2025. Magistrații, Cancerul României!
Irina Mihaela Lazăr, magistratul care sfidează legea și apără hoția!
România nu este doar captivă unui sistem politic corupt sau unei birocrații inepte. Este captivă unui sistem de justiție transformat în mafie de lux, în care „independența” judecătorului înseamnă libertatea de a achita infractori notorii, de a fabrica probe sau de a le îngropa la comandă.
O armată de trântori speciali, plătiți regește, care nu răspunde în fața nimănui și care se acoperă unii pe alții sub complicitatea tăcerii. Asta este justiția românească astăzi. Iar dovada este copleșitoare.
Irina Mihaela Lazăr – judecătoarea care l-a „albit” pe George Hoțu.
Un nume devine simbol: Irina Mihaela Lazăr, judecător al Tribunalului Argeș. În loc să aplice legea, a aplicat rețeta complicității.
Într-un caz de manual despre cum funcționează mafia cu robă, Lazăr a achitat 10 inculpați într-un dosar cu prejudiciu imens – „Amfora Plus Trans” –, în frunte cu George Dumitrescu, alias George Hoțu, un rechin al evaziunii și al spălării de bani.
Sumele vehiculate în dosar? Peste 500.000 de euro mită. Expertizele au fost măsluite ca în regim de protecție: una spune prejudiciu de 120.000 lei, alta de 10 milioane, iar cea cerută de judecătoare stabilește un prejudiciu ridicol de 840.000 lei.
Adică o „eroare de calcul”, nu un jaf organizat. Din anchetă reiese că șpaga a fost împărțită între experți, avocați și intermediarul cu robă, adică judecătoarea.
Tot Lazăr a fost anchetată disciplinar în trecut pentru că a sfidat o decizie a CCR. Rezultatul? Clasicul „nu se confirmă abateri disciplinare”, oferit cu blândețe de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – acea castă care funcționează ca o mafie internă.
O rețea de judecători corupți: Pătrăuș, Pușcaș, Munteanu.
Numele Irinei Lazăr nu este un caz izolat. Judecătoarea Mihaela Pătrăuș este urmărită penal.
Fostul judecător Mircea Pușcaș este deja încarcerat pentru trafic de influență și fals în declarații,
iar Traian Munteanu, un alt membru al rețelei, s-a retras confortabil la pensie.
Aceste personaje, care ar fi trebuit să reprezinte Legea, au transformat sala de judecată în teritoriu de tranzacții murdare.
Este evident: sistemul judiciar românesc nu este „reformat”. Este capturat. Putred. Ticălos. Și mai ales: intocabil.
România – vaca de muls a corupției judiciare.
Și când magistrații greșesc, cine plătește? Poporul. Statul român a fost condamnat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2.921 de cauze în ultimii 5 ani, iar nota de plată a fost de 49 de milioane de euro.
Adăugați și cele 64 de milioane plătite între 2004 și 2020, și obținem un total de peste 113 milioane de euro, bani luați din buzunarele contribuabililor.
Dar nu-i nimic, magistrații nu dau socoteală. Nimeni nu-i întreabă nimic. Nimeni nu-i trage la răspundere.
FACIAS: Niciun leu recuperat. Niciun vinovat sancționat.
Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a dezvăluit, pe baza unor răspunsuri oficiale primite de la Ministerul Finanțelor, că în absolut niciunul dintre aceste cazuri nu a fost recuperat vreun leu de la judecătorii care au comis abuzurile. Deși legea permite teoretic acțiuni în regres, în practică, ele nu se întâmplă niciodată.
Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară – organismele care ar trebui să vegheze la integritatea magistraților – au conchis în toate cazurile că „nimeni nu este vinovat”.
Chiar dacă statul român a fost condamnat. Chiar dacă cetățenii au fost umiliți. Chiar dacă justiția a fost batjocorită.
Pentru că, în România, „corb la corb nu-și scoate ochii”.
Legea – un scut pentru infractorii cu robă.
Știți de ce nu se recuperează prejudiciile? Pentru că Legea nr. 303/2022 – legea statutului judecătorilor și procurorilor – este scrisă în așa fel încât să protejeze infractorii din sistem.
Ministerul Finanțelor poate cere daune doar după finalizarea unei anchete disciplinare, dar aceste anchete durează, în mod „întâmplător”, mai mult decât termenul de un an în care acțiunea poate fi inițiată.
Cu alte cuvinte, e o capcană juridică gândită special pentru a nu permite niciodată răspunderea materială a judecătorilor. Iar asta înseamnă un singur lucru: impunitate totală. Imunitate de castă.
Salarii și pensii speciale pentru o castă care face ravagii.
În loc să fie sancționați, acești magistrați primesc salarii și pensii speciale de zeci de mii de lei lunar. Plătiți de poporul român, aceiași care plătesc și despăgubirile la CEDO. În acest cerc vicios al complicității și impunității, România este condamnată să rămână o colonie a abuzului și a injustiției.
Judecătorii din România sunt singura categorie profesională care și-a legiferat privilegiile. Nicio altă breaslă nu are puterea să declare că nu răspunde penal, civil sau disciplinar pentru abuzurile sale.
Iar când un politician îndrăznește să pună problema răspunderii magistraților, se activează „sistemul” – ONG-uri, presă vândută, ambasade, toți sar ca arși: „atac la statul de drept!”
Fals! Statul de drept nu înseamnă statul magistraților nedrepti!
Concluzie: cancerul intern care ucide România.
Dacă vrei să înțelegi de ce România e un stat eșuat, uită-te în curtea magistraților. Ei sunt veriga lipsă dintre corupție, complicitate și decadență.
Nu există stat civilizat fără justiție corectă. Nu există democrație unde procurorii și judecătorii își fac mendrele în taină și se protejează reciproc.
Magistrații corupți sunt o plagă malignă, iar România nu va ieși din cancerul sistemic fără o chimioterapie radicală: răspundere penală, suspendarea pensiilor speciale, confiscarea averilor nejustificate, și un audit național al tuturor sentințelor controversate din ultimii 20 de ani.
Până atunci, noi plătim. Ei râd. Și hoții, spălați de sistem, se reîntorc să candideze, să investească, să fure iarăși.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Surse utilizate:
https://jurnalul.ro/stiri/justitie/judecatoarea-lazar-lupta-cu-ij-745249.html?utm_source=chatgpt.com
