2025. Prăduitorii de la Ministerul Afacerilor Interne. Astăzi, Generalul mafiot Olimpiador Antonescu.
Capitolul I – De la vârful Jandarmeriei la condamnare penală: un traseu jalnic, dar previzibil.
Cine este Olimpiador Antonescu? Un nume pompos, cu rezonanță imperială, dar o carieră de servitor obedient al sistemului mafiotizat din Jandarmerie.
Fost general locotenent și comandant al Jandarmeriei Române, Antonescu este doar unul dintre ticăloșii cu epoleți care au făcut dintr-o instituție de forță un cuib de aranjamente, pile și angajări ilegale.
În anul 2013, Antonescu a fost condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz contra intereselor publice, în celebrul dosar al angajărilor ilegale în Jandarmerie.
Trei ani cu suspendare – o palmă ușoară pe obrazul unui individ care a sfidat legea, onoarea militară și interesul public. Un verdict care spune totul despre complicitățile din justiție și rețelele de protecție create în jurul acestor generali „de mucava”.
În fapt, nu avem de-a face cu un militar dedicat patriei, ci cu un combinator de carieră, crescut în epoca post-decembristă a mafiei instituționalizate.
Generalul nu comanda în teren, ci în birouri luxoase, unde se negociau angajări, promovări și posturi grase pentru „băieții buni”. Pentru cine? Pentru rude, pentru amante, pentru pilele politicienilor. Pentru sine.
Capitolul II – Jandarmeria: pepinieră de pile, combinații și promovări pe șpagă.
Instituția care trebuia să apere ordinea publică a fost, sub conducerea lui Olimpiador Antonescu, transformată într-un SRL cu uniformă, în care meritocrația era înlocuită cu telefonul de la partid, plicul sub birou și „cuvântul dat” de la cine trebuie.
Dosarul penal al generalului a arătat că, în perioada 2007–2009, zeci de angajări s-au făcut cu încălcarea flagrantă a procedurilor legale, în baza unor „recomandări” sau liste transmise de sus.
Exista un sistem paralel de recrutare, complet străin de concursuri reale, examene sau verificări. „Recrutările” erau de fapt numiri mascate, organizate pentru a „împinge” în structuri oameni de partid, amante de interlopi, copii de baroni locali.
Antonescu nu era singur. Era capul vizibil al unei rețele largi, în care erau implicați alți ofițeri superiori, lideri locali și influenți din zona PSD și PNL. Fiecare angajare era o investiție reciprocă: candidatul dădea o sumă, liderul primea loialitate, iar Antonescu își întărea rețeaua de influență și tăcere.
Cei care nu făceau parte din cerc erau eliminați. Profesioniștii erau marginalizați. Instituția se umplea de „yesmeni”, oameni incapabili, dar dispuși să închidă ochii, să falsifice rapoarte, să semneze ordine ilegale.
Așa a ajuns Jandarmeria, una dintre cele mai importante instituții de ordine publică, să fie infestată de servilism, hoție și impostură.
Sub comanda acestui general al haitei, instituția a fost vulnerabilizată sistematic: moral, profesional, uman. Ce respect mai poți cere de la cetățeni când însuși șeful tău încalcă legea?
Capitolul III – Rețeaua angajărilor ilegale și protecția Sistemului.
Ce a ieșit la iveală în dosarul lui Olimpiador Antonescu este doar vârful aisbergului. Angajările ilegale au fost doar o fațetă a unui mecanism profund mafiotizat, în care ofițerii superiori se comportau ca niște vătafi într-un domeniu feudal.
Când DNA a început să investigheze cazul, primele semnale au fost blocaje din interiorul sistemului, tentative de intimidare a martorilor, refuzuri de cooperare de la vârful Ministerului de Interne.
Tăcerea era asurzitoare. Nimeni nu voia să vorbească. De ce? Pentru că, dacă s-ar fi tras serios de fir, ar fi căzut jumătate din inspectoratele județene de jandarmi, dar și câțiva miniștri de Interne care cunoșteau perfect rețeaua.
Totuși, într-un moment de rarefier a complicității, instanța a decis că prejudiciul adus interesului public este real, că procedurile au fost fraudate, că recrutările s-au făcut „în afara cadrului legal”. Antonescu a fost condamnat. Dar cum? Cu suspendare. Adică i s-a transmis următorul mesaj:
„Ai fost obraznic, dar nu chiar atât de obraznic încât să nu te putem proteja.”
A rămas cu gradele? Da. I s-a tăiat pensia specială? Nu. A returnat ceva din beneficiile obținute prin rețeaua de angajări? Nimic. Astăzi, generalul trăiește bine-mersi, pensionat de lux, cu pensie de peste 15.000 lei/lună, respectat de colegii din sistem, invitat la recepții și ceremonii oficiale. A fost „suspendat” de la libertate, nu de la privilegii.
Concluzie – România capturată de mafioți în uniformă: o rușine națională.
Cazul Generalului Olimpiador Antonescu nu este o anomalie. Este o regulă. O regulă nescrisă a României post-1989: hoțul în uniformă nu e condamnat, ci promovat.
Ticălosul cu epolet nu e ostracizat, ci onorat. Generalii care prăduiesc instituții nu sunt epurați, ci premiați. Așa funcționează Sistemul.
Ce spune această condamnare cu suspendare? Că poți fura instituții, poți abuza în interesul unui clan, poți distribui funcții publice ca pe bacșișuri – și totuși să rămâi respectat, pensionat, onorat.
Și dacă te prinde DNA-ul, un judecător binevoitor îți va da trei ani cu suspendare și „libertate condiționată în sufragerie”.
Acesta este modelul de stat pe care îl avem: un stat slab cu hoții și violent cu cetățenii…
…în care jandarmii bat protestatari pașnici, dar conducerea lor e formată din combinații și pile. În care instituțiile sunt vulnerabilizate de impostură și politizare, dar nimeni nu plătește.
România nu mai are nevoie de generali precum Olimpiador Antonescu. Avem nevoie de justiție reală, de epurare a corupției, de destructurare a rețelelor de pile și șpăgi. Dacă nu, Jandarmeria, Armata, Poliția, toate vor deveni doar paravane pentru infractori cu grade și influență.
Antonescu nu e erou. Este un condamnat penal, un trădător al uniformei și un simbol al rușinii naționale. Iar noi, ca popor, trebuie să învățăm să-i tratăm pe acești indivizi nu cu tăcere și obediență, ci cu dispreț, expunere și acțiune.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.