2025. „Proști? Nu! Hoți, lichele și trădători – DA! De ce politicienii români refuză intenționat fondurile europene și preferă sărăcia controlată”
Introducere – Mitul prostului util: masca ideală a trădătorului modern.
„Sunt proști, domnule, nu știu ce fac!” – așa se resemnează o mare parte a românilor când vine vorba despre politicienii care distrug, sabotează, trădează și vând această țară bucată cu bucată.
Dar adevărul este infinit mai crud: politicienii români nu sunt proști. Sunt doar profund corupți, lipsiți de scrupule și perfect conștienți de faptele lor.
Aparenta prostie este o mască strategică. Un paravan ideal pentru jaf, pentru trădare, pentru obediență față de oligarhi, corporații și organismele internaționale care le garantează bogăția în schimbul supunerii.
Un prost intră în Parlament cu 100 de lei și iese cu 1 leu. Un politician român intră cu 100 de lei și iese cu 10 milioane de euro, o vilă în Elveția, două conturi în Cipru și copiii în școli private din Anglia. Asta nu e prostie. E crimă organizată cu diplomă de stat.
România nu este condusă de incompetenți, ci de niște licheni politici care joacă rolul de nepricepuți doar ca să mascheze corupția premeditată.
De ce nu accesează fondurile europene? Pentru că acele fonduri nu pot fi furate ușor. Pentru că vin cu audit. Cu transparență. Cu controale. Iar lichelele noastre nu se îmbogățesc decât acolo unde hoția e protejată.
Preferă sărăcia controlată, pentru că sărăcia produce dependență. Iar dependența asigură voturi.
Capitolul 1 – Calculul ticălos: cum ajunge un analfabet funcțional să iasă milionar din Parlament.
România are parlamentari care abia citesc o frază, dar știu pe de rost toate combinațiile prin care pot fenta bugetul public. Avem miniștri fără BAC luat pe bune, dar cu firme off-shore și contracte cu statul.
Avem primari care semnează cu degetul mare, dar care au 5 apartamente și două vile în Grecia.
Aceștia nu sunt „proști”. Sunt experți în furt, într-o țară care nu mai are legi, ci scuturi pentru jefuitori. Uite cum arată rețeta succesului:
- intri în Parlament pe listele unui partid pe care nu-l înțelegi, dar îl execuți;
- îți numești soția, fratele, cumnatul, șoferul în consilii de administrație la companii de stat;
- creezi ONG-uri, SRL-uri, asociații „de consultanță” care câștigă licitații trucate;
- tragi foloase din achiziții publice pentru laptopuri, măști, avioane, „consultanță pentru egalitate de gen”.
Un exemplu: un parlamentar care declara în 2012 un apartament și o mașină second-hand, în 2024 are terenuri, vile, 2 milioane de euro în conturi și copilul la Harvard. În tot acest timp, nicio instituție nu l-a întrebat „de unde?”, pentru că toate sunt parte din același sistem.
Dacă ar fi proști, nu ar ști să-și ascundă urmele. Dar își pun averile pe numele altora, își angajează rudele în funcții cheie și fug de ANI și DNA ca de ciumă. Ei nu conduc ca să guverneze, ci ca să își acopere jafurile și să-și cumpere impunitate.
Capitolul 2 – Refuzul fondurilor europene: un sabotaj deliberat, nu o eroare.
UE pune la dispoziția României miliarde de euro în fiecare exercițiu financiar. Teoretic, avem acces la bani pentru spitale, autostrăzi, căi ferate, digitalizare, reindustrializare.
Practic, România pierde în fiecare an fonduri pentru că nu sunt „atractive” pentru hoți. De ce? Simplu:
- Fondurile europene vin cu reguli stricte: audit extern, controale, cerințe de transparență, licitații reale, urmărirea rezultatelor.
- Fondurile cer cofinanțare: adică bani de la buget, pe care politicianul preferă să-i bage în contracte directe către „ai lui”.
- Nu pot fi deturnate cu ușurință: nu poți lua comision de 30% la un contract dacă vine OLAF și îți bate la ușă.
Exemple sunt cu sutele:
- Programul pentru modernizarea școlilor – banii nefolosiți.
- Spitale regionale promise în 2007, 2013, 2016, 2020 – zero spitale finalizate.
- Coridorul feroviar Rin-Dunăre – sabotat din interior de CFR pentru că „nu se pot sifona bani”.
- Digitalizarea administrației – respinsă pentru că „funcționarul” pierde controlul și șpaga.
În schimb, România se împrumută de la Banca Mondială și FMI cu dobânzi uriașe. De ce? Pentru că acești bani sunt fără control, intră în buget și pot fi tocați discret pe salarii, achiziții și „programe sociale” electorale.
Aici se fură fără stres. De-aia preferă politicienii împrumutul în locul fondurilor nerambursabile: pentru că sunt bani „la negru” în bugetul de stat.
Și mai grav: există suspiciuni că anumite fonduri sunt sabotate intenționat la ordinul Bruxelles-ului, pentru că statele vest-europene preferă ca România să rămână o piață de desfacere, nu o țară dezvoltată.
Dacă România și-ar moderniza infrastructura, ar deveni competitivă. Dacă ar folosi fondurile pentru spitale moderne, n-ar mai transfera bolnavi la Viena. Dacă ar produce intern, n-ar mai importa scump.
Așa că „se recomandă” pe canale informale ca România să nu se agite prea tare. Iar lichelele de la București execută. Nu-s proști. Sunt vânduți.
Exemple de politicieni multimilionari:
- Gabriel Oprea – „Generalul interes național”.
- La începutul carierei politice (2000–2002), Oprea declara un apartament și o Dacie veche.
- După 10 ani în funcții de parlamentar, ministru, vicepremier și interpus prin UNPR, Oprea devenise proprietar a:
- 10 imobile (inclusiv vile în Cotroceni și Snagov);
- terenuri în Capitală și în Ilfov;
- conturi bancare de sute de mii de euro;
- firme pe numele familiei, prin care s-au derulat contracte cu MAI și MApN.
- Toate acestea fără vreo activitate economică reală.
🔴 2. Rovana Plumb – „Doamna Fondurilor Neabsorbite”.
- În 2004, declara venituri modeste, o casă și un teren.
- După doar 10 ani în PSD, a ajuns:
- milionară în euro;
- posesoarea unui imobil evaluat la peste 800.000 euro, ipotecat fictiv pentru a justifica o donație;
- protagonista dosarului Belina (Salcia – Dragnea);
- protejată de Parlament când DNA a cerut urmărirea penală.
🔴 3. Darius Vâlcov – „artistul tablourilor din WC”.
- A fost primar în Slatina și ministru de Finanțe.
- Intrat în politică cu venituri medii, a sfârșit prin a deține:
- 112 tablouri, multe ascunse în pereți falși;
- lingouri de aur, sute de mii de euro cash;
- imobile, terenuri și firme mascate.
- A fost condamnat la închisoare, dar nu a returnat banii, iar averea nu a fost confiscată integral.
🔴 4. Dan Șova – „băiatul cu contractele bănoase”.
- Fost senator și ministru al Marilor Proiecte.
- La începutul carierei – avocat fără notorietate.
- După intrarea în politică:
- a fost implicat în dosare privind contractele cu complexele energetice Turceni și Rovinari;
- a încasat milioane de lei prin firma sa de avocatură;
- a fost condamnat, dar averile nu au fost complet urmărite.
🔴 5. Sorin Grindeanu – „moștenitorul PSD pe șine”.
- Înainte de politică: funcționar IT modest, profesor la un colegiu tehnic.
- După 10 ani în funcții:
- deține proprietăți, apartamente, mașini, terenuri;
- numește familia și apropiații în consilii de administrație;
- controlează bugetul CNAIR și CFR, de miliarde de euro.
🔴 6. Marian Oprișan – „baronul de Vrancea”.
- Declara, în anii ‘90, o avere modestă.
- În prezent:
- deține o vilă luxoasă la Bolotești, construită de mama pensionară;
- are terenuri și autoturisme scumpe;
- are o influență locală care se măsoară în zeci de milioane de euro din bani publici direcționați către „ai lui”.
🔴 7. Nicolae Bădălău – „nașul de la Curtea de Conturi”.
- Fost parlamentar, ministru al Economiei, baron de Giurgiu.
- Intrat în politică cu venituri modeste.
- A ajuns:
- milionar în euro;
- posesor de vile, terenuri și conturi;
- inculpat de DNA pentru trafic de influență în contracte cu statul.
🔴 8. Viorica Dăncilă – „premierul de vitrină”.
- La început: profesoară în Videle.
- A ajuns:
- europarlamentar;
- premier al României fără CV academic solid;
- posesoarea unui imobil de lux, terenuri și venituri mari;
- soțul ei a primit funcții bănoase la OMV Petrom și Transgaz.
🔴 9. Liviu Dragnea – „capul famigliei PSD”.
- Plecat din funcții locale în Teleorman.
- După două decenii:
- posesorul conacului de la Turnu Măgurele, terenuri și firme;
- legături cu firme de asfaltare, protejate prin Tel Drum;
- condamnat, dar averea nu a fost confiscată în totalitate, iar complicii au rămas liberi.
🔴 10. Florin Roman – „liberalul fără CV, dar cu case”.
- Fost ministru al Cercetării și deputat PNL.
- A mințit în CV, dar avea:
- 3 apartamente, terenuri, mașină de lux;
- venituri de peste 500.000 lei/an, majoritar din politică;
- pensie specială în perspectivă.
Și mulți, mulți alții, pentru că ăștia fură prin rotație, iar lista hoților care s-au dat proști e mai lungă decât rețeaua CFR.
Capitolul 3 – Sărăcia ca strategie: un popor umilit e mai ușor de controlat.
România este ținută în mod deliberat într-o stare de sărăcie controlată. Politicienii noștri, în complicitate cu elitele de la Bruxelles, au înțeles o lecție veche: un popor sărac, bolnav și needucat votează mai cu cine vor cei de la putere.
Nu pune întrebări. Nu se revoltă. Se bucură la 100 de lei în plus la pensie și la o pungă de făină în campanie.
În loc să investească în autostrăzi, construiesc drumuri de campanie electorală. În loc de școli, pun tablete pe hârtie. În loc de spitale, oferă vouchere. În loc să acceseze bani europeni, preferă contracte direct atribuite, cu șpăgi grase pentru „firmele de casă”.
De ce? Pentru că asta le garantează continuitatea privilegiilor și averii, iar sărăcia le garantează voturi.
Un cetățean prosper e liber, informat și periculos pentru Sistem. Un cetățean umilit devine dependență bugetară, iar asta e aur electoral.
Concluzii – Nu sunt proști. Sunt lichele. Sunt vinovați și trebuie judecați ca trădători.
Românii trebuie să înceteze să-și scuze clasa politică spunând că e „proastă”. Nu este. Este vicleană, perversă și ticăloasă.
Este compusă din indivizi care știu exact ce fac: refuză fonduri europene ca să fure mai ușor din bani publici. Sabotează dezvoltarea țării ca să-și păstreze privilegiile. Umilesc poporul pentru a-l ține în lesă.
Acești indivizi nu trebuie doar dați jos. Ei trebuie trași la răspundere penală, confiscați, izolați social și condamnați public pentru trădare de țară. Nu e o figură de stil.
Este o realitate juridică: sabotarea economică deliberată, refuzul fondurilor europene, împrumuturile toxice și lipsa de investiții în sănătate și educație sunt forme moderne de crimă împotriva națiunii.
A venit vremea ca românii să spună adevărul până la capăt: nu suntem conduși de proști, ci de trădători în halate de impostură. Și până nu-i vom demasca, judeca și condamna, România va rămâne o colonie condusă de hoți sub acoperirea prostiei.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
