18.287 lei pentru curentul electric și branșamente, deși acestea trebuiau suportate de organizatori.
Mai mult, nu s-a încasat nici taxa de ocupare a domeniului public, o sumă ridicolă – 130 de lei – dar care arată disprețul total față de lege și față de comunitate.
Este simbolul administrației Ploiești: hoție mare combinată cu bătaie de joc măruntă. Se fură zeci de milioane, dar se irosește și fiecare leuț, că „merge și așa”.
Asfaltul care nu a ajuns niciodată pe străzi.
Un alt exemplu revoltător: 45.755 lei plătiți pentru asfalt care nu există. Hârtiile spun că a fost turnat, dar străzile arată ca după bombardament.
Ca bonus, Primăria a mai plătit și penalități de întârziere de peste 15.000 lei, tot din buzunarul cetățenilor.
Îți vine să râzi amar: ploieștenii conduc prin gropi, dar în acte drumurile sunt „modernizate”.
1,22 milioane lei aruncați la gunoi… la propriu.
Cireașa de pe tort: 1,22 milioane lei plătiți de Primărie către Administrația Fondului pentru Mediu, pentru că operatorul de salubritate BIN GO nu și-a respectat obligațiile privind reducerea cantităților de deșeuri.
Contractul prevedea penalități pe care municipalitatea trebuia să le recupereze de la firmă. Dar n-a făcut-o. Rezultatul? O gaură de 1,2 milioane în buget, plătită de cetățeni, în timp ce firma a scăpat basma curată.
Haosul total: patrimoniu neinventariat, achiziții „după ureche”.
Raportul mai arată și alte deficiențe scandaloase: patrimoniu neinventariat, provizioane pentru litigii inexistente, achiziții publice făcute după ureche, întârzieri de peste un an în vânzarea locuințelor ANL – pierderi directe pentru buget prin subevaluarea imobilelor.
Notă: Provizioanele reprezintă estimări contabile ale unor cheltuieli sau datorii viitoare, a căror apariție este probabilă sau certă, dar a căror valoare sau dată exactă nu este cunoscută. Acestea sunt constituite ca o rezervă financiară pentru a acoperi riscuri și incertitudini, precum costurile cu garanțiile, litigii sau restructurări, asigurând astfel o imagine financiară mai realistă și transparentă pentru companie.
Mai grav, multe dintre aceste probleme fuseseră semnalate și în rapoartele anterioare ale Curții de Conturi. Dar Primăria le-a ignorat cu nonșalanță. Recomandările nu s-au aplicat, pentru că nimeni nu răspunde.
Concluzia Curții de Conturi: lipsă de control, lipsă de responsabilitate.
Auditorii spun negru pe alb: sistemul de control intern managerial e nefuncțional, iar abaterile au devenit normă. Pe românește: Primăria Ploiești este condusă haotic, fără responsabilitate, fără transparență, într-un mod care favorizează furtul.
Cine răspunde? Teoretic, conducerea Primăriei. Practic, nimeni. Banii dispar, cetățenii plătesc, iar Sistemul acoperă tot.
Capitolul III – Reorganizare sau îngropare?
În limbajul birocratic al României, „reorganizare” e un sinonim pentru lichidare discretă. Așa s-a întâmplat și cu DNA Ploiești.
Procurorul-șef Marius Voineag a semnat ordinul, a zâmbit în fața camerelor și a explicat senin că „nu s-a desființat nimic, ci doar s-a reorganizat”.
Realitatea? Un serviciu teritorial eficient, dar incomod, a fost băgat în sac și trimis la groapă.
Voineag a venit cu o explicație de-a dreptul insultătoare:
„Acolo, de ani de zile, nu funcționau lucrurile. Procurorul pe care l-am trimis s-a pensionat imediat când a văzut ce e acolo. Oamenii nu vor să meargă la Ploiești.”
Să fim serioși! Nu e vorba de procurori „speriați” de Prahova, ci de procurori care nu au avut voie să se atingă de mafia locală.
Căci vorbim despre un județ în care:
- rețelele de asfalt au supt bugetele locale și naționale;
- firmele de salubritate au devenit stat în stat;
- primarii și consilierii au ridicat corupția la nivel de politică publică;
- baronii locali și-au construit averile pe spatele contractelor cu statul.
Exact în această mocirlă trebuia să acționeze DNA Ploiești. Și exact aici, în loc să întărească structura, Voineag a decis să o desființeze.
Coincidența e prea stridentă ca să fie ignorată. Pe de o parte, Curtea de Conturi publică un raport devastator: 90 de milioane blocate, 75 de milioane ascunse, milioane risipite pe asfalt-fantomă și târguri de Crăciun.
Pe de altă parte, DNA Ploiești dispare. Adică exact instituția care trebuia să preia aceste dosare e scoasă din joc.
Mutarea dosarelor la Pitești sau la București nu înseamnă reformă. Înseamnă exilarea adevărului. Înseamnă amânări interminabile, dosare uitate prin sertare, prescripții și clasări.
Practic, mafia locală primește un cadou nesperat: timp. Și, în justiție, timpul e arma perfectă pentru a scăpa basma curată.
„Reorganizarea” de la Ploiești seamănă izbitor cu alte cazuri:
la Târgu Mureș, la Constanța – unde structurile teritoriale au fost slăbite exact în momentele în care baronii locali tremurau.
Este un pattern al Sistemului: acolo unde corupția e prea vizibilă, procurorii sunt retrași, iar hoții rămân să-și continue liniștiți afacerile.
Astăzi, la Ploiești, nu mai avem o DNA care să calce pe urmele baronilor și să se uite în hârtiile murdare ale primăriei.
Avem un birou subordonat Piteștiului, adică o structură de mâna a doua, dependentă de deciziile luate la zeci de kilometri distanță, fără contact real cu terenul.
Cu alte cuvinte, o instituție sterilizată, incapabilă să deranjeze rețelele locale.
Adevărul crud e simplu: DNA Ploiești nu a fost reorganizată pentru că nu funcționa. A fost reorganizată ca să nu funcționeze niciodată.
Capitolul IV – Dosarele grele care au zguduit Prahova: baroni, primari și clanuri politice.
Prahova a fost ani de zile un butoi de pulbere pentru clasa politică. Baronii locali și-au ridicat averile pe spatele contractelor publice, iar DNA Ploiești, în vremurile de glorie, a devenit un coșmar pentru ei.
Apoi, dosarele s-au prăbușit rând pe rând, iar cei care ar fi trebuit să răspundă s-au întors liniștiți în politică și afaceri.
Clanul Cosma – simbolul prăbușirii anticorupției.
Vlad Cosma și tatăl său, Mircea Cosma, fost președinte al Consiliului Județean Prahova, au fost vedetele dosarelor DNA Ploiești.
Mircea Cosma a fost acuzat de luare de mită și abuz în serviciu, iar fiul său de trafic de influență.
Dar ce s-a întâmplat? Declarațiile martorilor „s-au dovedit” a fi fabricate, probele trunchiate, iar în final instanțele au spulberat acuzațiile.
„Portocală” și echipa sa au fost acuzați că au falsificat dosarele, iar clanul Cosma a ieșit din scandal cu imaginea de „victime” ale abuzurilor. Adevărul? Milioanele s-au evaporat, iar Prahova a rămas la cheremul acelorași rețele politice.
Sebastian Ghiță – mogulul care a râs de DNA.
Alt dosar celebru: Sebastian Ghiță, deputat PSD și patronul RTV, acuzat de fapte de corupție, contracte dubioase și trafic de influență. Ghiță a fugit din țară, a găsit refugiu la Belgrad, iar România n-a fost în stare nici măcar să-l extrădeze. DNA Ploiești a deschis dosare peste dosare, dar finalul a fost același: clasări, prescripții, ridicol.
Astăzi, Ghiță e bine-mersi, își face afacerile, iar dosarele DNA au rămas praf pe rafturi.
Primari și consilieri – untura din borcanul corupției.
De la Călin Popescu-Tăriceanu (Prahova fiind județul unde a avut conexiuni vechi) până la primari precum Adrian Dobre sau Iulian Bădescu, lista celor atinși de DNA Ploiești e lungă.
Iulian Bădescu, fost primar al Ploieștiului, a fost acuzat de luare de mită și abuz în serviciu, legat de finanțările către clubul Petrolul Ploiești. A fost condamnat inițial, dar apoi dosarul a fost întors și reinterpretat.
Consilierii locali, mânați de interese de partid, au fost și ei implicați în combinații cu salubritatea, asfaltările și licitațiile publice. Mulți au fost anchetați, puțini condamnați definitiv.
Mafia gunoaielor și asfaltului.
Nu putem vorbi despre Prahova fără să menționăm rețelele de salubritate și asfalt. Contractele cu firme precum Rosal sau, mai nou, BIN GO, au transformat deșeurile într-un business de milioane.
La fel, asfaltările fantomă au fost „specialitatea casei”: lucrări plătite, dar neexecutate. Toate acestea ar fi trebuit să fie materie primă pentru DNA Ploiești. În realitate, doar câteva dosare au fost deschise, iar restul au dispărut în neant.
Concluzie intermediară.
Aceste cazuri arată limpede un lucru: DNA Ploiești a atins, pentru o vreme, baronii locali. A făcut dosare, a creat panică, a zguduit clanurile. Dar totul s-a prăbușit sub propria greutate a abuzurilor și a complicităților.
Azi, când Curtea de Conturi arată negru pe alb jaful, desființarea DNA Ploiești nu e doar o „reorganizare”. Este actul final al unei trădări: baronii locali scapă, iar procurorii incomozi dispar.
Concluzii.
Cazul Ploieștiului arată fără echivoc că România nu este condusă de instituții, ci de mafii locale care își trag forța din complicitatea politică și indiferența autorităților centrale.
Curtea de Conturi a descoperit miliarde de lei furați, ascunși, risipiți. DNA Ploiești ar fi trebuit să fie câinele de pază care să muște din rețelele baronilor. În loc de asta, exact în momentul în care jaful a ieșit la lumină, DNA a fost „reorganizat”, adică pus pe linie moartă.
Coincidența este prea stridentă pentru a mai putea fi înghițită. E dovada clară că, în România, instituțiile nu apără legea, ci mafia. Pe Valea Prahovei, unde asfaltul fantomă, gunoaiele aurite și târgurile de Crăciun pe bani publici sunt la ordinea zilei, autoritățile se retrag cu coada între picioare.
„Reorganizarea” lui Voineag nu e altceva decât o capitulare mascată: dosarele sunt trimise la București și Pitești, unde se vor pierde în mormane de hârtii. Iar baronii locali vor putea râde liniștiți, știind că Justiția a fost neutralizată.
Astăzi, Ploieștiul e mai mult decât un oraș furat: e un simbol al României jefuite și abandonate. Mafia de pe Valea Prahovei nu doar că a pus mâna pe bani, dar a reușit să desființeze și autoritățile care ar fi trebuit să o oprească.
Și atunci, cine mai apără cetățeanul? Răspunsul e simplu și tragic: nimeni.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
