2025. Magistraților NU li se vor lua pensiile speciale. Poporul, din nou înșelat. Politicienii și judecătorii, aceeași mafie cu robe și costume scumpe.
INTRODUCERE – Spectacolul grotesc al „reformei” pensiilor speciale.
Ne aflăm, din nou, în mijlocul unei mascarade. Parlamentari care se jură că vor „echitate socială”. Judecători care mimează indignarea. Presa care ticăie propagandistic despre „curajul guvernului” în a ataca privilegiile.
Iar poporul, ca întotdeauna, redus la tăcere, păcălit, manipulat și înjosit. Se vorbește din nou despre tăierea pensiilor speciale. Dar în spatele acestui titlu pompos nu se ascunde decât o nouă operațiune de manipulare de tip mafiot.
Adevărul? Magistraților nu li se va tăia absolut nimic. Niciun leu. Totul este un teatru ieftin pentru a minți prostimea și pentru a tăia, în realitate, din drepturile militarilor, polițiștilor și funcționarilor onești, cu sprijinul „justiției independente”.
CAPITOLUL I – Un sistem de tip cartel: magistrații legiferează, judecă, câștigă și râd în fața poporului.
În România, justiția nu este un garant al echității, ci un garant al privilegiilor sale proprii. Cum ar putea un magistrat, un om care trăiește cu 25.000–35.000 de lei pe lună la pensie, să admită că excesul trebuie tăiat? Cum să voteze împotriva burții sale?
Acești paraziți ai sistemului, cu pensii care sfidează orice rațiune economică, beneficiază de o protecție fără precedent: își scriu legile, își modifică regulamentele, se judecă între ei și se absolvă reciproc.
De ce? Pentru că pot. Pentru că nimeni nu îi oprește. Pentru că politicienii le sunt complici.
În 2024, deciziile date CCR și de ÎCCJ au blocat toate tentativele reale de reformă a pensiilor speciale. Orice pas către normalitate a fost calificat „neconstituțional”. Ghici cine a judecat? Exact: cei care își apărau propriile pensii.
CAPITOLUL II – Politicienii, slugi ale magistraților. Pactul tăcerii și al impunității.
De ce nu are nimeni curaj să se atingă de pensiile magistraților? Pentru că politicienii au nevoie de protecție. Au nevoie ca dosarele lor să dispară. Ca faptele să fie prescrise. Ca justiția să fie o vorbă, nu o acțiune.
„Tu îmi lași pensia, eu îți las libertatea.” Asta este înțelegera nescrisă dintre puterea executivă și cea judecătorească în România. Iar rezultatele sunt peste tot: achitări în lanț pentru fapte evidente, condamnări amânate, dosare ținute la sertar, șantaje tăcute, tăceri cumpărate.
Uitați-vă la cazurile recente:
- Adrian Năstase – achitat pentru corupție în dosarul „Mătușa Tamara”.
- Viorica Dăncilă – niciun dosar în instanță pentru fondurile europene irosite.
- Nicolae Ciucă – plagiat confirmat, dar dosar clasat.
- Marcel Ciolacu – zero anchete pentru prietenii de afaceri, deși toată presa locală urlă de ani întregi.
- Gabriela Scutea, fost Procuror General – protejată politic în ciuda scandalurilor din subordine.
Și de ce? Pentru că niciun politician nu îndrăznește să supere sistemul judiciar.
CAPITOLUL III – Tăierile nu există. Ceea ce se „taie” azi va fi recuperat mâine, cu dobândă!
Chiar dacă, sub presiunea FMI sau a Uniunii Europene, guvernul adoptă o măsură de „reformare” a pensiilor magistraților, efectul va fi nul. De ce?
Pentru că magistrații își vor da statul în judecată și vor câștiga. Pentru că sunt ei înșiși judecători, procurori, membri ai instanțelor. Orice decizie împotriva propriilor buzunare va fi anulată.
Curțile de Apel vor admite plângerile. Înalta Curte va da câștig de cauză. Iar CCR – care este în sine un club de pensionari de lux – va consfinți privilegiul ca pe un drept fundamental.
Și atunci, în cel mai rău caz, pentru o perioadă de câteva luni sau un an, sumele vor fi suspendate. După care vor fi plătite retroactiv, cu dobândă, cu penalități. Adică din banii fraierilor care muncesc 40 de ani și ies la pensie cu 2.500 lei.
Acest scenariu s-a mai întâmplat:
- În 2020, după o tăiere parțială, magistrații au câștigat peste 400 de procese împotriva statului. Total: peste 100 milioane euro restituiți.
- În 2023, Curtea de Apel București a obligat Ministerul Finanțelor să plătească diferențele de pensie pentru peste 200 de procurori „afectați”.
CAPITOLUL IV – „Pensie de serviciu”, minciuna care pregătește lovitura în spatele Armatei și Poliției.
Cea mai perfidă manevră a acestor viermi privilegiați este manipularea terminologică. Termenul de „pensie de serviciu” este aruncat în spațiul public ca un paravan pentru a-i proteja pe magistrați și a păcăli populația.
Deși toți politicienii știu clar că există o diferență între pensiile speciale (ale magistraților) și cele de serviciu (ale militarilor și polițiștilor), ei continuă cu bună știință să confunde cele două concepte.
Scopul? Ca opinia publică să creadă că toți sunt la fel de vinovați. Iar când vine momentul „reformei”, lovitura să fie aplicată doar celor fără putere: Armata, Poliția, serviciile.
În realitate:
- Pensiile militarilor și polițiștilor sunt calculate pe baza contributivității, a riscului, a vechimii și a statutului special.
- Pensiile magistraților sunt calculate pe baza ultimei salarizări brute, indiferent de contributivitate, indiferent de vârstă, și sunt plătite din bugetul de stat.
Dar în momentul în care se va anunța tăierea „pensiilor de serviciu”, pensiile militarilor și polițiștilor vor fi primele sacrificate. Iar după ce totul va fi făcut, politicienii vor ieși și vor anunța emfatic: „Am tăiat pensiile de serviciu.” Dar nu vor spune ale cui.
Această farsă a fost deja pusă în aplicare:
- În 2023, Ministerul Muncii a inclus în proiectul de reformă pensiile militarilor, nu pe cele ale judecătorilor.
- În 2024, în urma negocierilor cu Comisia Europeană, singurii afectați real au fost cei din MAI și MApN. Magistrații au scăpat cu o „ajustare simbolică” de 0,3%.
CAPITOLUL V – Dragoș Anastasiu și „rugămintea” către milionari: încă un episod penibil în teatrul de stat.
Ultimul episod de umilință instituțională? Vicepremierul Dragoș Anastasiu, om de afaceri, liberal ipocrit și bufon politic, care „a rugat” directorii generali ai companiilor de stat să renunțe dacă vor la o parte din salariul uriaș.
O rugăminte! Nu o obligație, nu o tăiere, ci o cerere amabilă către niște sugative bugetare cu salarii de 20.000–30.000 lei pe lună.
Într-o Românie cu deficit uriaș, cu datorii externe care sufocă viitorul, guvernul se milogește de trântorii de lux. Nu le taie, nu le plafonează, nu le impozitează diferențiat. Le cere frumos, cu capul plecat.
Dar pe profesorul cu 4.000 de lei, pe medicul rezident, pe șoferul din Inspectoratul Teritorial de Muncă sau pe soldatul din Afganistan – pe ei îi taxează, îi amendează, le scade sporurile, îi obligă să-și cumpere uniformele.
CONCLUZII – România, țara unde hoții și judecătorii își apără reciproc privilegiile, iar poporul plătește nota.
Adevărul este unul singur: magistraților nu li se vor lua niciodată pensiile speciale. Nu pentru că nu se poate. Ci pentru că nu se vrea. Pentru că acest stat este un cartel organizat în care politicienii, magistrații și funcționarii privilegiați se protejează reciproc.
Orice reformă va fi simulată. Orice tăiere va fi falsă. Iar adevărata victimă va fi tot românul care muncește, plătește taxe, trage de el până la 65 de ani și moare cu 2.000 de lei în mână.
Într-o zi, istoria va judeca acest sistem. Dar până atunci, ne vor mai jefui de câteva ori. Cu legea în mână și cu zâmbetul pe buze. Pentru că se poate. Pentru că prostimea tace. Pentru că românul acceptă. Și pentru că, în România, nedreptatea este legală.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
